Dupa cele 2 zile petrecute la Bucuresti m-am indreptat spre destinatia Constanta – Costinesti. Nu pot sa nu spun, ca am extrem de curios cum o sa fie. Aveam intr-o mana curatenia litoralului romanesc si in alta mana, nebunia care este in Costinesti si in restul statiunilor. Cand pleci cu un grup asa de mare, cea mai mare problema este ca nu ii poti multumi pe toti. In general sunt genul de persoana, care imi place sa-i multumesc pe toti si mai ales intr-un moment din asta, care oricine este ca un copil care vrea sa vada tot.
Spre surprindirea mea Costinestiul este mai curat decat ma asteptam sau cel putin plaja. Binenteles, ca la inceput nu le-a placut . Cum am ajuns la cazare, nu era curent si ne jucam cu lanterna pe holuri sa vedem unde ajungem. Conditiile pentru mine erau ok si pt unii, dar nu erau niste conditii prea de lux. Nu vreau sa fiu rau, nu vroiam pat cu apa si jacuzzi, dar se putea si mai bine. In fine, la ce preturi sunt mai aproape de plaja de la 100 Ron + , ne-am multumit cu ce avem.
Unul din motivele pentru care am ales Costinestiul a fost, pentru distractia care este acolo. Chiar radeam cu un prieten si spuneam ca, aceasta statiune este: sa-ti dea ai tai niste bani, tu sa te distrezi pe bani putini (in comparatie cu alte statiuni) si stai cu berea in bot, iar la sfarsit cand sa te intrebe ce-ai facut tu sa-i spui ca ai stat doar la plaja si seara ai dormit .
Acum Costinestiul, din Tineretului si Ring, este discoteca, langa discoteca, langa discoteca. Ai de toate si pentru toti. Din pacate este plin de cocalari si pitzipoance, copii si dracarime care deabia i-a crescut par la puta si isi da aere de mare machio.
Am incercat sa evit Costinestiul la inceput si vroiam undeva unde sa fie si lume buna si liniste si distractie si daca se poate ieftin. Din pacate la noi, nu le gasesti pe toate si trebuie sa te plimbi.
Am prins in disco Ring, care apropo este in parteneriat cu KissFm, un show erotic cu Sexy Braileanca. Tot am auzit de aceasta noua diva autohtona, dar nu m-a ros niciodata curiozitatea sa vad cine este. Pe langa faptul ca este urata ca ciuma, mai se da si mare miss. Lua toti pustanii din public, ii lua din scena, misca de 3 ori din cur si le dadea pantalonii jos pana la masculinitatea lor. Era stupid, de prost gust si tot ce vreti.
In general nu am stat 2 zile la rand in Costinesti si ne-am plimbat pe litoral. I-am dus in Mamaia si i-am plimbat cu telegondola. Am fost in Constanta de 2 ori si am vizitat Cazinoul, Moscheea si imprejurimile. In alta zi am prins Ziua Armatei, unde recomand calduros la toata lumea care ajunge pe 15 august sa se trezeasca de la 8 si sa ajunga la 9 acolo. Din pacate, noi am prins doar ultima jumatate de ora, dar a fost incredibil.
Un lucru care chiar simt nevoia sa-l spun, este prostia lui Mazare, primarul Constantei. A bagat bani in Mamaia, iar Constanta arata praf. Cazinoul este de la departare o cladire incredibila, cum te apropii este un cacat si jumatate. Este derapanata, geamuri sparte, pavajul este stricat, un paznic care scobeste in nas pe la balcon. Ei au ramas cu gura cascata cand au vazut-o si cu un gust amar cand s-au apropriat.
Centrul vechi al Constantei, este o ruina totala. Spui ca a fost al 2-lea razboi mondial acolo. Are un potential fantastic Constanta, dar e praf ca si aspect.
Toti stiti noile spoturi de la Romania – Land of choice si am tinut sa aflu daca ne promovam corect imaginea si daca avem sansa sa atragem turisti. Nu stiu despre alte locuri, dar litorul chiar il promovam gresit. Il promovam ca un loc linistit, cand aici este nebunia de pe lume si ar trebui sa fie un loc pentru tineret. Pozitionare total gresita din start.
