De ceva vreme am niste intrebari care nu ma lasa noaptea sa dorm. Le visez si ma cutremur de fiecare data cand ma gandesc la ele. Merg pe strada, in autobuz sau pur si simplu stau, iar ele ma rod din ce in ce mai tare. Nu stiu cum sa scap de ele si am gandit sa le impart cu voi poate o sa ma lamuriti. Is cugetarile mele, asa ca va rog sa nu radeti de ele, pentru ca este o chestiune de viata si de moarte.
1. Unde dispar sosetele ?
Ati observat ca puneti la spalat sosetele in masina de spalat, iar momentul care le scoateti si le puneti la uscat, ele nu sunt cu pereche. Le luati de pe sarma si vedeti la fel ca nu sunt pereche. Le puneti cap la cap si va convingeti a 3-a oara ca nu sunt pereche.
Pe mine ma omoara intrebarea asta . Am ajuns sa cred ca poate sosetele mor si este un rai ai sosetelor, unde se duc sosetele mele.
Adevaraul ca e frustrant sa vezi ca dintr-o masina de spalat, cel putin 2 nu au pereche. De cele mai multe ori le iei si pe alea si le pui in dulap. Se intampla sa nu ai curate si te imbraci fara pereche. E trist !!!
2. De ce se murdaresc proasoapele de baie ?
Veniti de afara si ca orice om va duceti la baie sa va spalati pe maine. Mama a spus de fiecare data: Vii de afara te speli maini, daca nu iei bataie . Iar tu ca un copil ascultator si echilibrat ii urmezi sfatul. V-ati spalat pe maini si va stergeti pe maini cu sapun. Ati observat ca te speli pe maini si dupa cateva spalari, prosopul e murdar si chiar miroase. Adica de ce e murdar si de ce miroase? Logic sapunul dezinfecteaza, nu murdareste. La urma urmei de asta te speli pe maini, nu?
3. Unde sunt tarile calde?
Poate parea o intrebare stupida, dar pentru mine nu este asa. Oke, tarile calde sunt cele din Africa, dar va aduceti aminte ca la scoala va spunea profesoara sau invatatoarea: Dragi copii, pasarile migratoare toamna pleaca de la noi si se duc in tarile calde.
Unde mama naibii is tarile calde? Citeam ca migreaza spre Africa si Marea Mediterana, dar de ce nu ne-a zis de la inceput asta? Sau oare asta e un mister care n-a fost elucidat inca? Ne-au aruncat aceasta pastila, care poate nici ei nu stiu raspunsul si apoi ne ucidem sanatatea cu ea.
Deci dragilor, poate ma faceti voi pe mine sa dorm mai bine noaptea !
Dupa cateva zile in care blogul a fost cazut am revenit. Am avut probleme la host si cu ajutorul lui Vlad Gidea (again) am reusit sa-l punem din nou in picioare. Sper sa nu mai fie probleme si sa pot da din taste in continuare .
Asa cum spune si titlu, m-au scos tot timpul din sarite oamenii indiferenti. Ma ingrozesc cum ii doare in partea dorsala pe unii, ii intereseaza doar partea lor si nimic altceva nu conteaza. Nu vreau sa fiu nici bunul samaritean si cu siguranta nici nu o sa ajung unul, dar nu o sa-mi cada o mana daca dau o mana de ajutor. M-am saturat de egoisti, care vad doar partea lor si altceva nu conteaza.
Eram acum vreo cateva zile in statia de autobuz si asteptam sa iau autobuzul. In statie, era cazut un boschetar, mort de beat. Prima reactie a fost ” i don’t give a f$#% “, mai ales ca bautura e de vina. Am urat si am sa urasc mereu oamenii, care isi varsa amarul in bautura.
