Archive for the ‘in Germany’ Category
Danifeld on January 13th, 2009
In Romania avem, daca mergi in Papa Guinee gasesti si acolo, Italia, Germania, chiar nu conteaza. Fiecare tara are nebunii ei si chiar asa este.
Ieri a fost ultima zi de munca la UL. Eram pe peronul garii din Neu-Insburg in asteptarea trenului care urma sa ma duca acasa. Eram cu o colega de munca, o duduie la vreo 40 de ani. Pe peron, era un omulet: ochelari de soare, gluga pe cap, telefonul in mana, asculta muzica, canta nevoie mare si mai tragea cate un scuipat. Pana aici nimic din comun, avem si noi din astia. Partea cea mai interasanta vine, in momentul care scoate un cutit si sa-l flutere pe peron. A fost momentul in care duduia a intrat in panica. Nu e vorba ca nu mi-a fost frica, nu sunt Jet Li sa-i aplic 2 scheme si sa-i iau cutitul, dar merg pe principiul ca: sunt oameni in preajma si daca e sa fie, sa fie.
Intrebarile au inceput sa curga:
Ea: Da de ce are cutitul in mana?
Eu: Habar n-am
Ea: Da de ce se plimba cu cutitul?
Eu: Habar n-am
Ea: Da de ce nu suna nimeni la politie?
Eu: Habar n-am
E culmea, eu ce naiba sa raspund la intrebarile astea fara rost. Neamtul, cand iese din banul si perfectul lui zilnic e blocat si nu mai stie cum sa reactioneze.
Incepe sa se plimbe pe langa noi, duduia tremura, eu mi-am tras si eu o cruce in minte si ne intreaba: daca mergem in Darmstadt, daca nu vrem o pereche de ochelari. Aflam si motivul real pentru care flutura cutitul: ii era frica de caini 
. Drept este ca tipul arata si foarte ciudat si era si strain.
Duduia, incepe sa faca rugaciuni, sa invoce spritele trenurilor sa ajunga mai repede. Ce ma distra, ca unde era punctualitatea nemtilor cand ai nevoie de ea. Trenul avea intarziere vreo 5 minute.
Ajunge trenul, ne urcam in vagon si primul lucru care il face este sa sune la politie. Aici, am zis jos palaria pentru corectitudinea nemtilor. Is atat de multi tampiti si la noi si ma gandesc ca eu nu stiu cand am sunat la politie pentru asa ceva. Chiar ar trebui luat exemplu din situatia asta. Ignoranta nu este o cale spre progres.
Ne asezam dupa vreo cateva statii in vagon, zice ca ea vrea sa mearga cu mine pana in Darmstadt ca ii este frica sa coboare la o alta statie intermediara si ca din Darmstadt o sa ia alt tren (asta inseamna + 1 ora). Ajungem, politia era pe peronul garii si il aratam pe individul miraculos.
Ce m-a surprins este modul in care mi-am luat la revedere de la ea. Daca in aceeasi zi, mi-a trans mana si mi-a urat numai bine, dupa toata intamplarea m-a strans in brate, mi-a urat numai bine, mi-a cerut adresa de mail si totul cu multa caldura. Am zis, ca uite ca este si o parte buna in toata situatia asta .
Danifeld on January 12th, 2009
Si a trecut si noapte de sambata, cu minunata petrecere. A fost exceptional, cu lume multa, prieteni aproape, rauri de alcool (pacat de roackeri care au golit sticlele pe la 3) si multe surprize.
Am reusit impreuna cu Claudio sa cream si o atmosfera super faina. Am inchiriat lumini de pe la un nenica din Darmstadt, care se miscau foarte fain in functie de basul melodiei. Am pus un proiector si am proiectat pe un perete efectul din winamp cu “vizualization” (aici chiar am rupt duda ). La baie am inlocuit neonul obosit cu lumini faine de discoteca. Era o senzatie foarte haioasa, cand aprindeai lumina si te asezai pe tron . Te apuca zbenga cu toata luminile alea, dar a meritat.
