Avand in vedere ca azi este 1 Iunie, e ziua copilului, iar cei mari (cica si eu printre ei ) au si ei dreptul sa viseze. Afara e cald, eu la birou, bucuria nu e asa mare cand stai in fata laptopului si lucrezi sau cauti joburi, dar poti visa. Azi visam ce as putea face daca as castiga/primi 1 milion de Euro.
Scriu randurile astea si narez visele:
1. Casa – pentru mine in Romania, una pentru ai mei, una in Belgia. Viata pe pamant nu la bloc, cu vecini nesimtiti.
2. Masina – una pentru mine, una pentru ai mei. Nimic exagerat, cred ca un Golf 6 ma multumeste.
3. As calatori – 1 an de zile as calatori in lung si in larg. O viata avem si niste locuri in continua schimbare. Trebuie sa profitam de ele.
4. Agentie de publicitate – mi-as deschide o agentie de publicitate full-service. Cred ca am niste idei bune, pot schimba oamenii in bine si asta imi doresc sa fac. Vezi aici interviul lui Steve Jobs.
5. O parte din bani i-as pune la banca – o pomana mica de la banca nu strica
6. As infiinta acea fundatie care mi-o doresc foarte mult pt copii supradotati dar cu posibilitati materiale reduse – nu vreau sa fiu inteles gresit, trebuie ajutati si cei bolnavi, dar ca sa-i tratezi pe cei bolnavi ai nevoie de genii ca sa inventeze diverse lucruri. Poate pe lumea asta mai este un Mozart sau Einstein dar nu este descoperit ca nu are posibilitati.
Cam atat cred, 1 milion de Euro nu e chiar asa mult . Voi ce ati face cu 1 milion de Euro?
Hi all, I need help with a question. I have a list of templates and I need your vote. The template is going to be used for a project online that I’m developing. I don’t want to tell you the project, but I can tell you is something related to creativity. So try to make a imagination exercise.
Poll at the end of the post.
Thank you!
Updated:
- the target audience (age range, if it’s corporate / education / students / ngo oriented) – Small and Medium Companies
- the type of website (blog / presentation website / e-shop / web application) – Agency presentation
- last but not least, browser compatibility – I don’t know, I think all
Ok, Is in a way an online advertising campaing agency. I said in a way.
Cateodata e binevenita o schimbare pe plan profesional. Imi aduc aminte de vorbele lui Steve Jobs in discursul lui celebru de la Stanford University: daca ar fi sa mori maine, ceea ce faci azi este ce iti doresti? daca raspunsul este nu, atunci schimba-l. Nu e neaparat cazul meu, ador echipa in care sunt si imi place ceea ce fac, dar vreau o schimbare mai mult pe partea de advertising.
Am inceput cautarile si vreau sa dau share la cateva aspecte care le-am invatat pana acum.
1. Monster(http://monster.com)
E cel mai mare site de joburi. Recomand sa-ti faci un profil, sa fie la zi cu experienta ta si sa incepi sa aplici. Deobicei gasesti joburi pentru toate nivelele. Parerea mea ca e putin slabut pentru entery-level.
Un alt sfat care as putea sa-l dau: daca aplici intr-o tara care nu e vorbitoare de limba engleza si daca anuntul nu este in engleza, tot sa aplici. Niciodata nu se stie.
Un alt avantaj este ca daca te inregistrezi pe domeniul din Belgia, spre exemplu, poti cauta si pe domeniul din Irlanda cu acelasi profil.
Site-uri asemanatoare: stepstone.be, http://eu.experteer.com, http://www.dayjob.com.
2. Companii de recrutari
Sincer nu stiu cat de mult reusesti prin aceasta metoda. Ce recomand, sa trimiti jobul la agentii de recrutare cu Cv-ul tau, o scrisoare de motivare si domeniul de care esti interesat. Ideal ar fi sa mergi la o intalnire face 2 face. Personal stiu doar site-urile de recrutare din Belgia, dar un simplu search pe Google te poate ajuta:
-http://www.jobsinbrussels.com/
-http://www.mindworks.be/
-http://www.eurobrussels.com/
-http://www.headhuntersinbelgie.be/
-http://www.eurojobs.com/
3. Linkedin
Incep sa vad utilitatea Linkedin-ului. Nu este o retea care sa petreci ore intregi ca pe FB. Fa-ti cont pe Linkedin, fa update la experienta ta si detaliaza putin ceea ce ai facut pana acum, roaga oamenii cu care ai lucrat sa te recomande. Sunt extrem de importante recomandarile, chiar daca 90% sunt fake (acea persoana iti spune sa-ti scrii tu singur recomandarea si el doar o posteaza).
