Spuneam aici ca am cunoscut un tip din India si o tipa din Maroc, care au venit in Romania prin AIESEC. Din pacate pentru unul dintre ei, Prateek, indianul, aventura lui aici a luat sfarsit. Dupa 1 luna de zile, a plecat inapoi in Mumbai, dupa ce ne-a invatat pe toti ce inseamna sa lupti pentru dreptul tau si ne-a umplut pe toti cu pofta lui de viata.
L-am condus la gara, pentru a lua trenul catre Bucuresti si mai tristi si mai veseli. Binenteles ca fiecare calatorie cu trenul e plina de intamplari.
Omul nostru si-a luat bilet la clasa I, ca sa calatoreasca mai bine si mai placut. Am luat bagajul, i l-am pus in usa trenului si am inceput sa-i spunem cat de rau o sa fie fara el. In timp ce ei isi luau la revedere, eu ma uitam prin vagon sa-i caut locul pe care trebuie sa stea. In acelasi vagon 2 indivizi, idiotii societatii, erau pusi pe fapte mari. Cum toata lumea vorbea in engleza, au inceput sa ma intrebe daca sunt roman, cine pleaca, de ce pleaca si alte cacaturi total irelevante. I-am alungat repede, pentru ca nu aveam chef de nici o discutie inutila mai ales, cand Prateek pleca.
Am coborat din tren, mi-am aprins o tigara, am inceput sa ma uit pierdut. Ma gandeam la nemurirea sufletului meu, nu prea bagam in seama ce se intampla in jurul meu, pentru ca vroiam sa-mi iau la revedere ultimul, plus imi aminteam si de plecarea mea din Germania.
Nici nu trece 1 minut, ca si vad ca bagajul lui asta nu mai e unde l-am lasat. Idiotii, miscasera bagajul cu piciorul, aproape de punctul in care puteau sa fuga in voia lor cu el. L-am vazut si m-am intors, l-am luat, l-am pus la loc, ei au inceput sa comenteze. Nu am zis nimic, pentru ca mi-am dat seama daca comentez prea multe, asta sigur v-a avea de suferit tot drumul.
Ma duc si-l caut pe nas, si sa incerc sa-i explic situatia.
Dau peste primul, care numerota de zor vagoanele, fara prea mult interes sa ma bage in seama. Incerc sa-i explic situatia si-mi spune:
- Da ce crezi matale, ca asta e trenul nimanui?
- Nu e vorba ca e trenul nimanui, dar el nu stie romaneste si e mai greu.
- Lasa, stai matale linistit, ca nu e nimic.
Binenteles ca nu-l bag prea mult in seama, mai ales ca am vazut o durere in fund acuta din partea lui. Ma gandesc la alta solutie si imi vine ideea sa-l bag in alt vagon.
Vad o tipa care cauta si ea vagonul, o opresc si incep sa-i explic situatia. Imi zice ca nu e nici o problema, imi zice locul si vagonul si sa stau linistit.
Paparudele coboara din vagon si vad ca pleaca, in gandul meu probabil sa-si cumpere ceva de machit. Ii iau bagajul lui asta, vreo 40 kg, de altfel si incep sa plec cu el in spate pana la vagonul urmator.
Ii explic lui asta situatia si spune ca e ok, ca intelege ce i-am zis.
Imi aprind din nou o tigara si rasuflu linistit ca s-a incheiat cat de cat. Il vad pe alt nas sau acelasi, din pmdv toti seamana si ii explic din nou situatia. El, replica de geniul:
- De unde ai spus ca e?
- E din India si pleaca la Bucuresti si dupa ia avionul. Si sunt astia 2 tipi dubiosi de asta l-am mutat.
- Ei lasa, ca tiganii sunt din India ca si el. Care e problema ca e tigan?
Nu am mai avut nici o replica. Asta e CFR-ul care il platim si care biletele sunt din ce in ce mai scumpe, iar siguranta dispare. A plecat rapid, fara sa apuc vreo 2 de masa. Sa fie sanatos, ca altii sunt mai buni decat o sa fie el in 1000 de ani.
