Spuneam ca am avut parte de un week-end foarte deosebit. Zic deosebit, pentru ca is satul de stat in casa de uitat la filme si seriale. Cred ca m-am uitat intr-o saptamana la mai multe filme decat m-am uit in cele 5 luni decat sunt aici. Vorba aia “Omul bolnav isi cauta obiceiuri bolnave“. Cu ocazia asta va recomand si “The Lost Room“, un mini-serial de vreo 5 ore SF foarte bine realizat.
Sambata a fost petrecerea pentru ziua de nastere a lui Benoit, trainner-ul din Belgia. Cum la fiecare aniversare, trebuie sa faci si cadou nu din oblgatie ci pentru ca simti, ne-am luat portofelul intre dinti si dai la cumpaturi. Aici este o moda cu “drinking games”, este cadoul ideal. Dupa cum spune si numele e un joc de baut. De cele mai multe ori e foarte amuzant la o petrecere si e combustibul care face posibilul-imposibil. Daca intri intr-un magazin de jucarii sau de suveniruri este imposibil sa nu gasesti o gama variata si mai ales ca este perioada sarbatorilor ai de unde alege. Un alt aspect care l-am observat aici este originalitatea cadourilor. Fie ca ai degand sa cumperi un cadou, fie ca nu, este imposibil sa nu faci ceva manual. O felicitare, un afis, orice ca sa se vada ca e facut de mana ta. Benoit are o vorba “What’s the plan” . De multe ori da telefon, are chef de iesit in oras si suna zicand “What’s the plan”. Asa ca sa-l invatam minte si sa inteleaga, ca trebuie sa fie spontan i-am facut un plan de urmat (o sa vedeti in pozele care urmeaza).
Petrecerea a avut loc la apartamentul lui si au fost invitati cam toti oamenii care ii cunoastem. Un alt aspect care l-am observat spre deosebire de la noi e ca la fiecare petrecere trebuie sa fie obligatoriu si mancare. Personal, in Romania, nu-mi amintesc ultima petrecere in care sa fiu servit si cu mancare. Sa curga rauri de bautara, ca restul nu conteaza. Am dansat, ne-am simtit bine, lume multa, dansuri Aiesec (Loredena-Lelele rupe duda) si mai important prieteni. Cam ciudat pentru mine sentimentul ca am baut numai bere fara alcool, traiasca medicul, dar ce sa-i faci. Iti cam vine sa-ti dai doua palme cand vezi ca nu poti bea macar o bere, dar sanatatea e prioritara. Era sa uit: nici aici nu am scapat de discursuri. A fost interesant sa stau cocotat pe scaun, sa tin un discurs siropos de ce mult il iubim pe Benoit si special e pentru noi. Cred ca ma fac politician ). – Ben plan
O zi de iarna nu se poate fara a pune patinile in picioare si sa simti gheata sub picioare. De vreo 2 saptamani tot se fac planuri si ieri a fost ziua cea mare sa mergem la patinoar in Frankfurt. Ca spun si partea de costuri, nu e foarte scump si preturile comparabile cu ale noastre: 3.50 Euro 2 ore pe gheata si 4.50 de inchiriat patinile 2 ore. Imi amintesc ca in Poiana Brasov am platit tot atat. Ne-am adunat o gasca vesela, marea majoritate cea petrecareata de cu o seara inainte. Patinoarul este in centru Frankfurt-ului si plin de persoanele de toate varstele. De la copii de 10 ani care faceau niste piruite de ramaneam cu gura cascata, pana la batrani de 60 ani. La urma urmei sportul nu ar trebui sa tina cont de varsta. Un lucru care nu mi-a placut a fost forma patinoarului, sub forma de cerc. Dupa ce te dadeai de cateva ori pe gheata, incepeai sa o iei razna de atatea cercuri care le faceai. Deasemeni, patinile erau extrem de proasta calitate. Nu stiu ce a fost in capul celor care le-au luat, dar dupa ce le-am dat jos din picioare ma simteam precum Cupidon.
