Ne schimbam?
Vorbeam acum vreo cateva zile cu o prietena si ii ziceam ca ma cam sperie gandul de a ajunge acasa. Da oke, e super tare ca ma vad cu toti prietenii si ii capacesc pe aia care m-au uitat, ca imi vad in sfarsit cainele si ca mie dor de o limba de a ei samd.
Dar ma gandeam ca multe lucruri se schimba si poate ne schimbam si noi intre timp.
Eram intr-o zi in statia de autobuz si nu mergea orarul sa-mi dau seama in cate minute ajunge autobuzul. Simteam ca parca cerul s-a rupt in doua, astrele au inceput sa cada si pamantul se opreste. In acelasi timp, am zis: WTF?
In Iasi nu am asa ceva, doar ajung in statie si astept autobuzul “vine, nu vine, vine, nu vine”. Aici imi reglez ceasul dupa el.
Si ma gandeam, cum naiba o sa ma obisnuiesc din nou fara program 
.
Am sustinut sus si tare, ca prietenii sunt tot prieteni indiferent ca unul e Roma, altul in Iasi, altul in Frankfurt. Ajung acasa si majoritatea s-au mutat si si-au luat zborul din cuib. Putini din cei care ii cunosc, au ramas in Targul Iesilor. S-au risipit in cele 7 zari.
“Unde ai fost, ce-ai facut/Sunt intrebari care ma seaca” (ultimii poeti ai Romaniei). Fac parte din acea categorie de oameni care ma enerveaza la culme sa fiu chestionat. Nu mi-a placut niciodata sa dau raportul, indiferent ca se cheama parinte, iubita, prieten samd. Ai incredere in mine si nu te voi dezamagi.
Ajung acasa si acele versuri iar imi zboara la urechi …
Cand am ajuns aici stiam ce urmeaza: internship 1, casa, internship 2, start-up. Acum nu sunt asa de sigur daca vreau sa mai plec odata. Faptul ca intr-o tara in care acest mit al “racelii” este prezent, mi-am facut prieteni, cand o sa plec a 2-a oara o sa fie mai ciudat. Asteptarile cresc si te gandesti ca vrei sa ai multi prieteni, mai multe amintiri si mai putine boli (la dracu iar is racit).
Mie greu sa mai stau departe de cei dragi, dar vreau sa vad si alte locuri, ma gandesc la acel viitor in care o sa trebuiasca sa ma stabilesc, dar de ce inca sunt tanar
!?!
In rest, stau in pat, trag chiulul de la munci si is cu febra. Fervex-ul e cel mai bun prieten si ceaiul este amanta mea, iar meditatia e la ea acasa.
da cum de reusesti sa racesti de atatea ori intrun interval atata de scurt ?
) 
)) :*
parerea mea este ca ne schimbam, oi radical, ori doar putin… pt un timp sau pt totdeauna. depinde cat de tare ne-au afectat sau influentat lucrurile…
in rest , unde-ai fost? ce-aimai facut?
@sabina: de baiat bun ce sunt, racesc atat!
ne schimbam, pentru ca trec niste intamplari pe langa noi si capatam experienta si suntem influentate de ele.
meditatia e la ea acasa
) dea sta scrii asa de mult 
iti spun eu care e diferenta in romania (asta dak nu cumva stiai deja
): in timp de acolo iubesti fervex-ul de nu mai poti si stati amandoi in pat (trebuie sa intreb, cum e fervex la pat?? :-> 
) ), aici te iubesti cu fervexul si suferiti impreuna la munca, la scoala, pe strada…astfel incat, la noi iubirea cu fervex-ul e relatie de lunga durata (si sa mai zici ca nu esti commited 
) ).
