Conferinta Aiesec – LPM
Danifeld on February 23rd, 2009
Si a venit momentul sa scriu si primul post pe noul blog. Sper ca aceasta schimbare sa fie de bun augur, iar eu sa fiu la fel de sarit de pe fix cum am fost si pana acum
. Sper ca tema aleasa va place, avand in vedere ca l-am chinuit pe Vlad o zi intreaga si pentru asta trebuie sa-i mai multumesc inca odata. Vlad, poti sa stai linistit ca de acum nu mai scapi de mine la cate intrebari am.
Lasand lucrurile astea la o parte, multumirile si lacramile pentru acest inceput, trebuie sa povestesc de conferinta de la care am venit si datorita careia stau in pat ca o leguma de racit ce sunt.
Cei care ma cunosc sau cei din Aiesec stiu ce inseamna o conferinta. Pentru mine, care tocmai m-am intors din Germania si nu mai stiam membrii noi, a fost ceva deosebit. Am plecat cu o oarecare stare de curiozitate, avand in vedere ca nu stiam la ce sa ma astept. Membrii vechi au fost foarte putini, iar cei noi ne acoperau. Stateam si ma gandeam cum o sa fie si cat o sa fie de curiosi sa ma cunoasca. In astfel de situatii, imi place sa fiu optimist si am mai spus: e atat de usor sa cunosti pe cineva nou atunci cand iti doresti. Pune in fata 2 copii mici si ai sa vezi ca dupa cateva minute incep sa se joace impreuna, iar pe masura ce crestem ne vine din ce in ce mai greu. Ar trebui, sa invatam de la copii si ce inseamna sa fii deschis spre comunicare.
Ma bucuram ca un copil de Craciun, cand vorbeam cu cineva de experientele mele din Germania. Este prea frumos, sa-mi aduc aminte de toate lucrurile care s-au intamplat acolo, sa vad lumea ca este curioasa cum este in Germania. M-am bucurat in acelasi timp, ca am putut sa raspund la intrebarilor celor care se gandesc sa plece.
Conferinta a avut loc la Agafton – Botosani, intr-o tabara scolara veche din 44, dar care arata bine. Marea problema a fost cu incalzirea, a fost un frig de mi-a inghetat orice idee in cap care putea sa evadeze mai repede. S-au pus radiatoare, calorifere electrice si minuni alte ingineriei prin camere si prin sala de conferinte, dar tot era frig de innebuneai. Dar toate lucrurile astea, nu au contat pentru ca am cunoscut oameni foarte tari, am regasit acea atmosfera care o cautam atat demult si cred ca mi-am regasit buna dispozitie si motivarea.
Am sa revin cu poze, in momentul cand am sa pun mana pe ele, dar acum trag linie si ma bag sa comunic cu bunul meu prieten Nurofen.


February 23rd, 2009 at 3:29 pm
intotdeauna conferintele AIESEC sunt tari deoarece ajungi sa te apropii de oameni la care nu te asteptai. multumim Danifeld pt ca ne-ai impartasit experienta ta in Germania si ca esti un prieten bun.
tine-o tot asa.
February 23rd, 2009 at 4:02 pm
@Flo: sentimentul e reciproc
.
February 25th, 2009 at 7:03 am
[...] Conferinta Aiesec – LPM [...]