Diferenta dintre starea de ebrietate din Germania si Romania este calmul. In autobuzul cu care ne-am intors de la gara acasa, am intalnit o gasca de petrecareti. Din cantat si dansat, si aruncat si conversat in engleza si urlat nu s-au oprit. N-as putea sa va spun ce cantau avand in vedere cunostintele mele de germana, dar erau al naibii de comici. Las pozele sa vorbeasca de la sine!
Si-am incalecat pe o sea, si v-am spus povestea de week-end asa !
Am avut parte de un week-end cu adevarat nebun. Incepe cu ziua unui prieten unde a fost nebunie totala. Ne-am chinuit ca nebunii sa-i facem un cadou simpatic si din inima. Zic eu ca am reusit. Azi am fost la patinoar in Frankfurt si is povestiri si de pe acolo. Am ajuns in Darmstadt si am dat peste o gasca de cantareti dementi in autobuz.
Germanii isi planifica totul, inclusiv bolile si mai important ca sfatul medicului este sfant. In Germania, daca stai mai mult de 3 zile acasa trebuie sa iei de la doctor o hartie care e scris perioada care ai fost “imobilizat” la pat.
Cum de vreo 4 zile stau ca boierul la pat, nu de placere ci de nevoie, am zis ca trebuie sa fac si pasul asta sa ajung si la un doctor. Ca am ajuns mai mult la insistentele prietenilor: ” Dude, you’re not normal. I told 1 million times, go to a doctor to see what you have.“ sau altii: “Ma tu esti normal. Ti-am spus de 1 milion de ori sa te duci la doctor sa vezi ce ai“ Pe cuvantul meu ca nu e traducere. Indiferent de poporul din care sunt, la fel imi dau in cap ca ma doare in basca. Ideea este ca nu sunt obisnuit sa merg la medic. Mama mea e medic, am trait cu un medic in casa, meseria se fura si toata lumea a facut medicina la fara frecventa. Chiar n-am nevoie sa dau un pumn de bani ca sa-mi spuna ia Paracetamol si stai in casa.
Pe langa “morala” care am primit-o de la prieteni, am fost sunat si de catre sefa. Traditionalul: ce faci, cum te simti, tie bine, ai nevoie de ceva; a urmat si am nevoie de acea foaie sa vada ca am stat acasa. Asta e un lucru care ma scoate din minti in Germania: reguli, reguli si iar reguli.
Asa o iau pe Dominica, si iau in piept aerul rece dupa 3 zile de casa. Ajung in centrul orasului si dai la cautat de cabinete. Reusim sa gasim intr-un final o doctorita din Romania. Toti de pe aici mi-au zis sa merg acolo, ca e super de treaba si super finuta si e super si e super. Anyways, ajung acolo, ma asez, dau buletinul si asigurarea medicala, vine doamna doctor si trage un “Buna ziua” (drept cam stalcit la inceput), Dominika se uita la mine si zic “Buna ziua”. O femeie in jur la vreo 50 ani, pleacata de vreo 25 ani din Romania, culmea originara din Iasi (asa ca e mica lumea) si stabilita in Darmstadt. Am stat la vorbe, incepand de la ce fac aici si daca sunt student sau lucrez, pana la cum mai e in Iasi si cum e Copoul si ce colegi mai are mama mea.
Sfatul meu e sa va faceti Asigurarea internationala sau Cartea Verde. Nu cumparati asigurari de la agentiile de unde va luati bilet pentru plecat. Distractia mea de ieri m-a costat 30 Euro, pentru ca asigurarea care o am, desi in Romania mi-a zis ca acopera mai toate cheltuielile e defapt o frectie la picior de lemn. Deabia cand ajungi acasa, o parte din bani sunt returnati. Dar stim prea bine, ca sa primesti bani inapoi, ai de umblat de iti iese pe ochi si intr-un final zici ca-ti bagi picioarele in ei.
Si uite asa, mai stau si azi acasa, frec menta pe net, bloghez si ma uit la cel putin 3 filme pe zi. La urma urmei, trebuie sa le faci pe toate.
Azi pe langa raceala care din nou a intrat in mine si nu vrea sa-mi dea pace, m-am gandit cam ce as putea sa scriu. Avand in vedere ca e perioada Craciunului si cam toti simtim acea bucurie cand iesim afara si vedem orasul in care traim ornat cu lumini. Sunt trairi care nu se schimba oriunde ai fi.
