Danifeld.comIdeas are like sperm, only a few make it…

Poveste de Craciun

Danifeld on December 31st, 2008

Am revenit pe blog dupa mai bine de 1 saptamana, dar avand in vedere ca 2 prieteni de ai mei din Romania au venit la mine nu am putut sa fiu ca butoiasul blogat si sa zic “Stop, eu am de narat pe blog“.
Sper ati avut parte de un Craciun de asa cum l-ati meritat toti si ca ala mic si rosu, a fost bun cu voi.

Pentru mine Craciunul a fost foarte special. A fost primul an departe de toti cei de acasa: de familie, de prieteni, da caine, de colindele romanesti si toate lucrurile care ma leaga de tara. Am dorit sa simt atmosfera de Craciun si ma simt norocos ca am reusit din plin. Am avut parte de prietenii mei din ambele parti, si din Romania si de aici. Eu personal, simt ca oriunde voi fi plecat inima cateodata vrea sa fie in 2 parti in acelasi timp: am vrut si in Romania, dar si aici.

Am avut parte si de traditionalele sarmale, carnati si palinca de sarbatori. Ai mei au avut grija de mine si mi-au trimis un pachet consistent de sarbatori. Am creat senzatie prin Frankfurt cu o sacosa de vreo 30 kg de rafie, carata prin Frankfurt. Ce pot sa-mi mai doresc de la viata, cand vedeam nemtii ca se uitau ca le falul 7 cand vedeau 2 barbati vanjosi (mai ales eu) care carau aratare de 30 kg.
Pe langa partea comica, mi-am dat seama ca bucataria romaneasca rupe duda oriunde. Majoritatea prietenilor de aici, erau plecati la familie de Craciun. Germanii chiar tin cont de aceasta sarbatoare si pentru ei Craciunul inseamna familie. Am prins insa cativa aici si vreau sa zic ca sarmalele, palinca, prajiturile alor mei au creat senzatie. Toata lumea retetele si au avut orgasm gustativ cand le-au mancat.

In noaptea de Craciun, am fost plecat la Felix la masa lui in Familie cu Dominika, Leonardo si unul dintre prietenii de acasa. Din pacate celalalt a fost blocat vreo 4 ore prin aeroport.
Am simtit atmosfera de familie, am gustat bucataria germana si a venit Mos Craciun (chiar am fost copil cuminte). A fost extraordinara o batranica (mama unui prieten de familie), care toata noaptea facea semne ca ne iarta pe toti. O femeie la 87 ani, atat de amuzanta si tot timpul pusa pe sotii nu am vazut in viata mea.
Cu siguranta, Felix citeste aceste randuri si vreau sa-i multumesc pentru ca a facut totul posibil.

Avand in vedere ca prietenii au venit aici, nu puteam sa le arat orasele cele mai apropiate. Ne-am plimbat prin Darmstadt, Frankfurt si Mainz. In principal a fost cate o zi rezervata pentru fiecare oras. Din pacate, aici nu a nins si vremea a fost extraordinar de rece si uscata si nu prea a tinut cu noi. Am avut in schimb parte de atmosfera placuta.
Spuneam intr-un post anterior ca nu e prima data cand aterizez in Mainz. Acolo, am cunoscut acel ruso-american care e soldat in armata Americana. Nu puteam, sa nu ajung in Mainz si sa nu le arat acest omulet fantastic. I-am dat telefon si am ramas surprins ca dupa 4 luni inca m-a recunoscut si mi-a tras urechela ca n-am dat nici un semn de viata atata timp. Ne-am intalnit cu el, iar pentru a fost incredibil de amuzant sa-i vad cum ramane lumea cu gura cascata la cum e Arthur. Omul stie sa-si faca simtita si povestirile lui is tot timpul pline de savoare. Pe mine, m-a distrat cand l-am auzit ca vrea sa vina la petrecerea de bun ramas a mea. Il astept cu placere.

Asta a fost Craciunul meu pentru prima data in afara tarii, inconjurat de prieteni din ambele parti, cu bucurii, cu cadouri, cu sarmale si palinca. Sa fim bucurosi si sa ne bucuram de tot ce avem!

Read More Comments (1) in Germany