Anul asta revelionul il fac in Durau. Stiu este o statiune in care nu ai ce sa faci, inafara de un mini-market, un restaurant si cam atat. In schimb statiunea ca si peisaj arata foarte bine. Ai muntele sub fund, brazi peste tot iar cu iarna asta care a venit ca in povesti peisajul va fi de vis. Si la urma urmei ce iti trebuie discoteca cu jocuri laser, patinoar acoperit, telescaun? Nu mai bine ai o gasca de prieteni, iubirea langa tine si multa bere/vin/vodka.

In fine, asta e cam ce vreau eu dar cam ce s-a intamplat in drumul de vis.
Marti cand toata lumea tipa ca ninge de rupe, am plecat la Durau sa vedem pe ce dam banii pentru revelion si sa ne intalnim cu proprietara apartamentului. Cu toata zapada si nebunia care a fost pe strazi am facut nici mai mult nici mai putin de 7 ore pana la Durau. Am prins zapada multa, drumuri acoperite de zapada, tiristi inconstienti si EuropaFm tot drumul ) . Sincer nu am dat peste drumuri foarte proaste. Au mai fost portiuni de drum prost, mai ales cum faci la stanga spre Durau dar in rest drumul a fost bun. Am facut 7 ore pentru ca nu am vrut sa riscam sa ne pape ursul sau un lup pe marginea unui drum.

Plecati dimineata la 12:30 si ajunsi la 19:30 in Durau ne-am intalnit cu proprietara apartamentului. In Durau e un singur bloc asta ca si informatie ) . Ne-am uitat noi, am dat un kick in negociere dar fiind rupti de drum si de frica ca nu mai ajungem inapoi in Iasi in noaptea respectiva ne-am incercat o sansa. Nu prea aveam bani, dar nici la un drum inapoi in noaptea respectiva nu ne incumetam asa ca ne-am rugat sa ne lase sa innoptam la ea. O femeie extraordinara si un roman adevarat, cum se spune ca romanul te ajuta la nevoie ne-a cazat unde lucreaza ea impreuna cu sotul ei.
Sotul e padurar si sta la cantonul Ocolului Silvic sau vila lor de protocol, iar femeia lucreaza si ea acolo. Eram rupti de foame si de oboseala, ne-a incalzit burtile si sufletele cu zacusca si ceai. Suna simplu, dar din suflet cand vezi ca omul te ajuta la nevoie. Da, noi am platit locul unde vom petrece revelionul, dar nu era cu nimic obligata sa ne ajute cu noaptea respectiva.

Am stat de vorba cu oamenii, am vorbit despre politica, despre fotbal, despre greutatile lor, despre noi si ne-au facut sa ne simtim bine primiti si ca acasa. Ne-au cazat in 2 camere iar noaptea a trecut cu mult ras la un joc de Monopoly.
Trebuie sa precizez de peisaj care l-am descoperit abia dimineata. Toata vila era intr-o poienita inconjurata de brazi, cu ciobanesc mioritic in curte pe nume Molda precum cainele lui Stefan cel Mare. A nins toata noaptea si zapada era de jumatate de metru, ca in amintirile mele din copilarie. Era absolut superb!

Acest post este mai mult pentru aceasta femeie deosebita, care ne-a primit in casa ei si care e un roman jos palaria. E adevaratul roman, care imi dau seama ca nu e pierdut, ci este peste tot. Care daca ar trece putin de greutatile zilnice, s-ar trezi din nou la viata.

Am facut gradinita in Iasi, undeva pe Sararie. Pentru cei care sunt din Iasi, este o gradinita cu program normal pe langa Economic 1 sau 2, chiar nu-mi aduc aminte bine care dintre ele este acolo. Gradinita inca mai este in picioare si din cate am vazut inca functionabila. De fiecare data cand trec pe acolo ma apuca o nostalgie enorma.
Pe vremea aia stateam pe Independentei la Y1 si in fiecare dimineata se trezea bunicu meu si ma ducea acolo. Eu unul am avut o copilarie petrecuta cu bunicii. Imi amintesc ca tot timpul am fost un copil vorbaret de felul meu, dar si timid la inceput.