Indiferent ca esti copil, adolescent sau adult, apreciem toti decoratiunile de Craciun. Imi amintesc ca eram in Iasi si ma plangeam, ca de la an la an nu au adus nici o schimbare si parca sunt tot acelasi lumini albastre pe Stefan cel Mare, la fel de alba e Primaria. Vreau sa spun ca aici am fost impresionat negativ, la cum inteleg nemtii sa-si orneze orasul iubit. Daca aproape fiecare are la geam cate o instalatie (dupa parerea mea din 50 iarna) sau un Mos Craciun agatat la balcon, Darmstadt-ul duce lipsa de lumini. Simt ca m-am intors in anii 50 la noi. Am 23 ani, dar inca imi aduc aminte printre picaturi cum erau luminile acum 10 sau 15 ani. Acele luminite traditionale albe, cu o stea mica la un stalp, 2-3 instalatii si cam atat. Aici este exact la fel, nu simt spiritul sarbatorilor. In centrul orasului s-a facut un Targ de Craciun, un fel de “balci” la noi, unde poti cumpara incepand de la vin fiert pana la prajituri si posete. Pe lang acest targ, mai sunt cateva luminite aruncate intr-un copac, pe mall-ul din centrul Darmstadt-ului si cam atat.
Desi toata lumea vorbeste in jurul meu de faptul ca germanii sunt innebuniti dupa Craciun, din ce am trait acasa eu as vrea sa-i contrazic. Da, m-a surprins ca si-au decorat casa cu 2 luni inainte de Craciun (is curios de ce nu au inceput in iulie), dar pe langa nimic spectaculos. Si cand ma gandesc, ca noi niciodata nu suntem multumitit cu ce avem si ca tot timpul suntem precum copii de 5 ani, care vor din ce in ce mai multe bomboane. Iasul, Vatra Dornei, Predeal sau Brasovul (din ce am vazut eu iarna), arata cu 20 ani mai bine decat multe orase de aici iarna.
Pozele care le vedeti sunt facute de Felix. Omul deobicei scoate ce e mai bun din fiecare cadru, dar cred ca se intelege ideea postului.
Spuneam in articolul anterior ca am avut parte de o experienta de neuitat. Chiar cred ca amintirile placute trebuie impartasite si ma bucur sa le scriu aici. Is curios ce impact vor avea asupra mea acestor randuri cand le voi citi cand voi ajunge acasa sau peste un an.
Mambo 2008 a insemnat pentru mine un vis indeplinit. Mi-am dorit sa ajung la o conferinta internationala, sa vad cat demult inseamna Aiesec la nivel international si cat de diferita este o conferinta din Romania si una dintr-o alta tara. Mi-am dat seama inca odata ca facem parte dintr-o retea internationala si ca sunt momente care unesc toti membrii la nivel global.
Au fost 3 zile in care am cunoscut oameni cu totul si cu totul speciali. Am retrait acel sentiment de oameni noi, de oameni care sunt condusi de acelasi valori ca si tine, care sunt interesati ce insemna pentru tine Aiesec, care iti zambesc tot timpul. Imi aduc aminte de Jeny care e de vreo 10 ani in Aiesec (like wow :-/) si care iti inspira o pofta de viata nebuna. Imi aduc aminte de acele persoane care am stat de vorba despre Romania si care erau curioase sa vada de unde vin si cum e in Romania. Am retrait acel gust, cand o persoana vine la tine si iti multeste ca ai fost acolo 3 zile pentru ea si ca ai ajutat-o sa aiba parte de o conferinta extraordinara.
Unul dintre momentele speciale, a fost in prima zi in plenara de deschidere. Toti stateam si ne uitam la roll-cole-urile celorlalte locale cand la un moment dat vin 5 aieseceri pe scena si incep sa strige: “Foaie verdeeeeedee CLUJJJJ, nu se va pierdeeee CLUJJJ“. Am ramas speachless. O tipa care tocmai a venit dintr-un internship din Cluj, impreuna cu alti 4 prieteni care au venit si au luat-o din Cluj strigau shout-ul Clujului. Partea care m-a impresionat personal cel mai tare ca tocmai era venita de 6 ore in tara, dar a tinut sa fie prezenta la aceasta conferinta pentru a impartasi cu toti ce tare a fost in Romania.