Cei de aici s-au ridicat la asteptari sau mai bine zis la asteptarile lacrimilor mele. Momentul foarte minunat cand au proiectat un filmulet cu momentele mele de aici. Simteam 20 de perechi de maini pe mine care ma strangeau si care traiau filmuletul cu mine. E greu de explicat, ce simti atunci cand vezi o evolutie a ta in 6 luni de zile si iti trec prin minte toate intamplarile si momentele minunate.
Dominika si Alex au facut un tort foarte tare, pe care scria in romana “TE IUBIM!”, iar tricoul cu Kessel (un bar care mergem cam de fiecare data), semnat de patronii barului (“Pentru clientul nostru fidel, cele mai bune ganduri pe viitor!”) si de toti cei care au fost la petrecere.
Atmosfera a fost si ea pe masura. Lumea s-a simtit foarte bine, a durat pana la ora 5 si spre surprinderea mea s-a dansat si lumea nu s-a plictisit. Alcoolul si-a facut simtita prezenta si la domnisoare care au inceput sa se sarute cu pasiunea . Am simtit ghionturile populatiei care ma indemnau la “actiune”. Unde esti Tepes tu doamne, sa vezi dezmatul . Best gift ever, cand alternam cand la o gura cand la alta. Nho, ca am zis-o si pe asta.
Amuzant a fost si cu sticlele, care le-am lasat afara. Chiar era nebunie, daca le lasam inauntru si am preferat sa le punem afara. In Germania, este acum o perioada deosebit de rece si anormala pentru aceste parti. De vreo, 2 saptamani sunt cam -15/0 grade. A inghetat tot si chiar nu a fost nevoie de gheata pentru cola si alte nebunii. Totul era instant.
Inchei cu multumiri speciale unui prieten, care desi traverseaza momente dificile, a tinut sa vina la petrecere. In aceste momente iti dai seama cat de speciali sunt oamenii si ce inseamna sacrificiul pentru un prieten. Cred ca mie, mi-ar fi fost mult mai greu, pentru inteleg prin ce trece. Asa intalnesti oameni, care iti vor ramane pentru totdeauna in inima ta.
PS: voi reveni cu poze si filmuletul intr-un post viitor. Camera e pe 0 cu bateria si n-am reader aici.
Danifeld on January 9th, 2009
Si a sosit ultimul meu week-end aici, iar singurul lucru care pot sa-l exprim: ca este foarte ciudat. Chiar au trecut foarte repede aceste 6 luni, dar asta este, iar concluziile le voi povesti intr-un viitor post.
Azi voi merge la patinoar cu lumea de aici. Din cate am inteles o sa fie si o discoteca pe gheata, deci viata bate filmul cateodata . Ultima data cand am fost in Frankfurt am trait momentele “tragice” din Poiana Brasov de acum 2 ani cand mi-am rupt mana (prima data pe gheata, prima mana rupta). Chiar m-am simtit precum copilul care puna mana pe plita si se frige si a 2-a oara invata ca nu trebuie sa mai puna mana. Avand in vedere, ca nici nu m-am dat un nou Plushenko a fost ok si nu m-am luat la tranta cu gheata. Drept urmare, acum is mai sigur pe mine 
.
Sambata, va fi petrecerea de “bun ramas”. Momentul cel mai trist, cand o sa trebuiasca sa-mi iau la revedere de la o parte din lume. Desi stau pana pe 15 ianuarie, cu o parte din ei va fi momentul de “la revedere”. La cum ii stiu pe cei de aici, o sa trebuisca sa le vorbeasc oleaca. Sper din tot sufletul sa-mi stapanesc emotiile si sa nu fiu precum Basescu si Stolojan acum 4 ani cand a inceput sa planga. Imi doresc doar sa fiu aproape de toti oamenii care i-am simtit apropiati in decursul acestor 6 luni si sa nu ma gandesc prea mult la momentul plecarii.
Am invatat ca fiecare clipa e importanta si trebuie traita la maxim, deci sa ne bucuram de ele.
Va doresc si voua un week-end placut si plin de voie buna!
Danifeld on January 8th, 2009
Citeam aici: de ce?, cum? si/sau cat? sa vorbim cu strainii. Mi-a placut articolul si am zis sa-l dezvolt si eu.