Voi ciocoflenderilor, citandu-l Florin Piersic, cand v-ati pus ultima data intrebarea asta? Cand ati trecut ultima data cu vederea peste aglomeratia din autobuze, peste faptul ca vecinul de la 3 (asta in cazul meu ) te trezeste la 9 dimineata ca are chef de gaurit. Cand ai inceput sa ignori ca profesorul nu vrea sa te treaca la examene, gropile din asfalt care iti f$% masina si primarul ala zelos care nu face nimic pentru orasul tau.
Pe langa faptul ca, maritul si inegalabul Giggiiii Bebecaliiii, a intrat in Parlamentul European si probabil o sa intre de mana cu Fata lui Tata sau o sa faca ce se pricepe el cel mai bine: un – doi si un joc de glezne cu parlamentarii. Macar sa fim fericiti, ca o sa aratam Europei ca suntem mai buni la sport aka fotbal.
Am zis toate aceste lucruri, pentru ca ma surprinde de fiecare data cand stau de vorba cu un strain si spune: Imi place la nebunie in Romania. Si binenteles, ne intrebam: cum de? Adica ciocoflenderul strain, nu vede lucrurile care le vedem noi? Adica nu-l deranjeaza aglomeratia din autobuze sau un cersetor ca si pe noi?
Mai uite ca nu-i intereseaza. Uite ei au putut sa treaca cu vederea toate lucrurile astea, unii chiar se chinuie sa schimbe cate ceva, altii chiar se stabilesc aici. Din toate tarile care le-au vizitat tara asta li se pare raiul de pe pamant si sunt innebuniti dupa coltul asta uitat de lume.
Mi-am largit prieteniile internationale, cu 2 oameni foarte tari. Este o tipa Yasmina, din Maroc si un tip Prateek, din India. Au cred vreo 3 saptamani decand au venit aici si is absolut fascinati de tot ce au gasit in Iasi. Amandoi au venit pentru un internship in AIESEC si le place atat de mult, incat spre exemplu Yasmina, desi trebuia sa stea doar 2 luni, va sta pana in ianuarie. Mi-a placut la nebunie cand am auzit, ca din toate tarile care le-au vizitat, chiar si in Europa, in Romania se simt cu adevarat ca acasa. Nu este Franta, nu este Anglia, nu este Italia, nu este Spania, nu este Bahrein sau alte tari prin care au calatorit. Este Romania.
Nu am de gand sa dau asa un sfat asa mirific incat sa miste pe toata lumea, ci doar spun atat: Daca vreti sa schimbati ceva, schimbati! Daca nu vreti sa schimbati, nu schimbati! Vedeti voi care categorie va place mai mult.
De fiecare data cand e vorba de alegeri, de fiecare data vine cineva si zice: eu ce dracu sa caut la vot, cu cine sa votez, mai bine o iau in mana decat sa ma duc la vot …
Eu imi aduc aminte ca eram acum vreo cativa ani cand plangeam dupa UE si ca ne-am saturat sa batem la portile ei, fara sa ne primeasca. Acum cand ne-au primit sau i-am primit noi pe ei, formularea nu prea conteaza, ne fofilam ca mai bine nu mergem sa alegem. Ca avem si noi un Mitica care nu ar fi bun, asta e partea a 2-a, dar hai sa facem ceva.
M-am gandit eu, ca daca tot spunem ca nu avem un motiv pentru care sa mergem, sa incercam sa gasim unul. Si cum ideile cele mai bune, vin cand esti pe tron, mi-a venit ideea sa ma lipsesc de:
- In Familie, problemele trec mai usor – sau care o mai fi sloganul PDL – sincer nu vreau sa fiu in familia voastra
- Fii Optimist, se poate si mai bine – cu voi se poate si mai rau – PDL
- Alege Bine ! – aleg sa nu va votez pe voi aka PSD
- Ia Atitudine – desi mi s-a parut cel mai ok mesaj, fata lui tata mai are mult de demonstrat, si nu ma iau dupa lume.
Asa ca am sa votez, cel mai necunoscut om de acolo, care nu ar avea nici o sansa in fata mamutilor. Asa e motivul meu sa merg la vot: sa dau o sansa si altora. Mah, poate asa o sa se trezeasca si aia de la putere, cand le dai cu tifla in cap.
