Danifeld.com » Blog Archive » Un drum de vis

Un drum de vis – Durau

Author Danifeld on December 20th, 2009

Ca tot omul/romanul care is face planuri de sarbatori, febra asta a intrat in mine odata cu prima zapada. Bani putini, timp putin dar o dorinta mare de a ma simti bine la trecerea dintre ani. “Nu stiu altii cum sunt dar eu cand ma gandesc la” (citandu-l pe Creanga) anul care tocmai care a trecut imi dau seama ca a fost un an greu dar plin de satisfactii. Multe s-au intamplat si multe se vor intampla chiar daca mai sunt cateva zile din an. La urma urmei trebuie sa tragem tot ce ii mai frumos de pe urma fiecarei zile.

Anul asta revelionul il fac in Durau. Stiu este o statiune in care nu ai ce sa faci, inafara de un mini-market, un restaurant si cam atat. In schimb statiunea ca si peisaj arata foarte bine. Ai muntele sub fund, brazi peste tot iar cu iarna asta care a venit ca in povesti peisajul va fi de vis. Si la urma urmei ce iti trebuie discoteca cu jocuri laser, patinoar acoperit, telescaun? Nu mai bine ai o gasca de prieteni, iubirea langa tine si multa bere/vin/vodka.

In fine, asta e cam ce vreau eu dar cam ce s-a intamplat in drumul de vis.
Marti cand toata lumea tipa ca ninge de rupe, am plecat la Durau sa vedem pe ce dam banii pentru revelion si sa ne intalnim cu proprietara apartamentului. Cu toata zapada si nebunia care a fost pe strazi am facut nici mai mult nici mai putin de 7 ore pana la Durau. Am prins zapada multa, drumuri acoperite de zapada, tiristi inconstienti si EuropaFm tot drumul ) . Sincer nu am dat peste drumuri foarte proaste. Au mai fost portiuni de drum prost, mai ales cum faci la stanga spre Durau dar in rest drumul a fost bun. Am facut 7 ore pentru ca nu am vrut sa riscam sa ne pape ursul sau un lup pe marginea unui drum.

Plecati dimineata la 12:30 si ajunsi la 19:30 in Durau ne-am intalnit cu proprietara apartamentului. In Durau e un singur bloc asta ca si informatie ) . Ne-am uitat noi, am dat un kick in negociere dar fiind rupti de drum si de frica ca nu mai ajungem inapoi in Iasi in noaptea respectiva ne-am incercat o sansa. Nu prea aveam bani, dar nici la un drum inapoi in noaptea respectiva nu ne incumetam asa ca ne-am rugat sa ne lase sa innoptam la ea. O femeie extraordinara si un roman adevarat, cum se spune ca romanul te ajuta la nevoie ne-a cazat unde lucreaza ea impreuna cu sotul ei.
Sotul e padurar si sta la cantonul Ocolului Silvic sau vila lor de protocol, iar femeia lucreaza si ea acolo. Eram rupti de foame si de oboseala, ne-a incalzit burtile si sufletele cu zacusca si ceai. Suna simplu, dar din suflet cand vezi ca omul te ajuta la nevoie. Da, noi am platit locul unde vom petrece revelionul, dar nu era cu nimic obligata sa ne ajute cu noaptea respectiva.

Am stat de vorba cu oamenii, am vorbit despre politica, despre fotbal, despre greutatile lor, despre noi si ne-au facut sa ne simtim bine primiti si ca acasa. Ne-au cazat in 2 camere iar noaptea a trecut cu mult ras la un joc de Monopoly.
Trebuie sa precizez de peisaj care l-am descoperit abia dimineata. Toata vila era intr-o poienita inconjurata de brazi, cu ciobanesc mioritic in curte pe nume Molda precum cainele lui Stefan cel Mare. A nins toata noaptea si zapada era de jumatate de metru, ca in amintirile mele din copilarie. Era absolut superb!

Acest post este mai mult pentru aceasta femeie deosebita, care ne-a primit in casa ei si care e un roman jos palaria. E adevaratul roman, care imi dau seama ca nu e pierdut, ci este peste tot. Care daca ar trece putin de greutatile zilnice, s-ar trezi din nou la viata.