Nu am fost un copil timid si de cand ma stiu mi-a placut sa fiu inconjurat de oameni. Cateodata ma intreb, daca imi place sa fiu in cetrul atentiei sau se intampla pur si simplu. Cred ca pentru mine raspunsul e undeva la mijloc. Si la scoala, generala, liceu sau facultate mi-a placut sa cunosc oameni noi. Tot timpul am vrut sa cunosc cat mai multi oameni, sa stiu de viata lor, sa stiu un mic secret de-al lor care ne apropia si mai mult. Imi plac oamenii si ma simt conectati cu ei si imi place sa-i simt aproape de mine.
1.Tot timpul mi-a facut o deosebita placere sa pot ajuta pe cineva. Ca s-a chemat prieten, amic sau necunoscut. Nu sunt nici Sf. Petru sau alt apostol, dar in momentul care ajuti pe cineva ai ocazia sa te exprimi altfel. Intri in vorba cu omul respectiv, iti multumeste, ii raspunzi, intreaba de tine si uite asa scapi de o parte de inhibitia de la inceput. Cred ca este unul dintre cele mai simple modalitati de intra in vorba cu strainii, pentru ca omul cu siguranta va fi mai deschis cu tine.
2. Sinceritatea chiar ajuta si te face sa te simti mai relaxat. Personal cand pornesc o discutie cu o persoana nu ma apuc sa spun o tona de minciuni, iar dupa sa am grija ce spun. Mai este si faptul, ca nu pot ascunde o minciuna, pentru ca imi place sa cred ca sunt deschis ca o carte. Tot timpul cei din jurul tau vor remarca sinceritatea si stii prea bine ca si pentru tine e la fel.
3. Fii natural. Multa lume m-a intrebat cum ma comport cu oamenii de aici si raspunsul a fost unul singur: natural. Daca imi vine sa fac misto de unul cu siguranta am sa fac, dar am sa vreau sa-i zic lui unu/una ca e persoana speciala cu siguranta am sa-i spun. Indiferent ca esti in Guatemala, Singapore, Germania, Romania, Africa Centrala fii natural. Am invatat aici ca naturaletea nu tine cont de sex, culoare, religie, etnie samd. Asta a fost si unul dintre motivele care m-am adaptat atat de repede aici: am putut sa ma comport la fel, cum ma comport cu cei mai buni prieteni ai mei.
4. Vrei sa vorbesti cu un strai: fii cu el. Daca petreci o mai lunga perioada (mai mult de 3 luni) intr-un loc, incearca sa-ti faci prieteni. Cineva mi-a spus: ” Nu-ti fa prieteni, daca pleci si stii ca poate nu te mai intorci”. Zic cu certitudine “bullshit”. Vei fi mai dezghetat si sentimentul de a avea prieteni de pe 10 continente e ceva fantastic. Acum, dupa 6 luni petrecute aici pot sa zic ca nu mai am nici o problema de a intra in contact cu cineva nou.
5. Zambeste si pe bune ca nu o sa doara. Un lucru care m-a surprins in Germania, patria stereotipului “racelii”, e ca oamenii zambesc mult mai mult decat la noi. La cel mai mic gest de politete care il acorzi sau pur si simplu pe strada cand te intersectezi si ii faci cu mana unui copil, oamenii iti vor zambi. Tot timpul vei intra mult mai usor in vorba cu o persoana in momentul cand vei zambi. Cred ca am invatat mai mult sa zambesc aici !
6. Uita-te in ochii oamenilor. Tot timpul cand vorbesti cu cineva uita-te in ochii lor. Stim cu totii expresia “uita-te in ochii mei spune-mi daca ma minti!”. E valabil si in momentul cand vorbesti cu un strain. Trebuie sa iei in considerare ca acea persoana nu te stie si una dintre modalitatile ca se simta mai confortabil in preajma ta este sa stie ca esti sincer. In Germania spre exemplu in momentul care zici “Prost” trebuie sa te uiti in ochii lui si el in ochii tai. Mi-au trebuit 2 luni sa ma obisnuiesc cand ciocnesc cu cineva ca trebuie sa ma uit in ochii lui. Acum, e ceva natural.
7-8. Completeaza TU si incearca in fiecare zi sa cunosti pe cineva.