Asta nu inseamna, ca Tanti Mina sau altii ne pot reprezenta. Dar din lipsa, aleg dupa spranceana.
In perioada care toata lumea e satula de examene si de sesiune, am gasit putin spatiu sa merg la teatru si la film. Am scris aici, ca iubesc sa merg sa la teatru si e o evadare din banalul zilnic. Ma bucur foarte mult cand vad tineri care vin in numar mare si salile sunt arhipline. E o senzatie cu totul si cu totul deosebite sa vezi actorul care este in fata ta si transpira pentru tine, ca tie spectatorule sa-ti faca placere piesa.
Sotul Aculinei – Dostoievski
A fost jucat de Teatru Mihai Eminescu din Botosani si a fost absolut exceptional. Am ramas impresionat, ca la sfarsitul spectacolului s-a aplaudat 10 minute incontinuu. Oare care este o bucurie mare pentru un actor, decat sa nu fii lasat de spectator sa iesi de pe scena.
Mergeti la teatru si savurati orice spectacol care apare.
Angel & Deamons
E urmatoarea carte a lui Dan Brown, dupa Codul lui da Vinci. Actiunea filmului il are centru tot pe Robert Langdon (Tom Hanks) care se pare ca intinereste de la film la film. Ideea e simpla si porneste de la lupta dintre Illuminati si Biserica catolica. Vaticanul este vizat de catre teroristi iar profesorul Robert Langdon vine sa salveze situatia.
Este un film foarte reusit, care te tine in scaun 2 ore si nu prea te lasa sa te misti sau sa casti. La finalul filmului am avut o discutie de alte 2 ore despre Vatican, Biserica Catolica, secrete, Iisus si alte subiecte picante. Te pune pe ganduri si iti dai seama la sfarsit, cat de mic si lipsit de cunoastere esti.
M-am apucat de citit cartea in Germania si din pacate a trebuit sa o las, ca nu am mai avut timp de ea. Deabia astept sa ma apuc din nou de ea.
Pana una alta, vizionare placuta sau lectura placuta !
Daca te uiti putin in istorie iti dai seama ca una din intrebarile esentiale ale omenirii a fost: este sau nu pamantul rotund? La inceput s-a crezut ca pamantul este plat si civilizatiile mari ale omenirii au crezut la fel. Mai apoi au inceput sa moara oameni care au crezut ceva diferit, apoi au venit altii si au descoperit ca e rotund, iar din spatiu s-a observat ca este chiar asa.
Dupa ce am facut mica introducere, vreau sa fac si cuprinsul . Mi-am dat seama si eu de cateva saptamani ca pamantul e rotund.
Prima data cand am realizat asta, a fost cand a venit o tipa in AIESEC si a inceput sa vorbeasca despre experienta ei. Tot dand slide dupa slide, a ajuns la o poza cu un bun prieten de-al meu din Germania si incepe sa spuna cat e atasat de el si cat de mult i-a influentat viata. Sincer, am ramas fara cuvinte, pentru e extrem de mica probabilitatea sa se intample asta.
Eram la Top Talents si am iesit intr-o seara cu niste tipi de la conferinta sa bem o bere in oras. Am fost in centrul vechi al Bucurestiului, cand acolo am dat peste un tip care l-am intalnit la o conferinta in Germania. Am zis ca no way, this is not possible. Am inceput sa vorbesc cu el si am inceput sa-mi amintesc de toate momentele care le-am petrecut acolo si de toate persoanele care le stiu. E incredibil sentimentul ca stii ca te-ai intalnit cu o persoana intr-un punct si te intalnesti intamplator in alt punct cu el din senin.
Si spunand toate aceste povesti mi-am dat seama, ca: Pamantul e rotund. Ca exista posibilitatea ca din senin, sa ma fluiere pe strada un tip din India sau din Venezuela sau din Germania sau din orice alta tara, cu care nu m-am vazut de ani. Mi-am dat seama acum, mai mult ca oricand, ca facem parte dintr-o noua era a globalizarii. Ca globalizarea, nu inseamna toate kkt-urile cu bani comuni, nu inseamna valori furate sau alte lucruri, ci ar trebui sa insemne: distante mai mici intre oameni. Ar trebui sa insemne, posibilitatea ca oameni din colturi diferite ale lumii sa se intalneasca mai usor si ieftin. Ar trebui sa promovam cultura si dorinta oamenilor de a comunica fara frontiere.