M-am uitat la reactiile oamenilor din jur si sincer nu-mi venea sa cred. Unii se uitau la el ca la un caine, dispret si ura, altii se uitau la el si radeau, dar toti treceau mai departe. Nici unul, nu s-a oprit sa vada daca omul ala respira, pentru ca nu se vedea prea bine, fiind si imbracat mai gros. Ala a fost punctul care mie, mi-a trezit o intrebare. Poate ala e mort, poate e bolnav, poate e doar beat, dar chiar il lasam acolo sa putrezeasca?
Am pus mana frumos pe telefon, am dat telefon la salvare, am fugit dupa salvare ca nu stiau unde sa ajunga si am plecat. Unii radeau, altii se uitau gura casca = rupere in fund.
Sincer spun, ma bucur ca am facut o fapta buna. Repet, nu sunt deacord cu bautura, dar sa fii indiferent si sa privesti un om ca un caine e o cale lunga. De cate ori nu ni s-a intamplat, sa trecem peste unul cazut si sa nu ne pese. Sau sa trecem peste 2 care se cearta, eventual se iau si la bataie si sa trecem pe langa ei.
Folositi fratilor serviciul 112, ca de asta este. Eu cred, ca Romania a ajuns unde este si din cauza noastra, din cauza indiferentei. Am tacut cand am vazut o spaga, am tacut cand am vazut o bataie, am stat cu mainele in fund cand am vazut o profesoara care nu se tine de treaba sau un politist care nu facem nimic.
Raspunsul care l-am auzit auzit cel mai des a fost: dar eu sunt doar unul, ce pot face eu? E foarte tare sa auzi, ca toti spun acelasi lucru, toti sunt doar unul. So what? E puterea exemplului, pentru daca intr-o zi o sa incetezi sa mai fii indiferent s-ar putea sa dai exemplu. S-ar putea ca aia care sunt in jurul tau, sa li se fileze o lampa.
Spuneam aici ca am cunoscut un tip din India si o tipa din Maroc, care au venit in Romania prin AIESEC. Din pacate pentru unul dintre ei, Prateek, indianul, aventura lui aici a luat sfarsit. Dupa 1 luna de zile, a plecat inapoi in Mumbai, dupa ce ne-a invatat pe toti ce inseamna sa lupti pentru dreptul tau si ne-a umplut pe toti cu pofta lui de viata.
L-am condus la gara, pentru a lua trenul catre Bucuresti si mai tristi si mai veseli. Binenteles ca fiecare calatorie cu trenul e plina de intamplari.
Omul nostru si-a luat bilet la clasa I, ca sa calatoreasca mai bine si mai placut. Am luat bagajul, i l-am pus in usa trenului si am inceput sa-i spunem cat de rau o sa fie fara el. In timp ce ei isi luau la revedere, eu ma uitam prin vagon sa-i caut locul pe care trebuie sa stea. In acelasi vagon 2 indivizi, idiotii societatii, erau pusi pe fapte mari. Cum toata lumea vorbea in engleza, au inceput sa ma intrebe daca sunt roman, cine pleaca, de ce pleaca si alte cacaturi total irelevante. I-am alungat repede, pentru ca nu aveam chef de nici o discutie inutila mai ales, cand Prateek pleca.
Am coborat din tren, mi-am aprins o tigara, am inceput sa ma uit pierdut. Ma gandeam la nemurirea sufletului meu, nu prea bagam in seama ce se intampla in jurul meu, pentru ca vroiam sa-mi iau la revedere ultimul, plus imi aminteam si de plecarea mea din Germania.
Nici nu trece 1 minut, ca si vad ca bagajul lui asta nu mai e unde l-am lasat. Idiotii, miscasera bagajul cu piciorul, aproape de punctul in care puteau sa fuga in voia lor cu el. L-am vazut si m-am intors, l-am luat, l-am pus la loc, ei au inceput sa comenteze. Nu am zis nimic, pentru ca mi-am dat seama daca comentez prea multe, asta sigur v-a avea de suferit tot drumul.
Ma duc si-l caut pe nas, si sa incerc sa-i explic situatia.