Danifeld on January 7th, 2009
…cel putin in ultimele 3 zile. In principal pot sa spun ca: unii vin, altii pleaca. Am avut ocazia sa cunosc un nou trainee in Darmstadt din Brazilia. O tipa foarte de treaba si foarte deschisa, care cel putin pe mine m-a impresionat. M-am distrat si m-am intristat in acelasi timp pentru ca m-am uitat la ea si m-am vazut pe mine acum 6 luni: la inceput timid, apoi am inceput sa capat incredere in oameni si restul a venit de la sine. Ce a fost foarte comic e ca a vazut zapada pentru prima data. Asta e unul dintre momentele cele mai speciale in viata unui om: sa fii alaturi de o persoana care traieste ceva nou pentru prima data. Is sigur ca o sa-mi amintesc tot timpul cand am sa vad zapada de aceasta tipa simpatica din Brazilia. Foarte comica, cum topaia ea prin zapada si se bucura de fiecare bulgare care il arunca. Uite ca pentru unii se bucura si la unele lucruri care noua ni se par marunte.
M-am intalnit din nou cu lumea care tocmai venise din Praga. O parte din oamenii de aici au fost plecati in Praga pentru revelion. Nu am apucat sa-i revad, pentru ca s-au intors pe 2 ianuarie fix cand eu eram in drum spre Hamburg.
E greu de explicat in cuvinte ce am simtit cand am auzit de la ei ca s-au gandit la mine si ca la fiecare magazin de suveniruri se intrebau ce as fi facut daca as fi vazut acel magazin (addicted to souvenir). Un lucru care l-am invatat dea lungul timpului este sa spun cu adevarat ce simt pentru o persoana si sa nu fie cu tenta de lauda. Chiar am simtit in acele momente cat de apropiati sunt acesti oameni pentru mine si ca e relatia este in dublu sens.
Am primit si un tricou superb cadou cu “Fucker Ligue” . Trebuie sa-i fac o poza si am sa o pun cat mai repede.
Inchei cu un citat din Camil Petrescu – Jocul ielelor: La roata lumii vor mai invarti multi nebuni pana se va opri masinaria ei cum trebuie.
Danifeld on January 5th, 2009
Si uite asa s-a incheiat ultima excursie pe pamant german si pot sa zic ca a fost o vacanta de vis. Am avut norocul sa fiu inconjurat de oameni care stiu sa zambeasca, cu care poti sa tipi in mijlocul orasului dar in acelasi timp poti sa ai o discutie interesanta. Sa nu uit ca in acelasi timp am avut din nou parte de acel spirit international (2 belgieni si 1 german) care ma fascineaza de fiecare data.
Facts about Hamburg
În prezent este principalul port german. Are 1,8 milioane de locuitori ?i este astfel al doilea ora? ca num?r de popula?ie din Germania ?i al ?aptelea din Uniunea European?. Portul fluvial mareeic se întinde cu prec?dere pe malul sudic al bra?ului nordic, vis-a-vis de cartierele Altona ?i St. Pauli. Malurile sunt legate prin poduri precum ?i prin tunelul vechi al Elbei ?i tunelurile noi.
Cele mai vechi a?ez?ri dateaz? din secolul 4 înaintea lui Cristos. Între secolele 4 ?i 6 urmeaz? venirea saxonilor în nordul Germaniei. La 810, pentru misionarea pagânilor din nord, Carol cel Mare ridic? un baptister (biseric? de botez). Pentru asigurarea acestuia se construie?te castelul Hammaburg. La 831 Ludovic cel Pios înfiin?eaz? o episcopie, care la scurta vreme ajunge arhiepiscopat. Dup? împ?r?irea imperiului carolingian la 843 regiunea este pe rând invadat? de vikingi ?i de slavi (Obodri?i); Arhiepiscopul se muta la Bremen. Datorit? privilegiilor portuare ?i comerciale acordate de împ?ratul Friedrich I. Barbarossa la 1189 asupra întregii regiuni din jos ale Elbei, ora?ul a înflorit în evul mediu ca centru comercial ?i producatorul principal de bere al Hansei (600 de fabrici). În secolul 14, ca unul din cei mai vechi membri ai Hansei, Hamburg
devine cel mai important antrepozit ?i loc de schimb comercial între Marea Nordului ?i Marea de Est. (Sursa: Wikipedia)
Calatoria a inceput intr-o vineri dimineata. Am plecat din Darmstadt cu un tip din Aiesec pe la 8 dimineata. Daca urasc ceva mai mult pe lumea asta e sa ma trezesc dimineata dupa ce in prealabil m-am culcat la 3 (ai mei colegi iubiti aveau chef de vorbaraie).