Imi amintesc ca unul dintre cele mai fericite momente era iarna cand trebuia sa vina Mos Craciun. Am facut noi cu educatoarea o mini-piesa de teatru, unde au fost invitati toti parintii. Intr-un an stiu ca am fost Mos Craciun si intr-un an am fost un fel de fiu de imparat. Tin minte ca deabia asteptam sa termin de spus povestea pentru a veni Mos Craciun cu renii. Bucuria unui copil este pana la capat atunci cand ii este indeplinita dorinta. Am auzit renii cu acei minunati clopotei si l-am vazut pe mosul cu barba lunga si haina rosie. Ni s-au umezit la toti ochii si curiozitatea era la cote maxime pentru cadoul care urma sa-l primim. Parca am primit o jucarie galbena, dar nu-mi amintesc foarte bine. Dar ce conta jucaria cand l-am vazut pe barbosul ala rosu.
Apropo, ati observat ca nu mai simtim Craciunul cum il simteam cand eram copii? Poate nici nu mai cred, dar parca era o bucurie enorma sa stii ca vine Craciunul. Rareori mai simt asta .

Acum vreo cativa ani m-am intalnit pe strada cu unul. Ma opreste, ma trage de maneca si-mi spune:

- Salut George (mi se spune si asa ) !
- Salutttt! Dar cine esti?
- Cum nu-ti aduci aminte de mine sunt “X” , colegul tau de la gradinita !

Hai da-ma la naiba, in gandul meu, asa demult ti-am influentat viata ) . Adevarul e, ca nu-mi aduc aminte de toti, dar imi aduc aminte in mod special de 2 personaje.
- imi aduc aminte de prima fata/fetita , care mi-a placut. Era o colega de-a mea si-mi placea de belea de ea. Era asa blonda spre saten si fugeam toata ziua dupa ea sa o pup. Nu prea vroia sa vb cu mine. Cred ca ala a fost primul pseudo-papuc , care mi l-am luat in viata mea.
- imi aduc aminte si de un coleg, tare scarbos de felul lui. Avea un prost obicei care l-am mai auzit si l-a altii ca-l faceau cand erau mici. Cum pleca educatoarea din clasa si ne lasa putin singuri, imediat isi baga degetele in nas si facea bilute de mucusori si le lipea deasupra capului. Avea un fel de aura de mucusori. Ii dadea numai capace educatoarea cand il vedea.

Desi eram baietel si fugeam dupa fetite inca din frageda pruncie, educatoarea ne dadea la toti sa facem o chestie mega tare dupa care eu unul eram innebunit. Aveam o foaie din aia din tifon si o multime de ate colorate si incepeam sa brodam. Era foarte tare frate, faceam o multime de floricele si chestii tari. Ma enerva la culme cand auzeam ca trebuia sa faceam bastonase. Eu unul astept cu nerabdare lectiile astea de cusut. Smecher, pacat ca nu am continuat pasiunea poate ajungeam acum un fel de Catalin Botezatu .

La 4 ani ani am prins exact ultimul an de comunism, deci am fost facut Soim al Patriei sau alt derivat care era la gradinita. Eram mega-mandru cand imi amintesc ca am iesit in curtea scolii cu cravata de soim si am dat salutul sau cel putin o imitatie de salut . Si acum imi pare rau ca nu am mai apucat sa fiu facut Pioner. Ma uitam cu jale la cei din scoala vecina si-i vedeam cum erau facuti Pioneri. Imi doream sa fiu si eu asa, dar uite ca s-a terminat mai repede decat trebuie.

Cam astea ar fi amintirile mele sau cel putin franturile care am incercat sa le povestesc. Cu adevarat este o perioada, care desi imi aduc aminte 2-3 lucruri si un nume de educatoare, Lala, care nu stiu pe unde este, ma bucur cand imi aduc aminte de acei ani.
Faceti un exercitiu de imaginatie si ganditi-va ce amintiri aveti voi !

Dar cand ne-am uitat ultima data la stele? Cand am stat pur si simplu pe o patura sub cerul liber si sa ne uitam pur si simplu. Sincer eu unul nu-mi amintesc si cred ca au trecut ani.
Cand ai mers printr-o ploaie de vara si sa mergi pur si simplu, fara sa alergi ca te auda si trebuie sa ajungi mai repede acasa. Nu stiu daca este un sentiment mai frumos, decat sa te plimbi cu cineva de mana prin ploaie si sa ajungi ud leoarca acasa.
Cand ai stat ultima data pe o patura langa un lac si sa auzi broastele? Sa nu te gandesti, ca e tarziu, ca maine ai un proiect de facut sau ca ai un servici care te preseaza.