Dau peste primul, care numerota de zor vagoanele, fara prea mult interes sa ma bage in seama. Incerc sa-i explic situatia si-mi spune:
- Da ce crezi matale, ca asta e trenul nimanui?
- Nu e vorba ca e trenul nimanui, dar el nu stie romaneste si e mai greu.
- Lasa, stai matale linistit, ca nu e nimic.
Binenteles ca nu-l bag prea mult in seama, mai ales ca am vazut o durere in fund acuta din partea lui. Ma gandesc la alta solutie si imi vine ideea sa-l bag in alt vagon.
Vad o tipa care cauta si ea vagonul, o opresc si incep sa-i explic situatia. Imi zice ca nu e nici o problema, imi zice locul si vagonul si sa stau linistit.
Paparudele coboara din vagon si vad ca pleaca, in gandul meu probabil sa-si cumpere ceva de machit. Ii iau bagajul lui asta, vreo 40 kg, de altfel si incep sa plec cu el in spate pana la vagonul urmator.
Ii explic lui asta situatia si spune ca e ok, ca intelege ce i-am zis.
Imi aprind din nou o tigara si rasuflu linistit ca s-a incheiat cat de cat. Il vad pe alt nas sau acelasi, din pmdv toti seamana si ii explic din nou situatia. El, replica de geniul:
- De unde ai spus ca e?
- E din India si pleaca la Bucuresti si dupa ia avionul. Si sunt astia 2 tipi dubiosi de asta l-am mutat.
- Ei lasa, ca tiganii sunt din India ca si el. Care e problema ca e tigan?
Nu am mai avut nici o replica. Asta e CFR-ul care il platim si care biletele sunt din ce in ce mai scumpe, iar siguranta dispare. A plecat rapid, fara sa apuc vreo 2 de masa. Sa fie sanatos, ca altii sunt mai buni decat o sa fie el in 1000 de ani.
Spuneam ca pamantul e rotund si ca e foarte frumos cand distantele sunt mai scurte intre oameni. Momentan, traiesc un sentiment foarte frustant de impartire a sentimentelor in mai multe parti ale globului. Ma simt dependent de tehnologie si tot ce inseamna uneltede comunicare.
Stateam si ma gandeam care e scopul tuturor metodelor de comunicare si cat de mult s-a schimbat ideea pentru care au fost inventat.
Telefonul
Nicodata nu am fost adeptul convorbirilor lungi la telefon, desi imi vin in fiecare luna facturi de imi pun mainele in cap. Telefonul pentru mine e pentru a spune sa ne intalnim intr-un loc, sau hai sa iesim acolo, sau esti bine sau sanatos. Ma trezesc cateodata ca port la telefon niste discutii extrem de filozofice si despre viata, despre probleme sau alte lucruri care se intampla in viata mea.
Din pacate sunt dependent de telefon si conversatiile lungi. Ma uit la oamenii care ma inconjoara si imi dau seama ca majoritatea prietenilor mei is plecati din Iasi. Ca sa stiu ca inca fac parte din viata mea, trebuie sa vorbesc la telefon. Ca sa stiu ca inca este mai este in viata mea, trebuie sa umplu un gol de 3 luni.
E frustant si enervant de cele mai multe ori, cand stii ca ai putea sa-i spui mult mai multe lucruri fata in fata, decat printr-o cutie. Ma doare cand nu-i simt respiratia si nu o ating si stau si ii spun atat de multe lucruri la telefon. Cateodata sunt intrebat daca chiar simt ce spun. Simt toate ce spun, dar e vorba de a crede in persoana de langa. Nu se schimba nimic, dar aceasta cutie fermecata, chiar nu ma ajuta cateodata.
Cateodata am impresia ca am o relatie cu telefonul si nu cu ea sau el.
Internet
Eu personal tot timpul am vazut internetul ca un mediu de informare si nu de comunicare. Ma termina conversatiile lungi pe messenger, pe skype, sa intru pe retele sociale samd. Daca esti aici, langa mine, de ce trebuie sa avem conversatii interminabile pe mess. Am incercat tot timpul sa le evit si cateodata ma simt obosit de tot ce se cheama forma de internet.
