Danifeld.com » Blog Archive » Pe ruta Germania – Romania

Pe ruta Germania – Romania – partea I

Author Danifeld on August 20th, 2009

E greu de descris in cuvinte sentimentul pe care l-am trait in aceasta vacata, pentru ca a fost cu siguranta una dintre cele mai placute vacante de pana acum. A fost vorba de o revedere dubla. Am revazut niste oameni care vorbesc de atatea ori de ei si care mi-au ramas in inima si dupa jumatate de an. Care desi nu am vorbit cu ei in fiecare zi si nu am impartasit fiecare lucru ca atunci cand eram cu ei, mi-am dat seama nu s-a schimbat mare lucru. Este un lucru care m-a suprins in mod deosebit de placut, pentru ca ma asteptam sa ne mai balbaim si sa nu stim ce sa ne spunem. E posibil si ma bucur ca nu s-a intamplat aici.
Am reintalnit si dupa 2 luni cu o persoana care o iubesc foarte mult si ma bucur ca am putut sa le fac cunostinta. Despre asta vorbesc mai putin, pentru ca viata mea privata sentimentala, imi place sa o pastrez doar pt mine .

Si acum ca sa incep cu inceputul: am plecat din pe data de 09 dimineata din Iasi. Ca orice calatorie care o faci la noi, trebuie sa te plangi macar putin de calitatea CFR-ului. Dupa ani buni, in care trenurile la noi aratau majoritatea ca in Somalia, acum din ce am vazut eu, majoritatea sunt modernizate. Eu am calatorit cu Acceleratul si Rapid-ul, asa ca nu stiu cum e Personalul.
Marea problema este ca le-au modernizat nu prost, extrem de prost si fara cap. Mai toate le-au facut decompartimentate si au multe lipsuri. Cel mai mare este comfortul: nu ai deloc unde sa-ti intinzi picioarele. Eu am mers intr-un tren supraetajat si am zis ca raman schiop pe viata. Spatiul dintre scaune este mult prea mic, pentru un Pasari-Lati-Lungila, ca mine. Mai te rogi de unul, te mai rogi de altul, mai bagi picioarul printre fusta unei tipe, altfel n-ai cum sa supravietuiesti unei astfel de calatorii.
Locul pentru bagaje este aproape inexistent, asa ca daca ai un troler mare sau un bagaj mai voluminos, nu ai unde sa-l pui. Majoritatea stau pe culoar si ca sa te duci si tu sa te pisi ca omul, trebuie sa faci slalom printre ele.
Viteza rupe duda. Ai impresia ca mergi intr-o trasura trasa de melci. Ai portiuni care te opresti in mijlocul campului, dupa asta, iar pleci, ai intarziere cate 1 ora. O iei loco tare .
Si ca sa nu fiu nesimtit ca am zis numai lucruri rele, trebuie sa recunosc curatenia din trenuri. Spre surprinderea mea, chiar este curat in trenuri si la baie cand te duci, nu iti mai este greata sa intri. Aici, jos palaria !

A urmat si momentul mult asteptat. Cu o parte din ei, Felix si Claudio cu prietena (v-am mai povestit de ei), m-am intalnit in gara de NorOd . A fost wow, pentru sentimentul ca m-au asteptat in Romania, ca au venit aici, ca nu ne-am mai vazut samd.
Stiti sentimentul ala, cand te intalnesti cu cineva si vrei sa-i spui atatea si odata totul? Cam asta am trait eu atunci, cand parca vroiam sa le spun toata viata mea.
Am fost la hostel, ne-am cazat, am lasat bagajele si dupa care am asteptat a 2-a tura de oameni. A fost ca pe aeroport cu pancarde pe care era scris numele lor. Asa eram si noi in statia de la Piata Romana. Toata lumea se uita la noi, care la hmmm … straini , daca stau bine si ma gandesc.

Trebuie sa povestesc un moment amuzant din Bucuresti, pentru ca tot postul asta va fi doar despre prima parte a excursiei. Mi-au facut cadou un tricou rosu pe care era scris pe fata ” Fuck me I’m beautiful” si pe spate ” Romania ‘09″ si “Team Ionut”. Am ramas omg, chiar o surpriza foarte tare. M-au alungat repede din camera sa ma schimb, sa nu ma vada fetele. Ma gadesc eu ce naiba, o fi in capul lor, cand ma intorc, toti erau in tricouri albastre pe care scria ” Don’t hate him, because is beautiful” si pe spate la fel . Era foarte tare imaginea.
Tot Bucurestiul, ne-am plimbat numai cu tricourile astea. Se uita lumea la noi, unii radeau, altii se chinuiau sa inteleaga ce scrie, altii imi ziceau ca sunt norocos, cand ramaneam doar cu fetele si credeau ca poarte sunt un soi de pornstar.

Unul din locurile care il recomand cu caldura daca vrei sa mananci traditional in Bucuresti este Carul cu Bere. Sincer n-as putea sa-ti spun pe unde este, pentru ca nu stiu asa de bine capitala, dar este undeva pe langa Cercul Militar. Este o atmosfera foarte tare, daca vrei sa aduci niste straini, sa manance mancare traditionala. Nu este nici foarte scump si ajungi repede, daca intrebi pe cineva din Bucuresti.
Au devoderat tochitura moldoveneasca, papanasi, tigaie de legume si alte nebunii. Mi-am dat seama ca imi pare atat de rau ca nu sunt mai mult restaurante si locuri traditionale in Bucuresti. Nu prea stim ce sa promovam. Toti strainii care vin la noi, is innebuniti dupa locuri de genul asta, iar la noi le numeri pe degete.
Spre suprindirea mea, chiar le-a placut Bucurestiul. Pentru mine, nu este ever ever genul de oras care o sa stau, dar probabil ca i-a tras nebunia si combinatia de vechi, nou si nebunie. Felix, care a fost vreo 10 luni in Liban, spune ca seamana foarte mult cu Beirut. Fiind o tara care i-a ramas in inima, s-a bucurut mult cand a revazut din nou astfel de lucruri.

Am stat foarte mult la povesti si am povestit despre lucrurile, care erau atat de greu de povestit pe skype sau la telefon. Seara s-a terminat foarte frumos, cu o narghilea in Valea Regilor. Din nou nu as putea sa spun pe unde e, dar e aproape de Carul cu Bere.
Obositi, dar plini de voie buna am plecat spre hotel, pentru ca maine dimineata urma sa plecam la Constanta via Costinesti.

Cam atat pana acum, continui acusi cu povestirile, pentru ca ar fi prea mult de povestit intr-un singur post. Pozele vor veni si ele, numai ca trebuie sa fac rost de pe la Felix si ceilalti, de ele. Mai am si eu o partea de pe camera, urmeaza sa le pun.