Din toate lucrurile care le-am spus mai sus, mi-am dat seama ca incepem sa pierdem importanta lucrurile care cu adevarat conteaza si care sunt frumoase in jurul nostru.
Pentru cei care sunteti din Iasi, mergeti la Releu si vedeti orasul noaptea. Imi place de fiecare data sa evadez acolo si sa uit de aglomeratia si stresul orasului. Mergeti in parc si plimbati-va macar jumatate de ora cu cineva drag. Faceti o poza la o frunza si pune-o pe desktop, ca sa-ti amintesti ce ai facut in ziua respectiva.
Ocupa-te de hobby-ul tau, care l-ai ignorat atat de mult in ultimul timp si de care iti mai amintesti din cand in cand.

Deschide ochii, nu o sa doara !

Dupa ce am facut mica introducere, vreau sa fac si cuprinsul . Mi-am dat seama si eu de cateva saptamani ca pamantul e rotund.
Prima data cand am realizat asta, a fost cand a venit o tipa in AIESEC si a inceput sa vorbeasca despre experienta ei. Tot dand slide dupa slide, a ajuns la o poza cu un bun prieten de-al meu din Germania si incepe sa spuna cat e atasat de el si cat de mult i-a influentat viata. Sincer, am ramas fara cuvinte, pentru e extrem de mica probabilitatea sa se intample asta.

Eram la Top Talents si am iesit intr-o seara cu niste tipi de la conferinta sa bem o bere in oras. Am fost in centrul vechi al Bucurestiului, cand acolo am dat peste un tip care l-am intalnit la o conferinta in Germania. Am zis ca no way, this is not possible. Am inceput sa vorbesc cu el si am inceput sa-mi amintesc de toate momentele care le-am petrecut acolo si de toate persoanele care le stiu. E incredibil sentimentul ca stii ca te-ai intalnit cu o persoana intr-un punct si te intalnesti intamplator in alt punct cu el din senin.

Si spunand toate aceste povesti mi-am dat seama, ca: Pamantul e rotund. Ca exista posibilitatea ca din senin, sa ma fluiere pe strada un tip din India sau din Venezuela sau din Germania sau din orice alta tara, cu care nu m-am vazut de ani. Mi-am dat seama acum, mai mult ca oricand, ca facem parte dintr-o noua era a globalizarii. Ca globalizarea, nu inseamna toate kkt-urile cu bani comuni, nu inseamna valori furate sau alte lucruri, ci ar trebui sa insemne: distante mai mici intre oameni. Ar trebui sa insemne, posibilitatea ca oameni din colturi diferite ale lumii sa se intalneasca mai usor si ieftin. Ar trebui sa promovam cultura si dorinta oamenilor de a comunica fara frontiere.
Ar trebui sa ne dam seama ca depinde de noi sa tinem contactul cu oamenii care i-am intalnit si nu mai sunt pe aceeasi strada cu noi sau in acelasi oras. Un telefon, un mesaj pe mess sau pe retele virtuale (ex. Facebook, Hi5 samd), nu strica. Nu stii cand ai sa te intalnesti cu un om si o sa ai nevoie de ajutorul lui sau pur si simplu ti se face dor.

Think about it, let’s leave in diversity ! (Gandeste-te un pic, haideti sa traim in diversitate)

PS: inchei cu aceasta campanie de Free Hugs si am pus filmuletul oficial, pentru un simplu motiv: acest om a unit un pamant (cel care se vede in imagini primul) si a devenit un eveniment global. A pornit de la dorinta unui singur om.

Foarte interesant, mi se pare in cupluri cand unul din cei 2 raspunde asa. Imi amintesc ca nu odata, mi s-a intamplat sa ies cu o tipa si eu sa-i povestesc in luna si in stele, iar la sfarsit sa ma intrebe: Dar nu mai spui nimic? Like come on, ma simt un tonomat in care mai bagi o fisa si astepti sa se schimbe discul.
Conversatiile interesante sau iesirile care nu te lasa sa pleci acasa sunt cele care dintr-o idee, fraza, moment se sare in altul. Atunci cand simti ca ai ceva de facut super important, dar iesirea e atat de interesanta incat nu vrei sa mai pleci.