Spre exemplu eram total impotriva Facebook. Am un cont de hi5 de pe vremea cand eram pustan si era cool sa ai cont. N-am mai facut nimic pe el si il tin pentru simplu motiv, ca am niste oameni acolo care nu prea vreau sa le uit urma.
Facebookul il am pentru ca prietenii din Germania is pe Facebook. Nu pe toti ii am pe Skype, Msn sau alte nebunii care mai sunt acolo si acolo pot sa mai vad o poza, o conversatie sau altceva care ma face sa fiu cat de cat prezent acolo.
Ma gandesc cum au putut oamenii supravetui fara toate mijloacele astea de comunicare. Poate ma simteam mai fericit, cand primeam o scrisoare o data la 1 luna si simteam mai multa sinceritate. Stiam ca vine intr-o luna si nu aveam cresteri de tensiune de fiecare data cand imi suna telefonul.
Poate e un post mai mult de contradictie, dar asta simt: ma simt legat de maini si de picioare, dar nici nu vreau sa scap !
Desi KissFm nu este un radio pe placul meu, cei 2 carcotasi Serban si Gainusa continua sa fie foarte tari. Citeam astazi pe blogul lui Serban Huidu, despre o campanie tare interesanta: KissFm te trimite in Pula.
Serban Huidu spune pe blogul sau:
Pula este oras in Coratia.) Pentru cei ce nu au aflat inca, aceasta campanie este un semnal de alarma, orientat impotriva valului de falsa pudoare ce razbate dinspre cna.
Ii felicit pe cei 2 carcatosi pentru campanie, pe langa sfidarea lor fata de prea maritul CNA, au gasit si metoda perfecta. CNA in loc sa taie toate bucile si mamelucii care sunt la TV, ca doar asta se promoveaza cel mai bine, taie unde nu trebuie.
Sa facem si noi o campanie despre localitatea noastra frumoasa Baicoi, pentru ca trebuie sa o promovam ca atare. Pana la promovarea valorilor noastre si alte campanii care ne mai vin in minte, felicitari si carcotasilor si ne auzim pe aceleasi unde.
PS:
Am deschis si Photoshop-ul si am incercat sa-i ajut pe carcotasi si am considerat ca ar merge un pact cu diavolita Mihaela Radulescu .
De fiecare data cand e vorba de alegeri, de fiecare data vine cineva si zice: eu ce dracu sa caut la vot, cu cine sa votez, mai bine o iau in mana decat sa ma duc la vot …
Eu imi aduc aminte ca eram acum vreo cativa ani cand plangeam dupa UE si ca ne-am saturat sa batem la portile ei, fara sa ne primeasca. Acum cand ne-au primit sau i-am primit noi pe ei, formularea nu prea conteaza, ne fofilam ca mai bine nu mergem sa alegem. Ca avem si noi un Mitica care nu ar fi bun, asta e partea a 2-a, dar hai sa facem ceva.
M-am gandit eu, ca daca tot spunem ca nu avem un motiv pentru care sa mergem, sa incercam sa gasim unul. Si cum ideile cele mai bune, vin cand esti pe tron, mi-a venit ideea sa ma lipsesc de:
- In Familie, problemele trec mai usor – sau care o mai fi sloganul PDL – sincer nu vreau sa fiu in familia voastra
- Fii Optimist, se poate si mai bine – cu voi se poate si mai rau – PDL
- Alege Bine ! – aleg sa nu va votez pe voi aka PSD
- Ia Atitudine – desi mi s-a parut cel mai ok mesaj, fata lui tata mai are mult de demonstrat, si nu ma iau dupa lume.
Asa ca am sa votez, cel mai necunoscut om de acolo, care nu ar avea nici o sansa in fata mamutilor. Asa e motivul meu sa merg la vot: sa dau o sansa si altora. Mah, poate asa o sa se trezeasca si aia de la putere, cand le dai cu tifla in cap.