As vrea sa inchei acest articol cu un sfat si apoi cu multumirile de rigoare pentru toti cei care au facut posibil sa traiesc acest momente. Nu stiu cati din cei care au citit articolul au inteles foarte multe si aici ma refer la cei care nu fac parte din Aiesec. Vreau sa va ganditi ca nimic nu este imposibil atata timp cat va doriti cu adevarat si faceti totul sa vi se indeplineasca visul. In acelasi timp sa fiti constienti ca orice vis se indeplineste nu singur, ci cu ajutorul prietenilor si oamenilor din jur. Aveti incredere in cei din jurul vostru si poate asta va fi impactul pentru o lume mai buna.
Multumiri: - Felix: pentru ca este un atat de bun prieten si pentru ajutorul si suportul care mi l-a oferit pana acum. Pentru faptul ca ma suporta cu toate nebuniile mele si pentru ca este tot timpul acolo pentru mine. - Moritz: pentru ca este un continuu izvor de inspiratie pentru mine si m-a facut sa ma simt o parte a Aiesec Darmstadt - Ben: pentru ca forma un “cuplu” atat de minunat si ca datorita lui nu m-am simtit nicioadata singur pe durata celor 3 zile - Antonija: pentru ca a stat cu mine pana la 5:30 dimineata la acea discutie incredibila - Andreea: pentru ca a fost mai mult decat un Faci - Chair-ului: care a fost incredibil si m-a facut sa-mi amintesc toate momentele speciale din Aiesec - Delegatia Aiesec Darmstadt: pentru restul care au fost la aceasta conferinta si mi-au spus de fiecare data ca sunt sarit de pe fix - Ionut Angels: pentru ca si datorita voua sunt apreciat si sarit de pe fix. Love you girls ! - Aiesec Iasi: nu in ultimul rand pentru voi, ca m-ati expediat in aceasta calatorie minunata.
– Andreea and Chair – Felix – Delegatia Aiesec Darmstadt – Antonija si mascota noastra – nici aici n-am scapat de pedepse – “Delegatia” Romaniei. Global village Romania – Reach for the star – Jeni si momentul ei de glorie cu vulcanul – prezentari, prezentari – bithces – bithces (habar n-am daca se scrie asa) – uite asa @Darmstadt a castigat pentru prima data boat race-ul – returnee Cluj – special person – la revedere Mambo – cam toti ne-am ales cu asa ceva )
Faptul ca germanii sunt condusi de propriile planuri si ca totul trebuie sa descurga sub un plan bine stabilit nu ar trebui sa ne mai mire. Luam situatia critica de a aseza mobila in casa: - romanul: tranteste de 3 ori masa, o intoarce de 4 ori si a 6 oara o pune cum trebuie - germanul: calculeaza de 3 ori, face masuratori de 4 ori si a 6 idee e tot timpul cea perfecta.
Spontaneitatea nu e o valoare, ci doar atunci cand totul merge conform unui plan bine stabilit dorm linistiti. Daca astepti un tren in Germania si observi ca este posibil sa intarzie 1 minut, e imposibil sa nu vezi un german care se uita din ce in ce mai des la ceas, care incepe sa traga o injuratura. Chiar nu conteaza ca Deutsche Bahn transporta peste 5 milioane de pasageri in fiecare zi, cu o precizie de invidiat.
Daca pleci intr-o vacanta cu ei, poti sa stai fara grija. Nu trebuie sa te sperii, pentru ca ai sa vezi fiecare obiectiv in ordine cronologica, cu orele exacte cand ai sa ajungi si cu pretul aproximativ la bilet. Tu doar incearca sa te bucuri de privelisti si incearca sa nu strezi prea tare. Altii vegheaza asupra ta!