O alta idee, strainii inca au impresia ca traim in copaci, ca in melodia de la Parazitii. Majoritatea din cei care au venit aici si-au schimbat total parerea si vor sa mai vina. Unul dintre ei este la a 2-a revenire in tara, iar unii vor sa vina si in iarna. Rupem duda nu? O sa o rog pe domnisoara Udrea poate ma angajeaza ca ghid turistic.
Pana una alta, am incalecat pe o aluna si v-am spus povestea 2 , uite asa !
E greu de descris in cuvinte sentimentul pe care l-am trait in aceasta vacata, pentru ca a fost cu siguranta una dintre cele mai placute vacante de pana acum. A fost vorba de o revedere dubla. Am revazut niste oameni care vorbesc de atatea ori de ei si care mi-au ramas in inima si dupa jumatate de an. Care desi nu am vorbit cu ei in fiecare zi si nu am impartasit fiecare lucru ca atunci cand eram cu ei, mi-am dat seama nu s-a schimbat mare lucru. Este un lucru care m-a suprins in mod deosebit de placut, pentru ca ma asteptam sa ne mai balbaim si sa nu stim ce sa ne spunem. E posibil si ma bucur ca nu s-a intamplat aici.
Am reintalnit si dupa 2 luni cu o persoana care o iubesc foarte mult si ma bucur ca am putut sa le fac cunostinta. Despre asta vorbesc mai putin, pentru ca viata mea privata sentimentala, imi place sa o pastrez doar pt mine .
Si acum ca sa incep cu inceputul: am plecat din pe data de 09 dimineata din Iasi. Ca orice calatorie care o faci la noi, trebuie sa te plangi macar putin de calitatea CFR-ului. Dupa ani buni, in care trenurile la noi aratau majoritatea ca in Somalia, acum din ce am vazut eu, majoritatea sunt modernizate. Eu am calatorit cu Acceleratul si Rapid-ul, asa ca nu stiu cum e Personalul.
Marea problema este ca le-au modernizat nu prost, extrem de prost si fara cap. Mai toate le-au facut decompartimentate si au multe lipsuri. Cel mai mare este comfortul: nu ai deloc unde sa-ti intinzi picioarele. Eu am mers intr-un tren supraetajat si am zis ca raman schiop pe viata. Spatiul dintre scaune este mult prea mic, pentru un Pasari-Lati-Lungila, ca mine. Mai te rogi de unul, te mai rogi de altul, mai bagi picioarul printre fusta unei tipe, altfel n-ai cum sa supravietuiesti unei astfel de calatorii.
Locul pentru bagaje este aproape inexistent, asa ca daca ai un troler mare sau un bagaj mai voluminos, nu ai unde sa-l pui. Majoritatea stau pe culoar si ca sa te duci si tu sa te pisi ca omul, trebuie sa faci slalom printre ele.
Viteza rupe duda. Ai impresia ca mergi intr-o trasura trasa de melci. Ai portiuni care te opresti in mijlocul campului, dupa asta, iar pleci, ai intarziere cate 1 ora. O iei loco tare .
Si ca sa nu fiu nesimtit ca am zis numai lucruri rele, trebuie sa recunosc curatenia din trenuri. Spre surprinderea mea, chiar este curat in trenuri si la baie cand te duci, nu iti mai este greata sa intri. Aici, jos palaria !
A urmat si momentul mult asteptat. Cu o parte din ei, Felix si Claudio cu prietena (v-am mai povestit de ei), m-am intalnit in gara de NorOd . A fost wow, pentru sentimentul ca m-au asteptat in Romania, ca au venit aici, ca nu ne-am mai vazut samd.
Stiti sentimentul ala, cand te intalnesti cu cineva si vrei sa-i spui atatea si odata totul? Cam asta am trait eu atunci, cand parca vroiam sa le spun toata viata mea.
Am fost la hostel, ne-am cazat, am lasat bagajele si dupa care am asteptat a 2-a tura de oameni. A fost ca pe aeroport cu pancarde pe care era scris numele lor. Asa eram si noi in statia de la Piata Romana. Toata lumea se uita la noi, care la hmmm … straini , daca stau bine si ma gandesc.
Trebuie sa povestesc un moment amuzant din Bucuresti, pentru ca tot postul asta va fi doar despre prima parte a excursiei. Mi-au facut cadou un tricou rosu pe care era scris pe fata ” Fuck me I’m beautiful” si pe spate ” Romania ‘09″ si “Team Ionut”. Am ramas omg, chiar o surpriza foarte tare. M-au alungat repede din camera sa ma schimb, sa nu ma vada fetele. Ma gadesc eu ce naiba, o fi in capul lor, cand ma intorc, toti erau in tricouri albastre pe care scria ” Don’t hate him, because is beautiful” si pe spate la fel . Era foarte tare imaginea.