Iar ca sa-ti raspund la intrebarea din titlu: duh! normal ca ne schimbam! Unii se schimba de la o zi la alta, pentru ca in fiecare zi ti se intampla cva care te defineste incetul cu incetul…si nush cum sa-ti spun, dar sa locuiesti si sa lucrezi in germania timp de nush cate luni….da, ionut, te cam schimba
daca nu tare, macar un pic…si, da, normal ca in mare, ramai acelasi, dar cred ca iti dai seama, nu mai poti sa privesti lucrurile din aceeasi perspectiva…n-ai cum.
Cat despre vechea "ce-ai mai facut, cum a fost?" nu-ti spun ca imi vine sa ma iau de cap cand aud…nici mie nu-mi place sa dau explicatii…si vad ca oamenii nu pricep deloc: dude, dak a fost ceva interesant, sau dak am chef sa vorbesc cu tine, iti spun eu singura, nu trebuie sa tragi de mine! Dar, tu macar ai o iesire din chestia asta…te intreaba vreunul "si cum a fost in germania?" il iei frumusel de dupa umeri si ii spui "baiatu…ai ceva de lecturat" si ii tragi un zambet din ala cat se poate de nesuferit
Acum probabil ca ma injuri un pic (macar in subcontient, nu-i asa? ;;) ), dar tu deobicei scrii romane, asa ca de data asta citeste si tu un pic
k oricum ai timp…mai inseala si tu fervex-ul 
(si btw, sa te faci bine cat mai repede >:D< ) si trebuie sa-mi dai un premiu pt cat am scris 8->
Te-am pupat! Insanatosire grabnica!
Cred ca tuturor le este frica de schimbari si mai ales cand nu iti dai seama ca ele au loc si nici macar nu ai cea mai vaga idee cum iti vor influenta viata….
)
Pur si simplu dint-o data realizezi ca nu mai esti la fel ca inainte sau lucrurile si oamenii ce te inconjoara s-au schimbat "dintr-o data".
Tot ce conteaza este sa ne adaptam in aceasta "jungla" [viata],sa luam doar ce-i mai bun din ea si sa trecem repede peste schimbarile & evenimentele mai putin faste.
Insanatosire grabnica si pune-l pe Fervex sa iti pregateasca o baie fierbinte
@Ely: ma gandesc la o ecuatie simpla
dragoste+intamplari+experienta+trairi = omul
De fiecare data cand punem acolo cate un lucru, de fiecare data personalitatea noastra se contureaza si mai mult.
Da nu m-am schimbat in 6 luni, dar nu pot sa neg ca am mai multa experienta si vin cu o mentalitate putin schimbata.
@Tweety: stii am intalnit aici foarte multi oameni carora le era frica de schimbari. Multi nu vor sa te termine universitatea si o tot lalaiesc pana la adanci batraneti, altii le frica de angajamente.
Hai sa zicem ca e greu sa acceptam ca ne schimbam,
dpmdv lumea e rea…eu cand m-am intors acasa dupa 1 ani de strainatate…iti dai seama ca nu prea mai vorbeam limba romana cu accelasi accent pe care l-am avut toata viata mea…si taica-miu m-a avertizat ca daca nu vorbesc normal o sa spune toata lumea ca am fitze…and dammit he was right (urasc cand are tata dreptate)! eu nu prea cred ca oamenii se schimba, asa ni se pare cand vorbim cu cineva dupa mult timp de contact pierdut…
ne schimbam… cu totii. iar partea cu stabilitu’… nu te obliga nimeni. poti hoinari cat vrei tu, si sa te opresti tot cand vrei tu. prietenii vor fi alaturi de tine fie ca le stai zi de zi p cap, fie ca doar iti citesc gandurile pe blog. ai grija de tine! imi place cand scrii chestii ce ma pun p ganduri…
@Krmn: iti dau dreptate la partea cu prietenii. la prieteni chiar nu e valabila vorba “ochii care nu se vad, se uita”.
promit ca am sa mai scriu chestii mai profunde.
deobicei scriu si cum simt si ce simt.
da cu totii ne schimbam in urma unor intamplari,alta e problema:”ne schimbam in bine sau in rau”???Asta e de fapt marea problema?ideal ar fi sa ne schimbam in bine