Poftim la teatru
Danifeld on January 26th, 2009
Iubesc sa merg la teatru. Nu e demodat, nu esti mai batran daca mergi, nu e plictisitor si cu siguranta nu te arata nimeni cu degetul. Am inceput sa merg constant de vreo 4 ani incoace si am redescoperit placerea de a vedea o piesa de teatru.
Cred ca toti cand am fost in clasele mai mici ne duceam cu scoala la teatru. Te baga in autobuzele alea obosite care veneau de la teatru sau in cazul cel mai rau faceai un sir indian si mergeai de mana cu cineva pana la teatru. Cat de neplacute erau momentele alea cand nu o tineai de mana pe colega de clasa de care iti placea sau nu erai tu responsabil pentru liniste.
Am mers si la liceu cu clasa la teatru. Aveam o profesoara de romana care ne punea 10 daca mergeam la teatru. La inceput nu imi placea, chestia aia de obligatie, dar a inceput sa-mi placa. Aceasta profesoara este una din persoanele care a avut o influenta extrem de pozitiva asupra existentei mele. A fost genul de profesor care iti oferea libertatea de a alege, de a face ceva iesit din comun si cand ma gandesc ca ne-am comportat ca niste copii tampiti la inceput ma doare mintea si imi vine sa-mi dau pumni in cap. Am sa povestesc despre ea intr-un post viitor, pentru ca este cu siguranta o persoana incredibila.
De cand am venit din Germania am fost la 2 piese de teatru, la o piesa la Botosani la un prieten de-al meu care este actor la teatru de animatie si in Iasi la Teatru National. Cand am inceput sa merg din nou la teatru acum 4 ani, am fost placut surprins sa vad cat de mult tinerit poate sa vina. Au inceput sa vina oamenii din nou la teatru si asta este cu adevarat ceva incredibil. Hai sa fim seriosi este altfel decat sa vezi un film. Un film poti sa-l vezi oricand, la calculator sau la cinema. Nu ai ce face intr-o zi te duci la film. Intr-un bar poti sa mergi oricand si fac asta in fiecare zi. Dar la teatru este altceva. Simtiti cum actorul transpira pentru tine, simti actiunea mult mai aproape, simti cum actorul face totul pentru tine spectatorul si mai mult vezi bucuria si emotia pe fata lui cand o sala intreaga se ridica pentru aplauze. Iubesc sa ma usture mainele 2 ore pentru ca am aplaudat atat de tare la spectacolul care mi-a placut.
Astea sunt motivele pentru care iubesc sa merg la teatru si pentru ca in Romania teatru merge si merge din in ce mai bine. Pentru ca din punctul meu de vedere ca si simplu spectator, vad ca avem o generatie incredibila de tineri actori.
RSS
FB
LinkedIn
Twitter
January 26th, 2009 at 2:26 pm
Ma bucur sa citesc pe blogul cuiva ca ii place sa mearga la teatru. Cu siguranta este un castig pentru aceasta arta si cu siguranta cei care l-au convins sa vina la teatru si-au facut meseria foarte bine. E foarte greu in zilele noastre sa reusesti sa convingi pe cineva sa lase pentru 2 ore televizorul sau berea pentru a vedea un spectacol care iti poate deschide ochii din multe puncte de vedere. Din pacate la noi in tara teatru este inca privit ca unul dintre ultimele lucruri care trebuie facut, omul este mult mai preocupat de ce baga in stomac sau de ce filme sau jocuri au mai aparut pentru pc. Am ramas placut surprins ca la Botosani la teatrul dramatic “Mihai Eminescu” se prezinta 3/4 din sala cu elevi ai leceelor botosanene. Cred ca este un lucru de admirat, si nu cred ca este vorba de educatie ci mai degraba cred ca este vorba de dorinta. As crede intr-o mai mare sau mai mica masura ca teatrul isi alege publicul si nu invers. Sunt foarte bucuros ca mai exista persoane care scot din gura cuvantul teatru si peste asta isi exprima respectul fata de aceasta arta si fata de oamenii care incearca sa o redea. Multumesc pentru sansa acordata de a scrie ceva ce poate in viitor va conta pentru cei ce vor citi acest blog. Pana atunci va urez numai bine si “decat o viata moarta, mai bine o moarte vie.” Vasile Alecsandri. Ciao