Uite ca nu sunt lupul moralist si nici cetateanul turmentat, dar ma mandresc la voturile mele. Ma gandesc ca niste “prosti” nu au murit degeaba prin 89 ca noi sa votam si ma gandeam ca m-am saturat sa ma plang ca o duc de cacat. Ma gandesc in acelasi timp ca e ipocrizie sa spui ca nu ai cu cine vota si ma gandesc in acelasi timp ca odata la 4 ani puterea este la mine.
Ma gandesc in acelasi timp ca imi pare rau ca nu pot si un ciclu de 8 stickere pe buletin se opreste. Dar tu poti vota, pentru ca nu esti indiferent.
Duminica mergi la vot, iar eu ma simt fustrat ca nu pot vota!
Si am trecut si pragul de 100 de articole publicate. Sa desfac sticla de sampanie, sa ma bucur sau sa ma gandesc la tot ce a fost in spate? Cred ca toate la un loc, pentru ca acusi o sa schimb radical subiectele (mamaaaaaa i’m coming homeeeee). Dar asta e alta idee.
Am zis sa sarbatoresc printr-un articol despre Germania, avand in vedere ca majoritatea articolelor de pe blog cam sunt axate pe subiectul asta. Nu numai Olanda este patria bicicletelor, ci si Germania. Sunt piste speciale pentru biciclisti, sunt semafoare pentru biciclisti si sunt locuri in care poti sa-ti lasi bicicleta. Este unul dintre cele mai ieftine, ecologice si comode moduri de a calatori in oras. Neamtul de rand prefera sa-si lase masina in garaj si atunci cand vrea sa calatoreasca in oras urca pe bicicleta. Am multi prieteni aici, care desi au masina prefera sa mearga pe bicicleta. Sincer nu pun asta pe seama aglomeratiei, pentru ca nu este aglomeratie, dar e ieftin avand in vedere ca e cam scumpa benzina. Incepand de la copii, pana la batrani si mame cu atasul pentru copii, toti folosesc acest mijloc de transport.
Eu personal, am avut o bicicleta lasata de Sadulah care a primit-o de la alt trainee, care am dat-o si eu la randul meu altcuiva. Am inghetat de 2 ori pe ea, am racit din cauza ei noaptea, ma enerva ca franele nu mergeau si m-a prins si politia ca n-aveam faruri. Am zis sa se foloseasca altcineva de ea, ca pentru mine autobuzul este sfant .
Un alt lucru care nu il suport, este creierul redus al unora. Daca la noi soferii de multe ori nu au minte, aici de biciclistii nu au minte. Pe langa faptul ca au tarlaua lor si cand prind o strada fara marcaj, n-au nici un stres si parca trec peste tine. Eram sa fiu calcat de vreo 3 ori pe trotuar, pentru ca omul nu stie decat sa-si foloseasca picioarele la pedalat nu si mainele la franat. Dar ma rog, fiecare pedaleaza cum crede.
Una peste alta, chiar imi aminteam de o declaratie a lui Videanu care zicea ca vrea sa faca piste in Bucuresti pentru biciclisti. Sa zicem, ca daca vrem sa fim in Europa, trebuie sa fim si pt pistele astea. Imi amintesc si o poveste a unui tip care a venit in Romania cu niste prieteni cu bicicleta si nasul nu l-a lasat sa urce in tren cu bicicleta. Unu, ne-am facut de cacat, doi a trebuit sa dea spaga ca sa poata urca.
Eu inca is optimist si zic ca lucrurile vor veni si la noi in normal. Pana atunci, traim, pedalam pe unde putem si ne uitam de 3 ori in stanga si in dreapta.
I saw that an amazing opportunities just reveled in front of you’re eyes: EB Election. I want to say to all that consider to apply for this position why is so important for AIESEC DARMSTADT. This is my point of view from a member AIESEC ROMANIA, but most important a point from trainee in DARMSTADT.
I came here with of lot idea in my mind and with a open heart to meet everyone in AIESECDARMSTADT. I was very surprised to see how cool is to be a member here, how people enjoy to do activities with the trainee and to develop themselves. It was the spirit that i was hoping to see and feel like home. I have friends from the current EB, I was at their birthday (Moritz and Felix it was uber cool ) and i have so many memories with them.