Tot Bucurestiul, ne-am plimbat numai cu tricourile astea. Se uita lumea la noi, unii radeau, altii se chinuiau sa inteleaga ce scrie, altii imi ziceau ca sunt norocos, cand ramaneam doar cu fetele si credeau ca poarte sunt un soi de pornstar.
Unul din locurile care il recomand cu caldura daca vrei sa mananci traditional in Bucuresti este Carul cu Bere. Sincer n-as putea sa-ti spun pe unde este, pentru ca nu stiu asa de bine capitala, dar este undeva pe langa Cercul Militar. Este o atmosfera foarte tare, daca vrei sa aduci niste straini, sa manance mancare traditionala. Nu este nici foarte scump si ajungi repede, daca intrebi pe cineva din Bucuresti.
Au devoderat tochitura moldoveneasca, papanasi, tigaie de legume si alte nebunii. Mi-am dat seama ca imi pare atat de rau ca nu sunt mai mult restaurante si locuri traditionale in Bucuresti. Nu prea stim ce sa promovam. Toti strainii care vin la noi, is innebuniti dupa locuri de genul asta, iar la noi le numeri pe degete.
Spre suprindirea mea, chiar le-a placut Bucurestiul. Pentru mine, nu este ever ever genul de oras care o sa stau, dar probabil ca i-a tras nebunia si combinatia de vechi, nou si nebunie. Felix, care a fost vreo 10 luni in Liban, spune ca seamana foarte mult cu Beirut. Fiind o tara care i-a ramas in inima, s-a bucurut mult cand a revazut din nou astfel de lucruri.
Am stat foarte mult la povesti si am povestit despre lucrurile, care erau atat de greu de povestit pe skype sau la telefon. Seara s-a terminat foarte frumos, cu o narghilea in Valea Regilor. Din nou nu as putea sa spun pe unde e, dar e aproape de Carul cu Bere.
Obositi, dar plini de voie buna am plecat spre hotel, pentru ca maine dimineata urma sa plecam la Constanta via Costinesti.
Cam atat pana acum, continui acusi cu povestirile, pentru ca ar fi prea mult de povestit intr-un singur post. Pozele vor veni si ele, numai ca trebuie sa fac rost de pe la Felix si ceilalti, de ele. Mai am si eu o partea de pe camera, urmeaza sa le pun.
Scriu un scurt post si spun doar ca este incredibil sentimentul sa te intalnesti cu niste oamenii care nu i-ai mai vazut de 6 luni.
Momentan sunt intr-un hostel din Bucuresti si ma pregratesc sa merg cu pasi rapizi spre Gara de Nor(o)d sa luam trenul. Spre surprinderea mea le place la nebunie Bucurestiul .
Avand in vedere ca stau cu un sandwich in fata si toata lumea se uita la mine, ne auzim cand mai prind o conexiune la internet .
In speranta ca v-au placut cele 2 posturi (unu, doi) de azi, ma retrag cu pasi repezi la mare .
Dubla bucurie: plec sa vad o persoana care o iubesc mult si n-am mai vazut-o de vreo 2 luni.
In al doilea rand o sa-mi vad prietenii din Germania.
Facem o gasca mare de vreo 12 !
Ma simt extrem extrem de fericit si cum ziceai care castigau Oscarul: – vreau sa-i multumesc in primului rand CFR-ului, care a scumpit biletul Iasi – Bucuresti si sper macar sa-l lase la fel pe cel Bucuresti – Costinesti
- multumesc tuturor cu care o sa ma intalnesc la Costinesti si la mare. Pune mana pe telefon si da un tzarrrrrr. Ai nr la contact.