Asta nu inseamna, ca Tanti Mina sau altii ne pot reprezenta. Dar din lipsa, aleg dupa spranceana.
Mi-am redescoperit o veche pasiune si anume: training-urile. Nu alea care sunt Addidas sau Nike, nu sunt nici negre, nici albastre . Am tinut pana acum 2 training-uri la copiii din clasa si a 3-a si a 4-a din Iasi pe un proiect de mediu. Si cum copiii, o sa ramana tot timpul copiii, cateodata sau de cele mai multe ori o sa spuna lucruri trasnite. Problema este cand umorul, devine soc. Da, este dificil sa lucrezi cu copiii, dar mai ciudat este cand la cei aproape 24 ani ai mei, nu mai inteleg generatia care vine din spate. Asa mi-a venit ideea sa scriu, cateva povestiri despre lucrurile care le-am auzit despre copiii si a lor gura minunata.
La scoala care am tinut eu training-ul, am dat peste niste copiii foarte necooperanti. Orice lucru care vroiam sa-l fac, il luau de fiecare data pe nu in brate. Erau foarte galagiosi, tot timpul se bateau intre ei si nu exagerez cand spun ca era o adevarata jungla acolo. Un baietel se batea cu doua fetite acolo, parca erau la wrestling, erau foarte greu de potolit samd.
Ultimul training care l-am tinut a fost pe joculete de cunoastere. Nu a fost nici un aport de cunostinte, doar joculete simple ca ei sa-i cunoasca mai bine pe cei de langa. I-am rugat sa-si spuna numele si desenul preferat. Au zic ca asta au mai facut, le-am spus ca daca nu desenul preferat atunci filmul preferat. Au inceput toti sa insire niste filme care nu le-am auzit in viata mea. O copila a zis ca ea nu se uita la nici un film, ca ei nu ii plac filmele, ca ei nu-i plac nici desenele. Am stat si m-am uitat eu cam stramb dar mi-am revenit repede.
A urmat unul cate unul, pana a ajuns la unul:
- Pe mine ma cheama Ionut (ironic )
- Asa Ionut si filmul tau preferat?
- Filmul meu preferat este “Fantana Porno” !
Am ramas efectiv fara cuvinte. Am schimbat repede subiectul, nici nu l-am mai intrebat de unde stie de film, pentru ca deja au ciulit urechile si se intra in discutii. Inca sunt marcat, de raspuns …
KuKa, este actor la Teatru de Papusi si mi-a povestit o faza care m-a lasat si asta fara cuvinte. Avea de facut un spectacol pe undeva la tara, un spectacol de papusi pentru copii din satul respectiv. Era un spectacol foarte simpatic cu o vrajitoare, cu printi si zane. Unul dintre momentele spectacolului era ca vrajitoarea sa fie legata pe scena si sa mearga pe la copii si sa intrebe in sala la microfon ce vor sa faca cu vrajitoarea:
- Copilas cum te cheama?
- Georgel
- Bravo Georgel. Si ce vrei sa facem cu vrajitoarea?
- S-o omoram !!!
- Foarte bine. S-o omoraamm !!!
- Copilas dar pe tine cum te cheama?
- Ciprian
- Bravo Ciprian. Si ce vrei sa facem cu vrajitoarea?
- S-o omoram !!!
- S-o omoraamm !!!
- Copilas si pe tine cum te cheama?
- Ionel
- Bravo Ionel. Si ce vrei sa facem cu vrajitoarea?
- Sa-i tragem un bocanc in chi$%a !!!
Va dati seama ca pe vrajitoare au trecut-o toate transpiratiile si in sala s-a facut liniste, nho mai sunt si parinti .
Si acum ma intreb, de unde vin toate reactiile astea? Cred ca raspunsul cel mai simplu si cel mai adevarat este: din ce vad acasa si din educatia parintilor. Parintii au intreaga responsabilitate pentru cum se comporta acesti copiii. Daca acesti parinti, le-ar pune desene cu: Mica Sirena, Frumoasa si Bestia, lucrurile ar sta putin altfel. Daca ei ar citi din nou povesti si nu s-ar uita la Spiderman si Pokemon, ei ar zambi altfel.