Ne-am intalnit intr-un orasel la vreo 200 km cu Benoit si cu un prieten de-al lui din Belgia. A fost tare sentimentul sa-l revad pe Benoit, avand in vedere ca a fost in vacanta de iarna acasa am avut ce povesti pe drum.
Hamburg este un oras deosebit prin arhitectura sa si diferit din pmdv fata de alte orase din Germania. Portul din Hamburg este cu adevarat impresionant, unul dintre cele mai mari din Europa (al 3-lea din cate am inteles dupa Roterdam si Antwerp). Un alt lucru de “neglijat” este sexualitatea: Hamburg are cea mai faimoasa “strada rosie” din Germania si cele mai multe sex-shopuri din Germania. Un alt aspect care pe mine unul m-a impresionat is numarul impresionant de muzee. Numai in aceasta calatorie am vizitat cel putin 4 muzee si peste 12 ore petrecute in ele.
Am vizitat Muzeul Marinei care este cu incredibil. Un muzeu pe 9 nivele si unde poti admira in miniatura nave care au facut istorie de-a lungul timpului, arme de razboi, decoratii si impresionanta colectie de arta. Am fost placut surprins sa vad o veche denumire de nava romaneasca, medalii romanesti, pistoale datand din al 2-lea razboi mondial. Partea cea mai nasoala, ca pe masura ce urci incepe extraordinar de obositor. Deja spre final eram super obositi si am dat skip la ultimele 2 etaje.
Un alt muzeu a fost Miniatur-Wunderland, fiind cel mai mare muzeu de cai ferate in miniatura din lume. Este incredibil cum totul era facut la detaliu incepand de la luminile din apartamente si pana la luminile din vagoane si masinile de pompieri care stingeau un foc. E foarte greu de explicat acest impresionant muzeu, dar pot sa zic ca depaseste cu mult stadiu de jucarii.
Daca tot am ajuns in Hamburg, nu am putut sa nu facem si o croaziera de vreo 1 ora de-a lungul Hamburgului. Un lucru care am ramas impresionant a fost in momentul cand cautam o vas care ghidul sa vorbeasca si engleza. Ne-am plimbat noi prin port vreo 30 minute, nu am gasit absolut nimic in engleza asa ca am luat cel mai mare si mai frumos vas (daca tot nu vorbea engleza macar sa faca o diferenta dimensiunea). Partea tare ca am platit de la 10 Euro, doar 6 Euro pentru ca nu intelegeam germana si doar ne uitam. Inca odata zic ca asa “Da popor”.
Nu puteam sa ajungem in Hamburg fara sa nu vizitam si strada rosie. Nu am “incercat” nimic pentru cei mai curiosi din fire, dar personal mi-a placut (prima data pe o astfel de strada). Prostitutia este legala in Germania si are statut ca orice job. Am traversat in graba vitrinele cu domnisoarele care ne pofteau inauntru. Pentru cei si mai curiosi din fire va spun ca pretul este de 50 Euro (am intrebat ca un baiat curios ce sunt ).
Cam asta a fost ultima mea excursie in Germania. Ultimul oras care am vrut sa-l vizitez si ma bucur ca am reusit sa o fac si pe asta. Voi reveni azi cu poze, deci stati pe aproape …
Danifeld on January 2nd, 2009
De azi pana duminica sunt in Hamburg. E ultima excursie care o mai fac pe acest pamant german 
, deci sper sa fie la fel de bine macar ca cea din Berlin.
Cand revin am de povestit revelionul de aici unde s-au retras ca mosnegii oamenii la 4 + excursia din Hamburg.
Enjoy primul week-end din 2009 !
Danifeld on December 31st, 2008
Am revenit pe blog dupa mai bine de 1 saptamana, dar avand in vedere ca 2 prieteni de ai mei din Romania au venit la mine nu am putut sa fiu ca butoiasul blogat si sa zic “Stop, eu am de narat pe blog“.