I just received this mail from a friend in Darmstadt about famous people in AIESEC. Is good that no one is forgotten and I had also a joke at the and. Look and see:
# Martti Ahtisaari – former finnish president and representat of European union in Kosovo, recieved Nobel peace prize (2008). # Kofi Annan – former general secretary of the UN Best guy in the world! # Bill Clinton – former president of the USA he knows what’s good in life… uuhm… # Joseph Deiss – Swiss minister of economy # Janez Drnovsek – former president of Slovenia # César Gaviria Trujillo – former president of Colombia and general secretary of the Organization of the states of Americas # Enrique V. Iglesias – president of the Inter-americas development bank # Mick Jagger – leadsinger in the band Rolling Stones # John Fitzgerald Kennedy – former president of the USA # Helmut Kohl – former german chancellor # Junidziro Koizumi – former prime minister of Japonska # Aleksander Kwa?niewski – former polish president # Gloria Macapagal-Arroyo – president of the Pilippines # Jean-Pierre Raffarin – French prime minister not sure AIESEC should be proud of that one! # Cavaco Silva – president of Portugal # Borislav Skegro – vicepresident of the government of Croatia # Oscar Iván Zuluaga Escobar – minister of finance in Colombia # Felix Heinemann – Papa of all the good childrens # Moritz Keim – Globe Trotter, known for his accurate advices # Leonardo Golob – the most famous homeless of DA, at least # Mariana Aragao – leader in the movement of the Hair protection industry! (ok inside joke, sorry…) # Beatriz Alessandra Avila – the only woman who has to spend money and is not able to! # Benoit Nicolay – would you describe who Jesus or Chuck Norris are? so … # Ionut Danifeld – The Jedi master… teaching his young padawan how to leave an impact!
Am vrut decand m-am intors in tara sa scriu un post, dar ca orice persoana care e plecata mai mult timp, m-am concentrat sa vad pe toata lumea. Un sentiment foarte interesant sa-i vezi pe toti la care tii si care stii ca nu i-ai mai vazut de 6 luni. Am sa povestesc in continuare lucrurile care s-au intamplat decand am ajuns in tara. Imi aduc aminte de ultima seara care am petrecut-o in Darmstadt, locul care pentru mine inseamna a 2-a mea casa si care in continuare o consider asa. Am zis ca ultima seara sa ma intalnesc inca odata cu cei care imi sunt apropiati. La urma urmei stau si ma gandesc, de ce as vrea sa lenevesc in casa: viata e tanara si frumoasa si avem tot ficatul inainte . Personal am avut un soc cand am inceput sa-mi fac bagajele: mi-am imprastiat toate lucrurile in stanga si in dreapta si am zis “how the fuck i will put everything inside?”. Este un miracol al fizicii cum au incaput toate, iar Alex colegul de apartament a zis ca nu i-a venit sa creada .
Ne-am intalnit pe la un 19:30 in Kessel, un bar foarte simpatic in care mergeam noi deobicei. Ne-am intalnit cam toti si seara s-a prelungit pana la ora 2:30. A fost extraordinar de amuzant si extraordinar de trist in acelasi timp. Cand te gandesti ca nu stii cand ai sa-i intalnesti din nou, simti un sentiment ciudat. Ca sentimentul ciudat a fost de la raurile de bere si tequila asta nu mai stiu, ideea e ca s-a continuat la mine.
Am avut o surpriza sa vad cati oameni vin cu mine la gara. Foarte tare sa vezi prietenii ca vin sa-si iau la revedere de la tine cu ochii in lacrimi. Multumesc lui Felix, Dominika, Benoit, Moritz, Claudio, Alex, Carmen si Agnes pentru un moment cu adevarat special. Chiar spuneam zilele astea ca am in minte doar ultima imagine cu toti pe peronul garii si eu in usa trenului, inca incerc sa mi-o scot din minte, dar in acelasi timp adevarat ca viata mea merge inainte iar oamenii care iti sunt prieteni iti vor ramane oriunde vei fi.
Dupa 2 ore de mers cu trenul in care m-a durut in partea dorsala de toata lumea si n-am avut chef sa vorbesc cu nimeni, am ajuns in aeroportul din Koln si am zis ca sunt in Matrix. Avand in vedere ca e prima data cand merg cu avionul si atat de multe terminale am zis ca sunt pierdut. Inca odata apreciez germanii pentru amabilitatea lor si rabdarea de care dau dovada. Am ramas impresiodat de cat de frumos a putut sa-mi vorbeasca si cata rabdare a avut sa-mi explice unde trebuie sa ajung si unde este poarta pentru avionul meu. Am trecut de check, am ajuns in duty-free dupa ce in prealabil mi s-a desfacut in aeroport narghileaua ). Am aterizat in Romania 2 ore mai tarziu si sincer nu am simtit cum a trecut timpul atat de repede.