Ar trebui sa ne dam seama ca depinde de noi sa tinem contactul cu oamenii care i-am intalnit si nu mai sunt pe aceeasi strada cu noi sau in acelasi oras. Un telefon, un mesaj pe mess sau pe retele virtuale (ex. Facebook, Hi5 samd), nu strica. Nu stii cand ai sa te intalnesti cu un om si o sa ai nevoie de ajutorul lui sau pur si simplu ti se face dor.
Think about it, let’s leave in diversity ! (Gandeste-te un pic, haideti sa traim in diversitate)
PS: inchei cu aceasta campanie de Free Hugs si am pus filmuletul oficial, pentru un simplu motiv: acest om a unit un pamant (cel care se vede in imagini primul) si a devenit un eveniment global. A pornit de la dorinta unui singur om.
S-a vorbit foarte mult in mediile universitare despre conferinta Top Talents si mai ales ca au fost cateva etape de selectie. Nu as vrea sa spun foarte mult despre conferinta in sine, pentru ca nu stiu daca asta are foarte mare relevanta. Din experienta si din conferintele la care am mai fost, pot sa spun ca cel mai important e ce ramane in cap. Daca stai si te gandesti, ca oare pauza nu mai vine, prietena ma mai suna, atunci mai degraba nu te mai duci. Cred ca cel mai important e sa stai cu ochii si urechile deschise, iar cel mai important e sa fii cu mintea acolo.
Au fost doua zile de conferinta si in jur de 300 de oameni. Organizarea din punctul meu de vedere a lasat de dorit. Fata de anul trecut cand au fost 3 sau 4 zile de conferinte si doar 40 de oameni, acum formatul de 2 zile a dat kick. Au fost mult prea multi participanti, iar timpul prea scurt.
Spun ca timpul a fost prea scurt, pentru ca au trebuit sa vorbeasca in medie 6 oameni intr-o ora. In momentul in care vorbeste directorul pe Romania de la Cosmote sau directorul de la Adobe Romania, 10 minute nu sunt suficiente. Ca sa vorbesti in pauza sa vorbesti cu ei, in conditiile in care erau doar 10 minute de pauza si 300 de participanti, este oarecum imposibil.
Cred ca ce a ridicat cel mai mult au fost conferinta au fost oamenii de la companii. Nu are rost sa insirui pe toti, dar 2 dintre ei chiar mi-au atras atentia si anume cei prezentati mai sus. Am sa povestesc in randurile care urmeaza o sesiune care s-a chemat “Cea mai importanta lectie din viata mea” spusa de directorul Adobe Romania.
Prin ’93 lucra la o companie de programare, pe un salariu mizer. Era pe la inceputul tehnologiei in Romania, cand salariile erau cum erau si nici contracte nu se gaseau. Avea o prietena stabila si statea printr-un camin in Bucuresti.
Intr-o zi vine acasa si ii spune ca si-a dat demisia de la servici si ca de maine isi deschide propria firma. Binenteles scandal pe capul omului, ca din ce o sa traiasca si ce o sa faca, de unde o sa aiba bani samd.
Fugind de gura iubitei, se duce sa se intalneasca cu niste prieteni la o bere 2,3. Incepe sa le povesteasca cum si-a dat demisia si o isi faca o firma, care o sa aiba contracte in toata lumea si o sa se transforme in companie multinationala. Aburii de alcool au facut ca omul sa fie apreciat si aplaudat pentru curajul de care da dovada.
Unul dintre ei era foarte atent, dupa cum spunea el, unul dintre cei mai buni. Asta era redactor la un ziar local din Bucuresti si asta avea un salariu jenant, se taraia pe o zi pe alta, avea o sotie care era educatoare si mai avea un copil care trebuia sa aiba grija de el. Distractia s-a prelungit pana tarziu, cand au inceput sa povesteasca doar ei si asta a zis ca daca nu vrea sa-l angajeze si pe el, ca vrea sa ajute, ca el crede in firma lui si o sa fie foarte bine. Binenteles ca omul nostru, a spus da si ca i-ar face placere.