Pasul urmator e sa cauti grupuri de discutii din domeniul tau de interes si sa participi la discutii. Deasemeni da add la persoane care sunt pe domeniu (ex: da add la owner-ul grupului si da apoi add la lista lui de prieteni). Dupa ce ti-au dat accept, da un mesaj si spune cine esti si ca esti interesat de un job in cadrul firmei lor.
Avantajul e ca poti gasi lejer direct CEO, directori, manageri si daca ai un CV interesant poti sari cateva etape de selectie.
In plus ai si o rubrica pe Linkedin care se cheama JOBS, unde poti gasi joburi. Am auzit si variante cand oameni au fost contactati pe Linkedin de companii.
4. Selectie directa pe site-ul companiei
Multe companii au postate joburi direct pe site-ul lor. Cum gasesti companiile: eu am incercat GoldenPages si am cautat dupa domeniu de activate firmele. Am cautat apoi site-ul pe internet. Poti aplica: daca au joburi listate sau un mail pe office.
5. Networking
Cred ca este cea mai importanta cale de a gasi un job. Cand un fost sef de al tau te recomanda sau un coleg sau un partener de afaceri, calea spre reusita este mai scurta.
O posibilitate de a te face vazut e sa mergi la intalniri cu diferite organizatii, un exemplu pentru sectorul business este JCI (google it ). Gasesti in JCI oameni din companii destul de deschisi la minte ca sa te bage in seama si sa te recomande. Sunt si alte organizatii pe comunicare, antreprenoriat samd.
Mai aveti si alte idei interesante?
Mult succes la aplicari!
Draga cititorule ascultam in week-end o melodie care mi-a atras in mod deosebit atentia. Ma folosesc de acel buton mic si este un loop continuu in mintea mea. Ascultati melodia si revenim:
E simpatica nu? Si daca stai bine sa te gandesti sunt cele mai grele 2 cuvinte. De cate ori ai simtit fluturasi in stomac si ai zis: Bai e cam devreme? Oare ea simte la fel? Daca nu e chiar iubire?
Sunt acele 2 cuvinte care fac ca timpul sa treaca mai repede. Sunt acele 2 cuvinte care leaga oameni pentru totdeauna. Sunt cele mai frumoase cuvinte, dar care le spui cam putin cand e persoana langa tine.
Nu-i asa ca ti-au trecut prin minte cu prima data cand ai spus cele 2 cuvinte? Si nu e asa ca femeile nu inteleg ca e greu pentru noi?
Atat de multe intrebari, dar la final totul se rezuma la a spune cele 2 cuvinte persoanei potrivite. Daca ai gasit, spune mai des si spune de fiecare data cand ai ocazia.
A venit momentul sa fac o schimbare de look. Am blogul de mai bine de un an, nu am sarbatorit, nu am deschis nici o sticla de sampanie, dar m-am gandit ca e vremea schimbarii. Sub atenta supraveghere lui Bogdan, am reusit sa fac aceasta shimbare.
Chiar va rog sa spuneti ce parere aveti despre noua tema. Va place/nu va place. Critica e constructiva dragilor !
Lui ii multumesc inca odata si pe aceasta cale, iar noi ne vedem maine pentru ca pana acum am stat la smotocit tema.
Vara mare monsieur si toata lumea isi face planuri de vacanta. Unii se duc la mare, altii la munte si altii se gandesc sa o ia la picioar prin Europa.
De cele mai multe ori cand vine vorba de o calatorie prin Europa, problema este de cazare. Este greu sa gasesti o cazare ieftina, ca sa pui un ban deoparte pentru suveniruri sau alte nebunii care vrei sa le faci.
Mi-am amintit acum, cautand pe net o discutie cu un amic de-al unui prieten de-al meu. Eram in Kaze, eram si cu Yasmina si nu prea eram atent la detalii. S-a pomenit atunci la masa de termenul de CouchSurfing. Povestea de un american care a venit in Romania, sa viziteze Romania, facea si un tur al Europei si statea la el.
Am gasit azi pe net din greseala, termenul si site-ul oficial al celor care fac CouchSurfing.