A fost foarte funny sa am intr-o saptamana si o petrecere de “ramas bun” si o petrecere de “bun venit”. Am avut placerea sa-i intalnesc din nou pe acei oameni din Aiesec care imi face placere sa-i vad de fiecare data si sa-i cunosc pe membrii noi. A fost o nebunie totala in Palace Cafe si intrebarile oameni dornici sa vada cum am petrecut cele 6 luni in Germania. Din pacate nu am reusit sa povestesc prea multe pentru ca muzica era extraordinar de tare si cel mai probabil o sa se faca o reeditare.
Acum ca lucrurile s-au linistit intr-o masura, voi continua acest blog si voi continua sa-mi exprim ideile care imi fulgera prin cap in fiecare zi. Incerc sa fac spre un domeniu propriu si voi scrie in fiecare zi. Sunt lucruri minunate care se intampla si aici, voi continua cu pasiunea catre marketing care am neglijat-o in ultimul timp. Astept sa vad comentarii, astept sa vad inspiratie la mine si astept o revenire la un altfel de normal!
Cele mai bune ganduri pentru saptamana care urmeaza!
Am ajuns ieri in Romania pe ruta: Darmstadt-Koln-Bucuresti Baneasa-Iasi. Maine am sa scriu un post despre tot, pentru ca amintirile sunt si in ultima zi.
This is the end and also this is the beginning in the same time. I really can believe that today everything is going to be other. For me, personal is very hard when i’m writing this words, but life must continue his natural way. I wanted to write this post in english, because this beautiful Google translate will miss the point and I want everybody to understand.
Internship in numbers and feelings: - 6 months in Germany. Incredible how fast time is flying - 10 cities visited in these 6 months: Darmstadt, Berlin, Erbach, Frankfurt, Hamburg, Heidelberg, Mainz, Munchen, Neu-insburg, Wurzburg - 9 countries that I have friends and I know that whenever I want to go i’m more than welcome: Egypt, Germany, Slovakia, Turkey, Bulgaria, Venezuela, Brazil, Belgium, Czech, India - 6 months in a multinational company “UL International” that I got experience, I worked in business field and I learn how to interact with people - 3 apartments change in the last 6 months - Other 40 parties attended and talking with incredible people - One Aiesec conference that for me was a dream comes true - 6 months of blogging and other 6300 visitors and 150 articles written - More than 15 LCM atented in Aiesec Darmstadt - One speech in public in front of students of Darmstadt University … almost 40 people present - 3 goodbye parties: Ivan, Sadullah, Me
Internship thanks: - I want to thank Aiesec Iasi for supporting me in this going abroad and every time that I said that I quit - I want to thank Aiesec Darmstadt for being every time next to me and supporting me in every stupid thing that I wanted, and doing so many cool things for me. Because they always take me everywhere with them. Understanding every time this phrase: Englishhhhh guys - Dominika: That I love her so much and she is like my sister. That she was everyday and every hour there for me. That she is so funny and so special in every way and just: Don’t change girl. Don’t forget to understand my crazy things everyday: Good morning sunshine!!! - Claudio: Because he is not german, because he is Karlshofirian because every time that I had a problem he was there for me, because I couldn’t imagine my first months without him in 6A51 because he knows how to make people smile around him - Felix: because he is so special and every time he was there for me. For every party and every memory and discussion he was there. For understand me when I was calling in my lunch break: Good morning Papa Felix. Because he knows how to make me feel special and so many surprises happened because of him. I love you dude - Alex: that was my roommate twice in the last 6 months and supported my snoring and my moods also in the night and also in the day. Because of him, that he let me stay 6A51 I could meet all this people that I know now. Just be yourself you bastard. - Benoit: that he is my belgium brother and I will never forget all the discussions that we had and how amazing was for me to help him every time and help me also. How much fun we had and the trips that we made. Leave the bike at you’re work and be like you are everyday! - Moritz: for being the best president of Aiesec in the world and being also a special person. Dude think big and smiling and everything will be perfect in you’re life. Becarefull that we have to finish at you’re place . - Sebastian: Becuase he is the best buddy in the world and he understand that he suppose to be a good friend and a buddy in the same time. I wish you all the best and i will never forget you - Saddulah: Best turkish biatch ever. Thank you 2 wonderful months together. I hope you’re perfect wherever you are. - Leonardo: dude i really hate you. Thank you for being one of my brazilian friends and being such a cool guy. You were really a pane in the ass at the begining but you’re so cool. Don’t change and be a support for others and more a friend for them. - Beatriz and Mariana: for being so two cool girls and special. I’m sorry that we didn’t had time to spend more time together, but I know that friendship is not measured in time only in facts and feelings. - Jenny and Andreea: 2 wonderful women that changed my life for ever. The man i was and the man i’m now. You’re incredible and i will not forget the time at Mambo and the time here in Darmstadt with you! Come to Romania …. - And for all of you that have been close to me: I love you and best wishes!