Se duc amandoi la casele lor, asta se culca, acasa iar scandal ca nho asa e femeia , n-are servici dar isi permite sa stea pana tarziu. Se culca linistit si maine isi zice ca insfarsit doarme pana tarziu. Pe la 10 dimineata suna cineva la usa insistent. Se ridica din pat, se uita pe vizor cand surpriza prietenul lui:
- Ce faci mai aici ?
- Pai ma scuzi ca am ajuns in prima zi de munca asa tarziu, dar stii am fost la ziar sa-mi dau demisia.
- Cum adica ai fost demisia?
- Pai nu-ti aduci aminte aseara, cand ti-am spus ca-mi dau demisia de la servici, ca eu cred in planurile tale si cum o sa cucerim noi lumea. Asa ca uite sunt aici.
Si uite asa si-au deschis astia 2 o firma, care peste ani a fost cumparata de Adobe si din nebunia aia a iesit Adobe Romania.
Tot se vorbeste in stanga si in dreapta despre cariera vs. familie. Mi-a placut ca toti speakerii care au vorbit de cariera lor si-au prezentat in ppt-urile lor copii. Grecul de la Cosmote are 2 copilasi, care s-au nascut in Romania. Se poate? Binenteles. E greu? Fara doar si poate. Imposibil? Orice e posibil. Cred ca asta e aspectul care l-am retinut de la Top Talents, ca orice e posibil daca iti doresti. Da, auzim in stanga si in dreapta, ca orice e posibil, dar parca mai mult au greutate aceste vorbe cand vezi cazuri reale. De oameni care au muncit si au muncit si acum isi traiesc visul cu ochii. Ca totul depinde de noi, ca e important sa faci networking cu oamenii din jurul tau si sa ai pasiune pentru ceea ce faci. Nu fa un lucru care nu-ti place ca nu o sa reusesti. Asta am spus tot timpul si asta s-a transmis si la Top Talents, fa totul cu pasiune si rezultatele o sa vina. Ai incredere in tine si foarte important ai rabdare. Totul se face cu rabdare.
Cand deschizi gura, ai grija ca e posibil sa se uite cineva in gura ta! – Director Adobe Romania.
Incep cu o scurta lamurire, referitoare la frecventa cu care scriu in ultimul timp. Mai sunt intrebat de ce scriu mai rar si raspunsul este simplu: timpul. Sunt prins intr-o conferinta AIESEC, care o organizez si cum sunt pe ultima suta de metri si timpul meu este mai limitat. Subiecte ar fi, inca n-am ajuns in pana de idei, dar am zis sa si schimb putin tema blogului. Am incercat sa evit subiectele personale, pentru ca imi doresc cresterea numarului de vizitatori. Nu sunt nici visurat, nici zoso sau dono sa-mi scriu povestirile personale si toata lumea sa ramana wow, dar nu voi renunta la ele.
Am sa incerc in acelasi timp, sa nu las atat de mult timp sa treaca de la un post la altul, pentru ca nu as vrea sa-mi pierd cititorii care mi i-am facut. Cu astea fiind spuse, sper ca am lamurit o parte din intrebarile care au trecut sau nu prin mintea voastra.
De ce titlul: am incetat sa mai zambim? Am observat, mergand pe strada sau in autobuz (viva la RATP ) sau intr-un bar, ca oamenii zambesc din ce in ce mai putin. E ciudat si trist in acelasi timp, sa vezi numai fete posomarate, care nu schiteaza nici un zambet.
Acum ca sunt problemele care le cunoastem cu totii, ca este lipsa unor lucruri necesare, ca este serviciul care nu este prea sigur, ca sunt altele, dar stau si ma intreb: chiar nu este nimic care ne face sa zambim mai mult?
Atunci, imi vine in minte doar o intrebare: De ce ar trebui sa zambim?
1. Cel de alaturi
Unul din motivele care ma fac sa ma ridic mai repede dimineata din pat, este zambetul care il aduc pe fata celor din jurul meu. Ma motiveaza cand un om zambeste in continuare sau mai mult, dupa o conversatie cu mine. Adu un zambet pe fata celor din jurul tau si iti garantez ca vei avea si tu un motiv sa zambesti.