All of this things could not be possible if it was not no EB 07-08. So, consider to apply to this position and make other dreams possible like other make my dreams possible. Take a part of this family of friends that is called AIESEC DARMSTADT and live the time of you’re life.
With all the respect,
Ionut Danifeld – Member Aiesec Iasi-Romania/Trainee Aiesec Darmstadt
Cam asa suna un mail care l-am trimis la localul Aiesec de aici. Probabil intrebarea vine si “de ce?”. Raspunsul este simplu: pentru ca imi pasa, pentru ca ma simt ca un membru Aiesec Darmstadt, pentru ca vin la fiecare LCM cu inima deschisa, pentru ca am prieteni, pentru ca cred in viitorul Aiesec Darmstadt (scuzati cacofonia), pentru ca aduc o schimbare, pentru ca suntem un factor al schimbarii, pentru ca …
Aseara au fost alegerile pentru EB-ul 09-10 si nu am putut sa lipsesc de la aceasta seara. Am vazut emotii, am vazut determinare, am vazut motivatie si am vazut un suflu nou aici prin noul EB ales. M-am bucurat sa aud ca unul dintre candidati a incheiat discursul cu multumirea ca l-am inspirat si i-am dat incredere sa candideze, m-am bucurat ca o seara speciala si m-am bucurat cand am auzit de la Moritz (presedinte Aiesec Darmstadt) ca am adus un strop de nebunie in local.
A fost momentul care inca odata mi-am dat seama cat de speciala este aceasta organizatie si cat te ajuta sa-ti urmezi visele. Mi-am incarcat bateriile dupa aceasta intalnirile si ca mi-am dat seama din nou ca nimic nu e imposibil daca crezi cu adevarat in tine si in oamenii din jurul tau.
Cum e moralul nemtilor in plina criza financiara? Situatia e „beschiessen aber nicht hoffnungslos” (trad: „de rahat, insa nu disperata”) spune Dieter G., patronul unei firme mijlocii din Mössingen. Nemtii au mai trecut prin crize economice si ale pietei de capital, iar modul lor de gandire e in general pragmatic, lipsit de emotie. Asta nu inseamna ca in birouri si firme, pe strada, in birturi, ca si in Parlament, criza economica si recesiunea nu sunt pe buzele tuturor.
Surpriza de sub brad E atmosfera dinainte de Sarbatori, lumea se bucura de concediul suplimentar, primit ca urmare a masivelor reduceri de productie. Intre trei si sase saptamani de concediu de iarna s-au dat la firme din industria germana care, in anii precedenti, lucrau non-stop ca sa-si mai toarne o transa de profit in paharul de sampanie al bilantului anual. Acum, se vorbeste de suprastocuri si stopari temporare de productie, din lipsa de comenzi.
Concernul BASF, gigantul chimic din Ludwigshafen care livreaza, printre altele, vopsele producatorilor auto, e si el prins in hora regresului de comenzi. Lantul se intinde de la Opel si Daimler la Hansa Automotive si pana la la firmele mici si mijlocii care furnizeaza piese si subansambluri industriei de masini. E afectata industria auto, „talpa economiei germane”, dar nu numai ea. Mass-media germana nu stimuleaza panica generala, insa nici nu ascunde sub pres realitatea. Continuarea articolului Hotnews.ro
Ca tot ma intreaba lumea cum e cu criza econimica in Germania. Eu nu o simt, persoanele din jurul meu nu o simt, compania in care lucrez din cate stiu nu prea simte criza. In schimb citesc peste tot de criza. Articolul de mai sus, cred ca prezinta cel mai bine criza. Enjoy
Danifeld on December 22nd, 2008
. De multe ori da telefon, are chef de iesit in oras si suna zicand “What’s the plan”. Asa ca sa-l invatam minte si sa inteleaga, ca trebuie sa fie spontan i-am facut un plan de urmat (o sa vedeti in pozele care urmeaza).
).
– Ben plan
. Chiar n-am nevoie sa dau un pumn de bani ca sa-mi spuna ia Paracetamol si stai in casa.
RSS
FB
LinkedIn
Twitter