Sper ati avut parte de un Craciun de asa cum l-ati meritat toti si ca ala mic si rosu, a fost bun cu voi.
Pentru mine Craciunul a fost foarte special. A fost primul an departe de toti cei de acasa: de familie, de prieteni, da caine, de colindele romanesti si toate lucrurile care ma leaga de tara. Am dorit sa simt atmosfera de Craciun si ma simt norocos ca am reusit din plin. Am avut parte de prietenii mei din ambele parti, si din Romania si de aici. Eu personal, simt ca oriunde voi fi plecat inima cateodata vrea sa fie in 2 parti in acelasi timp: am vrut si in Romania, dar si aici.
Am avut parte si de traditionalele sarmale, carnati si palinca de sarbatori. Ai mei au avut grija de mine si mi-au trimis un pachet consistent de sarbatori. Am creat senzatie prin Frankfurt cu o sacosa de vreo 30 kg de rafie, carata prin Frankfurt. Ce pot sa-mi mai doresc de la viata, cand vedeam nemtii ca se uitau ca le falul 7 cand vedeau 2 barbati vanjosi (mai ales eu) care carau aratare de 30 kg.
Pe langa partea comica, mi-am dat seama ca bucataria romaneasca rupe duda oriunde. Majoritatea prietenilor de aici, erau plecati la familie de Craciun. Germanii chiar tin cont de aceasta sarbatoare si pentru ei Craciunul inseamna familie. Am prins insa cativa aici si vreau sa zic ca sarmalele, palinca, prajiturile alor mei au creat senzatie. Toata lumea retetele si au avut orgasm gustativ cand le-au mancat.
In noaptea de Craciun, am fost plecat la Felix la masa lui in Familie cu Dominika, Leonardo si unul dintre prietenii de acasa. Din pacate celalalt a fost blocat vreo 4 ore prin aeroport.
Am simtit atmosfera de familie, am gustat bucataria germana si a venit Mos Craciun (chiar am fost copil cuminte). A fost extraordinara o batranica (mama unui prieten de familie), care toata noaptea facea semne ca ne iarta pe toti. O femeie la 87 ani, atat de amuzanta si tot timpul pusa pe sotii nu am vazut in viata mea.
Cu siguranta, Felix citeste aceste randuri si vreau sa-i multumesc pentru ca a facut totul posibil.
Avand in vedere ca prietenii au venit aici, nu puteam sa le arat orasele cele mai apropiate. Ne-am plimbat prin Darmstadt, Frankfurt si Mainz. In principal a fost cate o zi rezervata pentru fiecare oras. Din pacate, aici nu a nins si vremea a fost extraordinar de rece si uscata si nu prea a tinut cu noi. Am avut in schimb parte de atmosfera placuta.
Spuneam intr-un post anterior ca nu e prima data cand aterizez in Mainz. Acolo, am cunoscut acel ruso-american care e soldat in armata Americana. Nu puteam, sa nu ajung in Mainz si sa nu le arat acest omulet fantastic. I-am dat telefon si am ramas surprins ca dupa 4 luni inca m-a recunoscut si mi-a tras urechela ca n-am dat nici un semn de viata atata timp. Ne-am intalnit cu el, iar pentru a fost incredibil de amuzant sa-i vad cum ramane lumea cu gura cascata la cum e Arthur. Omul stie sa-si faca simtita si povestirile lui is tot timpul pline de savoare. Pe mine, m-a distrat cand l-am auzit ca vrea sa vina la petrecerea de bun ramas a mea. Il astept cu placere.
Asta a fost Craciunul meu pentru prima data in afara tarii, inconjurat de prieteni din ambele parti, cu bucurii, cu cadouri, cu sarmale si palinca. Sa fim bucurosi si sa ne bucuram de tot ce avem!
Danifeld on December 24th, 2008
Va urez un Craciun Fericit si linistit alaturi de cei dragi. Sa fiti zambitori si minunati, asa cum sunteti in fiecare zi. Sa va bucarati de toate momentele alaturi de cei care tineti si toate dorintele voastre sa se indeplineasca
In Romania avem, daca mergi in Papa Guinee gasesti si acolo, Italia, Germania, chiar nu conteaza. Fiecare tara are nebunii ei si chiar asa este.
RSS
FB
LinkedIn
Twitter