Iata ce spune Wikipedia:
Proiectul CouchSurfing este un serviciu de ospitalitate interna?ional gratuit bazat pe Internet. Din iulie 2008, are mai mult de 600.000 de membri in 231 ?arii si teritorii. Dupa diferiti indicatori se poate estima sunt foarte multi membri activi care folosesc acest site, cu 49% oferindu-si canapelele pentru a gazdui calatori (cu alti 23% afirmand „poate“ si alti care momentan calatoresc).
Site-ul este aici, iar ideea mi se pare foarte marfa. Avem posibilitatea sa facem networking la greu. Este mult prea tare sentimentul sa ai prieteni in alte tari. Sa stii ca pot veni la tine, tu te poti duce la ei, vezi cum traiesc oamenii aia samd.
Scazi foarte mult din cheltuieli. Luand un calcul simplu: in Berlin un hostel (un hotel, unde stai cu mai multe persoane in camera) costa de la 13-24 euro. Luam spre exemplu 15 euro si inmultind cu 7 zile, ne da 105 euro.
Trebuie sa te angajezi ca si tu vei primi la tine pe canapea sau in camera libera, o alta persoana. Este un sistem foarte interesant de feedback.
Eu sincer, deacum numai asa plec, daca imi este de vizitat o tara. Riscuri sunt peste tot, dar poti vedea pe site review-urile de la alte persoane.
Chiar as vrea sa aud pe unul care sa zica: uite bre ca am fost si a fost foarte tare.
La fiecare pas vorbim despre obstacole, despre hopuri si de cele mai multe ori ne impiedicam de un ciot. Vorbeam cu cineva si imi spunea un lucru foarte fain: oamenii isi fac in cap sute de filme si sute de scenarii despre posibile lucruri care li se pot intampla; de cele mai multe ori se intampla total altceva fata de ce ne-am imaginat.
Mi s-a parut o vorba extraordinar de desteapta si de adevarata in acelasi timp. Avem o situatie si ne gandim la zeci de situatii care ne pot impiedica sa ajungem unde ne dorim. Ne gandim la solutii pentru posibilele situatii. Ne gandim la oameni care ne-ar putea ajuta sa trecem peste acele situatii, ca poate sunt mai avizati ca noi. Dar nu realizam ca trebuie sa lasam lucrurile sa treaca de la sine. Sa incercam sa nu ne complicam viata mai mult decat este cazul. De cele mai multe ori cheia fiecarei probleme suntem chiar noi si cel de langa noi.
Mi se intampla si acum, cand scriu aceste randuri, sa am oameni departe la care tin (stiu ca am mai spus), sa am probleme la care nu stiu cum sa le gasesc rezolvarea. Ma intreba cineva de ce scriu pe blog. I-am raspuns sec, ca am ceva de spus. Nu scriu nici pe departe de un premiu Nobel, dar daca macar unul, din cei care dau click pe blog, se regaseste in ce scriu si gaseste un raspuns sunt fericit.
Mereu m-au fascinat oamenii si mereu m-am intrebat de ce ne cautam probleme, cand totul este asa de simplu. Cand de cele mai multe ori raspunsul il gasim unde ne asteptam cel mai putin. Ma gandesc ca in relatia dintre oameni doua aspecte sunt cele mai importante: increderea si comunicarea. Poate altii le vad pe altele, dar pentru mine astea sunt cele mai importante.
Sunt cele mai importante fix atunci cand intervin aceste hopuri sau obstacole. Cand nu trebuie sa ne facem filme in cap cum am spus mai spus, ci sa avem incredere in noi si in cel de langa. Sa comunicam si sa nu ne inhibam cand vine vorba de adevar.
Inchei cu o secventa dintr-un film care mie mi-a placut foarte mult: Wall-E. Mai mult decat mesajul sa mentinem o planeta curata, pe mine unul m-a dus cu gandul in alta parte. Daca ati vazut filmul, va aduceti aminte ca nici un hop nu-l oprea pe Wall-E sa faca treaba lui pentru care era programat si mai tarziu nici un obstacol nu l-a oprit sa ajunga la Eve. Think about it !
Daca te uiti putin in istorie iti dai seama ca una din intrebarile esentiale ale omenirii a fost: este sau nu pamantul rotund? La inceput s-a crezut ca pamantul este plat si civilizatiile mari ale omenirii au crezut la fel. Mai apoi au inceput sa moara oameni care au crezut ceva diferit, apoi au venit altii si au descoperit ca e rotund, iar din spatiu s-a observat ca este chiar asa.
