Viata de caine
Danifeld on February 24th, 2009
Imi plac animalele si in mod speciali cainii. De asta am si un animal paros de genul asta acasa, de vreo 9 ani de zile. Imi place sa cred ca a crescut odata cu mine si ma distreaza ca seamana cu mine ca si comportament (nu fiti carcotasi).
Povestea ei a inceput acum 9 ani si a fost cel mai frumos cadou de Craciun din viata mea. Am primit-o de Craciun, era pusa sub brad, intr-o cutiuta mica, invelita cu o patura si cu fundita rosie la gat. Iti venea sa o mananci cat de dulce era. Timpul a trecut si a devenit super alintata si din fericire pentru unii, din pacate pentru altii, a venit si propria ei personalitate. Face lucrurile cum o duce pe ea capul, asculta in legea ei, mancanca-doarme-mananca-doarme-nevoi si mai nou are propria ei camera. Imi place la nebunie sa dorm cu ea in pat si sa stiu ca doarme la picioarele mele, dar mai nou dupa 6 luni in care am fost plecat se pare ca s-a dezobisnuit. Sta in ultima camera, doarme in legea ei si ironia face ca are camera mai mare ca a mea.
Am scris postul asta, nu pentru ca ma apuc acum sa-i faca reclama gratuita si sa arat la toti ce caine minunat am eu, ci pentru motivul ca vad tot mai multi prosti care chinuie animalele. Imi amintesc de unul care scotea cainele la dresat pe undeva prin apropierea Iasului si ii dadea cu piciorul in caine in momentul in care nu asculta. Eu nu inteleg mintea bolnava a unora, care isi iau animal de companie si dupa le trateaza ca pe o jucarie stricata.
RSS
FB
LinkedIn
Twitter
February 24th, 2009 at 10:14 am
Sa-ti traiasca Bella si sa te bucuri in continuare de ea. Si eu am un dulau (si un motan), tot de 9 ani, asa ca stiu cate bucurii iti poate aduce un animalut.
) Asa viata de caine tot sa ai.
Si da, din pacate imbecili redusi care chinuie animalele sunt cu duiumul. Anii trecuti hraneam zilnic pisicute de pe balcon, ca apoi sa le gasesc spanzurate in copacul din fata geamului.
Ca urmare, copilul meu este invatat de mic respectul fata de animale…e delicios cand sta toata ziua pe capul bietului motan, sa-i faca mai-mai
Revenind, crunta viata duce catelusa ta
February 24th, 2009 at 10:36 am
@Alina: da asta zic tot timpul, tot viata de caine din asta sa ai
. Scumpa faza cu copilul tau 
. Daca vrei poti sa-mi trimiti o poza si o pun pe site 
.
Din pacate la noi legile sunt prea blande cu cei care chinuie animale si e curios cum in alte tari poti sa faci si puscarie daca chinui un animal. Avem si aici de recuperat.
February 25th, 2009 at 7:58 pm
foarte tare catelusa ta.imi doresc si eu un animalul dar pana atunci se pare ca altii sunt mai norocosi ca mine. cine tre sa se prinda, nu are cum sa o faca.))