Este adevarat, traim intr-o lume cand un parinte, lucreaza de la ora 8 dimineata pana la 6-7 seara si poate e obosit omul dupa o zi de munca. Dar toate aceste lucruri nu scuza lipsa de implicare, pentru ca copilul tot copil ramane.
Oare ce putem face sa schimbam aceste lucruri? Este o intrebare care eu mi-o pun din ce in ce mai des.
Sony Ericsson has been made aware of an online email campaign claiming that Ericsson will give away a free laptop computer to users who forward the promotional information. The same campaign includes a photograph of the Sony Ericsson logo and mentions an Ericsson contact name and email number.
Sony Ericsson confirms that this email campaign is a hoax. In addition, Sony Ericsson confirms that the Ericsson contact name does not exist.
All competitions and promotions involving Sony Ericsson are run through official channels such as Sony Ericsson’s website or Sony Ericsson’s partners’ websites. Please be wary of any competition or promotion that appears to come from outside of Sony Ericsson or Sony Ericsson’s partners official channels. Examples of these include via spam emails or SMS.
Please do not reply to or forward the email if you receive it.
Am stat si m-am gandit ca is multi care nu gandesc si sunt unii care castiga. Dar si asa: Ericsson, nu a castigat putina publicitate gratuita dupa toata campania asta?
Cred ca ne-am saturat toti sa auzim in jurul nostru ideea sau vorba cu cei 7 ani de acasa. Unii il au, altii mai putin, altii prea mult. Cei care il au, il folosesc in mai multe situatii. Eu m-am lovit astazi de o situatie, care efectiv nu am stiut cum sa reactionez si care am sa o povestesc mai jos.
Sunt o persoana foarte vorbareata de felul meu si in general imi place sa intru in vorba cu oamenii din diferite medii. Indiferent ca este taximetrist, sofer de maxi-taxi, profesor sau femeie de servici. Incerc sa tratez oamenii cu egalitate si cum am mai spus, imi place sa-mi dezvolt abilitatile de comunicare interactionand cu oameni necunoscuti.
Eram azi in AIESEC si m-am dus si eu ca tot omul sa-mi descarc iesirile animalice la toaleta. Acolo, era femeia de servici care isi facea treaba. Nu-mi place sa reactionez, chiar daca da cu mopul in baie la baieti si eu sunt acolo, vorba aia: bine ca-si face treaba, decat pauza. Si m-am uitat, m-am gandit oleaca ce sa-i spun, inafara de salutarile respectuase. Sincer, singurul dialog care a trecut prin capul meu a fost:
- Saru’mana!
- Buna ziua!
- Ce faceti?
- Pai ce sa fac, la munca.
- Si cum merge treaba? Vad ca aveti mult de munca azi.
- Pai n-a ce sa-i faci. Greu la unii, usor la altii.
Si cum a trecut prin capul meu dialogul asta, m-am blocat si nici buna ziua, nici nimic nu am spus. Nu vreau sa fiu inteles gresit, respect fiecare munca si n-am nimic cu omul, dar pur si simplu vroiam sa spun mai mult decat un simplu sar’mana care poate il spun toti. Mi s-a parut banal si anormal sa o intreb, ce face. Daca m-as fi intalnit in cu totul alta situatie, pe hol sau pe in curtea facultatii, probabil era altfel, dar asa …
Si uite asa m-am intrebat eu, oare cum ar fi trebuit sa fie dialogul si nu mi-a venit nici pana acum o idee in cap. Is foarte curios voi cum ati fi reactionat !?!
Danifeld on August 26th, 2009
. Am ajuns sa cred ca poate sosetele mor si este un rai ai sosetelor, unde se duc sosetele mele.
!
. 
RSS
FB
LinkedIn
Twitter