Dupa ce am facut mica introducere, vreau sa fac si cuprinsul . Mi-am dat seama si eu de cateva saptamani ca pamantul e rotund.
Prima data cand am realizat asta, a fost cand a venit o tipa in AIESEC si a inceput sa vorbeasca despre experienta ei. Tot dand slide dupa slide, a ajuns la o poza cu un bun prieten de-al meu din Germania si incepe sa spuna cat e atasat de el si cat de mult i-a influentat viata. Sincer, am ramas fara cuvinte, pentru e extrem de mica probabilitatea sa se intample asta.
Eram la Top Talents si am iesit intr-o seara cu niste tipi de la conferinta sa bem o bere in oras. Am fost in centrul vechi al Bucurestiului, cand acolo am dat peste un tip care l-am intalnit la o conferinta in Germania. Am zis ca no way, this is not possible. Am inceput sa vorbesc cu el si am inceput sa-mi amintesc de toate momentele care le-am petrecut acolo si de toate persoanele care le stiu. E incredibil sentimentul ca stii ca te-ai intalnit cu o persoana intr-un punct si te intalnesti intamplator in alt punct cu el din senin.
Si spunand toate aceste povesti mi-am dat seama, ca: Pamantul e rotund. Ca exista posibilitatea ca din senin, sa ma fluiere pe strada un tip din India sau din Venezuela sau din Germania sau din orice alta tara, cu care nu m-am vazut de ani. Mi-am dat seama acum, mai mult ca oricand, ca facem parte dintr-o noua era a globalizarii. Ca globalizarea, nu inseamna toate kkt-urile cu bani comuni, nu inseamna valori furate sau alte lucruri, ci ar trebui sa insemne: distante mai mici intre oameni. Ar trebui sa insemne, posibilitatea ca oameni din colturi diferite ale lumii sa se intalneasca mai usor si ieftin. Ar trebui sa promovam cultura si dorinta oamenilor de a comunica fara frontiere.
Ar trebui sa ne dam seama ca depinde de noi sa tinem contactul cu oamenii care i-am intalnit si nu mai sunt pe aceeasi strada cu noi sau in acelasi oras. Un telefon, un mesaj pe mess sau pe retele virtuale (ex. Facebook, Hi5 samd), nu strica. Nu stii cand ai sa te intalnesti cu un om si o sa ai nevoie de ajutorul lui sau pur si simplu ti se face dor.
Think about it, let’s leave in diversity ! (Gandeste-te un pic, haideti sa traim in diversitate)
PS: inchei cu aceasta campanie de Free Hugs si am pus filmuletul oficial, pentru un simplu motiv: acest om a unit un pamant (cel care se vede in imagini primul) si a devenit un eveniment global. A pornit de la dorinta unui singur om.
Ti-ai pus vreodata intrebarea asta, de ce raspund oamenii simplu? Tot timpul mi-a displacut cand vorbesc cu cineva si-l intreb de la banalul, ce faci, pana la o intrebare vis-a-vi de o imtamplare spre exemplu. N-am inteles niciodata de ce cand ma intreba cineva pe mine de sanatate, eu stau si povestesc istoria neamului si ii mai spun si ce am mancat azi, el/ea imi raspund sec.
Inteleg, unii oameni sunt mai tacuti, dar cum poti dezvolta o conversatie in felul asta? Sunt eu mai vorbaret, dar am cateodata impresia ca mi se termina si banda de acasa si fituica pe care am scris replici in caz de urgenta. Arta conversatiei consta in a avea o conversatie cel putin in 2. Cand unul vorbeste si altul raspunde simplu, acolo se termina totul. Partea cea mai interesanta, observ din ce in ce mai multi oameni care se pierd in simplitate. Stau si ma intreb poate avem o viata atat de plictisitoare incat nu mai avem ce povesti.
Foarte interesant, mi se pare in cupluri cand unul din cei 2 raspunde asa. Imi amintesc ca nu odata, mi s-a intamplat sa ies cu o tipa si eu sa-i povestesc in luna si in stele, iar la sfarsit sa ma intrebe: Dar nu mai spui nimic? Like come on, ma simt un tonomat in care mai bagi o fisa si astepti sa se schimbe discul.
Conversatiile interesante sau iesirile care nu te lasa sa pleci acasa sunt cele care dintr-o idee, fraza, moment se sare in altul. Atunci cand simti ca ai ceva de facut super important, dar iesirea e atat de interesanta incat nu vrei sa mai pleci.