2. Optimism
Chiar daca sunt toate motivele care le-am spus mai sus sau daca sunt altele care le-am omis, incearca sa fii optimism. Viata nu e atat de neagra, uita-te in jurul tau si ai sa vezi culori. Persoana care o iubesti poate iti zambeste frumos, esti sanatos, ai vazut un film care ti-a placut, ai baut o bere cum nu ai mai baut demult. Sunt unele din lucrurile, care te pot face mai optimism.
3. Make an impact
Incearca sa creezi un impact pozitiv, asupra celor din jurul tau. Lasa ceva in urma, ca atunci cand pui capul pe perna noapte sa poti spune: azi chiar am realizat ceva. Acel zambet de satisfactie iti va ramane si a doua zi.
4. Iubeste, ca sa fii iubit
Iubeste si cu siguranta iubirea te va face sa zambesti. Invata sa daruiesti iubire si nu-ti fie frica sa o primesti. Un om care iubeste si care este iubit este un om fericit, un om care zambeste.
Presupun ca ati auzit cu totii ce se intampla in Moldova. Toate posturile de TV ieri, erau pline cu imagini absolut incredibile de la Chisinau si pentru o zi am uitat de tot scandalul cu Becali. Se transmiteau imagini in direct cu ce se intampla si personal m-a trecut un fior, pentru ca ce se intampla acolo seamana intr-un fel sau altul cu ce s-a intamplat la noi in decembrie ’89.
Nu am stat pasiv si am iesit si eu ieri, cu steagul Romaniei pe mine in Piata Unirii din Iasi. Daca in prima seara (06.04) au aprins doar lumanari si s-au strans repede la casele lor, ieri au venit in jur de 800 de moldoveni si nu numai. Au ajuns si cei care au fost opriti la granita si nu au fost lasati sa intre in Moldova.
Am iesit pentru ca, nu am putut sa stau pasiv la evenimente si pentru ca am simtit ca pot sa arat ca imi pasa. Cred ca oricine e roman, a simtit un mic fior la cele intamplate. S-au strigat lozinci anti-comunism, s-a cantat Desteapta-te Romane si alte cantece pro-Romania.
Binenteles, ca uitandu-ma la TV si stand si in Piata Unirii am tras si mici concluzii:
In primul rand e totul haotic, atat ce s-a intamplat in Piata Unirii, dar mai ales in Chisinau. Este de admirat si imi cobor capul pentru tinerii care au iesit pe strada, dar au iesit ca un spirit de turma. Nu au un lider, care sa-i conduca si se vede acest efect de gramada.
In al doilea rand lipseste cu desavarsire o doctrina sau un speach care sa-l prezinte multimii. Ma asteptam sa vad ca sunt niste idei care se prezinta multimii, inafara de lozincile strigate nimic concludent. Nu poti sa ai succes, daca nu ai o logica in gandire si in actiuni. Aici poate este diferenta dintre evenimentele intamplate la noi si cele care se intampla acum in Moldova. In ’89 au fost cateva voci care au vorbit cu poporul si multimea adunata.
Unde este alternativa? Au iesit in strada, dau jos comunistii, dar cine le ia locul? Am vazut mult prea putin partidele romanesti din Moldova la TV. Si atunci ma intreb din nou, pe cine in loc? Acei tineri, care 99.9% sunt studenti sau partidele de opozitie, PLDM?
Nu vreau sa fiu inteles gresit, repet: cobor capul in fata tinerilor care au iesit pe strada, dar sincer nici sa moara ca prostii. Oricum indiferenta nu e o solutie si ma asteptam ieri sa fie mult mai multa lume si ma asteptam ca studentii ieseni sa fie in numar cat mai mare. Iesi in strada, daca e de iesit si nu sta indiferent !
Revin cu poze si filmulete cand fac rost de ele, pana atunci am gasit asta.
A inceput sa fie un obicei sa scriu despre intamplarile din RATP. Dupa ce am spus de cum am luat amenda (aici), dupa ce m-am crucit de bucuresteni (aici), am avut onoarea si placerea sa cunosc si generatia pitzi de maine. Incep sa cred ca ar trebui sa-mi fac o noua categorie “intamplari in cripta RATP”, mai obtin si o sponsorizare pentru abonament, am subiecte de scris.