Next post will be from Romania and don’t forget: Don’t hate me because i’m beautiful!
In Romania avem, daca mergi in Papa Guinee gasesti si acolo, Italia, Germania, chiar nu conteaza. Fiecare tara are nebunii ei si chiar asa este.
Ieri a fost ultima zi de munca la UL. Eram pe peronul garii din Neu-Insburg in asteptarea trenului care urma sa ma duca acasa. Eram cu o colega de munca, o duduie la vreo 40 de ani. Pe peron, era un omulet: ochelari de soare, gluga pe cap, telefonul in mana, asculta muzica, canta nevoie mare si mai tragea cate un scuipat. Pana aici nimic din comun, avem si noi din astia. Partea cea mai interasanta vine, in momentul care scoate un cutit si sa-l flutere pe peron. A fost momentul in care duduia a intrat in panica. Nu e vorba ca nu mi-a fost frica, nu sunt Jet Li sa-i aplic 2 scheme si sa-i iau cutitul, dar merg pe principiul ca: sunt oameni in preajma si daca e sa fie, sa fie.
Intrebarile au inceput sa curga: Ea: Da de ce are cutitul in mana? Eu: Habar n-am Ea: Da de ce se plimba cu cutitul? Eu: Habar n-am Ea: Da de ce nu suna nimeni la politie? Eu: Habar n-am
E culmea, eu ce naiba sa raspund la intrebarile astea fara rost. Neamtul, cand iese din banul si perfectul lui zilnic e blocat si nu mai stie cum sa reactioneze. Incepe sa se plimbe pe langa noi, duduia tremura, eu mi-am tras si eu o cruce in minte si ne intreaba: daca mergem in Darmstadt, daca nu vrem o pereche de ochelari. Aflam si motivul real pentru care flutura cutitul: ii era frica de caini . Drept este ca tipul arata si foarte ciudat si era si strain.
Duduia, incepe sa faca rugaciuni, sa invoce spritele trenurilor sa ajunga mai repede. Ce ma distra, ca unde era punctualitatea nemtilor cand ai nevoie de ea. Trenul avea intarziere vreo 5 minute. Ajunge trenul, ne urcam in vagon si primul lucru care il face este sa sune la politie. Aici, am zis jos palaria pentru corectitudinea nemtilor. Is atat de multi tampiti si la noi si ma gandesc ca eu nu stiu cand am sunat la politie pentru asa ceva. Chiar ar trebui luat exemplu din situatia asta. Ignoranta nu este o cale spre progres.
Ne asezam dupa vreo cateva statii in vagon, zice ca ea vrea sa mearga cu mine pana in Darmstadt ca ii este frica sa coboare la o alta statie intermediara si ca din Darmstadt o sa ia alt tren (asta inseamna + 1 ora). Ajungem, politia era pe peronul garii si il aratam pe individul miraculos. Ce m-a surprins este modul in care mi-am luat la revedere de la ea. Daca in aceeasi zi, mi-a trans mana si mi-a urat numai bine, dupa toata intamplarea m-a strans in brate, mi-a urat numai bine, mi-a cerut adresa de mail si totul cu multa caldura. Am zis, ca uite ca este si o parte buna in toata situatia asta .
Danifeld on August 21st, 2009
. Cum am ajuns la cazare, nu era curent si ne jucam cu lanterna pe holuri sa vedem unde ajungem. Conditiile pentru mine erau ok si pt unii, dar nu erau niste conditii prea de lux. Nu vreau sa fiu rau, nu vroiam pat cu apa si jacuzzi, dar se putea si mai bine. In fine, la ce preturi sunt mai aproape de plaja de la 100 Ron + , ne-am multumit cu ce avem.
.
.
RSS
FB
LinkedIn
Twitter