Atunci, revenim la intrebarea: de ce raspundem simplu?
Este oare ideea care am spus-o mai sus: nu ni se intampla nimic in viata noastra sau oare ne-am pierdut din arta comunicarii? Nu sunt in masura, sa emit un sfat, dar pot sa spun ca repetitia e mama invataturii. Pot sa spun, pentru ca este o vorba veche de a noastra, romanilor. Cu cat repeti mai mult si cu cat incerci mai mult, sa nu fii banal si simplu, cu siguranta iti va reusi.
Stii, decat sa fii un tonomat cu fise, mai degraba trage de maneca si spune: Dezvolta putin, chiar nu o sa doara !
Cu ocazia asta mi-am amintit si de un spot foarte dragut care are cat de cat legatura cu tema. Enjoy!
Incep cu o scurta lamurire, referitoare la frecventa cu care scriu in ultimul timp. Mai sunt intrebat de ce scriu mai rar si raspunsul este simplu: timpul. Sunt prins intr-o conferinta AIESEC, care o organizez si cum sunt pe ultima suta de metri si timpul meu este mai limitat. Subiecte ar fi, inca n-am ajuns in pana de idei, dar am zis sa si schimb putin tema blogului. Am incercat sa evit subiectele personale, pentru ca imi doresc cresterea numarului de vizitatori. Nu sunt nici visurat, nici zoso sau dono sa-mi scriu povestirile personale si toata lumea sa ramana wow, dar nu voi renunta la ele.
Am sa incerc in acelasi timp, sa nu las atat de mult timp sa treaca de la un post la altul, pentru ca nu as vrea sa-mi pierd cititorii care mi i-am facut. Cu astea fiind spuse, sper ca am lamurit o parte din intrebarile care au trecut sau nu prin mintea voastra.
De ce titlul: am incetat sa mai zambim? Am observat, mergand pe strada sau in autobuz (viva la RATP ) sau intr-un bar, ca oamenii zambesc din ce in ce mai putin. E ciudat si trist in acelasi timp, sa vezi numai fete posomarate, care nu schiteaza nici un zambet.
Acum ca sunt problemele care le cunoastem cu totii, ca este lipsa unor lucruri necesare, ca este serviciul care nu este prea sigur, ca sunt altele, dar stau si ma intreb: chiar nu este nimic care ne face sa zambim mai mult?
Atunci, imi vine in minte doar o intrebare: De ce ar trebui sa zambim?
1. Cel de alaturi
Unul din motivele care ma fac sa ma ridic mai repede dimineata din pat, este zambetul care il aduc pe fata celor din jurul meu. Ma motiveaza cand un om zambeste in continuare sau mai mult, dupa o conversatie cu mine. Adu un zambet pe fata celor din jurul tau si iti garantez ca vei avea si tu un motiv sa zambesti.
2. Optimism
Chiar daca sunt toate motivele care le-am spus mai sus sau daca sunt altele care le-am omis, incearca sa fii optimism. Viata nu e atat de neagra, uita-te in jurul tau si ai sa vezi culori. Persoana care o iubesti poate iti zambeste frumos, esti sanatos, ai vazut un film care ti-a placut, ai baut o bere cum nu ai mai baut demult. Sunt unele din lucrurile, care te pot face mai optimism.
3. Make an impact
Incearca sa creezi un impact pozitiv, asupra celor din jurul tau. Lasa ceva in urma, ca atunci cand pui capul pe perna noapte sa poti spune: azi chiar am realizat ceva. Acel zambet de satisfactie iti va ramane si a doua zi.
4. Iubeste, ca sa fii iubit
Iubeste si cu siguranta iubirea te va face sa zambesti. Invata sa daruiesti iubire si nu-ti fie frica sa o primesti. Un om care iubeste si care este iubit este un om fericit, un om care zambeste.
Danifeld on June 1st, 2011
) au si ei dreptul sa viseze. Afara e cald, eu la birou, bucuria nu e asa mare cand stai in fata laptopului si lucrezi sau cauti joburi, dar poti visa. Azi visam ce as putea face daca as castiga/primi 1 milion de Euro. 
. Voi ce ati face cu 1 milion de Euro? 
) sau intr-un bar, ca oamenii zambesc din ce in ce mai putin. E ciudat si trist in acelasi timp, sa vezi numai fete posomarate, care nu schiteaza nici un zambet.
RSS
FB
LinkedIn
Twitter