Mergeam acum vreo 2 zile cu autobuzul si pe un scaun alaturat era tata si fiica. O fata foarte scumpica si super vorbareata. E imposibil sa mergi cu autobuzul si sa fii macar oleaca atent la ce se vorbeste si mai ales ca cei mici tot timpul vor atrage atentia. Discutia era:
- Si ia spune tu ce-ti mai place?
- Imi plac desenele animate.
- Uau ce frumos! Si ce desene iti plac tie?
- Pai imi place Didi, Dexter, Power Puff!
- Asa ce frumos. Si altceva ce iti mai place?
- Imi plac cantecele!
- Asa, bravo! Manelele iti plac?
- Daaa, foarte mult! Imi place Guta …
- Guta, dar Adrian Minune?
- Si Adrian Minune, ce frumos canta!
Am trecut de la o stare la alta incredibil de repede. Eram like wtf? Mi-am dat seama ca asta e generatia pitzi de maine, care invata de la parinti toate lucrurile minunate. Invata ce este cultura, invata despre valori si lucruri care chiar conteaza in viata.
Deci stati linistiti, avem viitorul asigurat !
Mai merg din cand in cand cu taxiul si tot observ tot felul de comportamente la taximetristi. Unii sunt relaxati, altii sunt enervanti, altii te fac sa razi samd. Stand ieri cu un prieten de vorba, la un pahar de bere, mi-a povestit o intamplare de a lui, cum l-a facut taximetristul sa rada si ia zis: Stii e mare lucru sa faci clientul sa rada si pentru mine, asta chiar conteaza. Si chiar asa este, pentru ca este un serviciu care daca ai experiente nereusite, te reorientezi spre alte firme.
Ascultand cele spuse de el mi-am adus cateva intamplari, unele placute altele mai putin placute.
1. Acum vreo cativa ani, m-am despartit eu de o prietena de a mea. Cred ca stiti momentele alea cand nu ai nici un chef sa vorbesti cu cineva, si nici nu stii cum sa ajungi mai repede acasa si sa te intinzi in pat.
Am luat un taxi, pentru ca nu aveai nici un chef sa merg par-poc pana acasa si sa fac 1 ora. Am pus capul pe geam si am inceput sa imi fac ca orice om filme in cap. Taximetristul s-a uitat la mine, a zis ca si-a dat seama ca m-am despartit de prietena, a zis sa nu sufar si a inceput sa-mi spuna timp de 20 minute cat a durat calatoria numai poezii.
Vreau sa spun, ca a fost exceptional momentul, pentru ca ascultand poeziile spuse de el, mi-am descretit putin fruntea si am ajuns putin mai relaxat acasa.
2. A doua experienta este cu unul care am zis Sarut Asfaltul ca am ajuns cu bine. De cum m-am urcat in taxi, a inceput sa-mi vorbeasca numai prostii, muzica tuna la maxim si facea niste depasiri de te durea mintea. La un moment dat, era sa intre intr-o masina si a avut si o exclamatie: Ups, chiar nu l-am vazut, ma scuzi !
Am fugit mancand pamantul cand m-am dat jos.
In general vorbesc cu taximetristii, de la vreme, strazi si gropi, pana la politica si relatii. Chiar mi-am dat seama ieri, ca aia care sunt foarte deschisi sunt precum psihologul de serviciu. Nu stii daca o sa-i intalnesti a doua oara si daca ii zici o problema de a ta, si iti mai da un sfat potrivit, iti dai seama ca problema ramane acolo.
Chiar as vrea sa citesc blogul unui taximetrist, cred ca ar fi foarte interesant la cati oameni intalneste .
Danifeld on June 19th, 2009
) te trezeste la 9 dimineata ca are chef de gaurit. Cand ai inceput sa ignori ca profesorul nu vrea sa te treaca la examene, gropile din asfalt care iti f$% masina si primarul ala zelos care nu face nimic pentru orasul tau.
) sau intr-un bar, ca oamenii zambesc din ce in ce mai putin. E ciudat si trist in acelasi timp, sa vezi numai fete posomarate, care nu schiteaza nici un zambet.
!
RSS
FB
LinkedIn
Twitter