Atunci, revenim la intrebarea: de ce raspundem simplu?
Este oare ideea care am spus-o mai sus: nu ni se intampla nimic in viata noastra sau oare ne-am pierdut din arta comunicarii? Nu sunt in masura, sa emit un sfat, dar pot sa spun ca repetitia e mama invataturii. Pot sa spun, pentru ca este o vorba veche de a noastra, romanilor. Cu cat repeti mai mult si cu cat incerci mai mult, sa nu fii banal si simplu, cu siguranta iti va reusi.
Stii, decat sa fii un tonomat cu fise, mai degraba trage de maneca si spune: Dezvolta putin, chiar nu o sa doara !

Cu ocazia asta mi-am amintit si de un spot foarte dragut care are cat de cat legatura cu tema. Enjoy!

1. Drumurile noastre ar trebui sa mearga separat
Cand am scris asta, mi-a venit in minte ideea: Tu mergi prin centru, eu merg pe soseaua de centura sau cum?
Adica de ce drumurile noastre trebuie sa mearga separat, am ajuns cumva la o intersectie si tu ai galben intermitent si eu rosu? Asta parca ar fi la scoala de soferi, cand trebuie sa inveti toate regulile de circulatie. De asta am luat eu permisul din a 3-a , ca n-am inteles nicioadata afirmatia asta.

2. Ramanem prieteni
Asta mi s-a parut una dintre cele mai idioate motive de despartire. Chiar nu vreau sa ramanem prieteni, am destui prieteni. Daca stau mai bine si ma gandesc, de ce m-as intalni cu tine in fiecare zi? Cum treci mai usor, daca nu te vezi cu acea persoana sau te vezi cu “prietena” ta si incepe sa-ti povesteasca ca si-a tras-o cu ala, maine se intalneste cu altul. Trebuie sa fii a little bit retard sa te gandesti ca poti fi prieten.
Nu zic, am ramas si eu prieten cu unele foste prieteni, dar ori eram in acelasi cerc de prieten, ori vroiam sa o pastrez. Nu e misto cand: let’s fuck like old times?

3. Nu vreau sa te ranesc
Cum sa nu ma ranesti, cand imi zici ca vrei sa ne despartim. Cred ca orice reta, ajunge la concluzia ca ranesti cand zici PA, tu cum de nu ai ajuns? Nu cred ca iti trebuie o facultate si nici macar o diploma sa-ti dai seama ca ranesti.

4. Mai bine acum decat mai tarziu
Unele persoane cu siguranta se trag din Nostradamus. Ai cumva vreun glob fermecat acasa care prevede viitorul? De unde stii ca o sa fii ranit sau ca eu iti iau bluza albastra cand tu vroiai bluza rosie? Si la urma urmei, ce faci stai cu o intrebare: ce ar fi fost daca … ?

5. Nu esti ceea ce caut
Adica ce cauti: Fat Frumos sau Ileana Cosanzeana, acel perfect care sa-l pui in vitrina nu cumva sa-l pierzi sau sa se sparga. Poate am avut o zi mai proasta si nici nu mi-am luat boxerii norocosi, la intalnirea cu tine. Poate nici nu am luat jackpot-ul la jocul meu preferat si nici nu am dormit cum trebuie.
Zanele si zanii, exista doar in visele tale.

6. Parintii nu sunt deacord
Ok, no comment parintii sunt importanti, dar oare te iei cu parintii. In caz ca nu esti vreun badaran sau vreo pitzi ca la emisiunea de la MTV, nu vad de ce ai baga motivul asta. O replica mai buna chiar nu ai? Mai interactiv e cand de cele mai multe ori nici nu iti stiu parintii. Cum ar putea parintii sa nu fie deacord, cand nici nu ma cunosc. Adica tu iti faci o parere, despre vecinul lui Mitica de la 3, cand habar n-ai cine e vecinul de la 3.

7. Sa nu ne grabim
Inafara de cazurile cand dupa 1 saptamana, ii cazi in genunchi si-i spui ca vrei sa te casatoresti cu ea/el, in alte cazuri nu vad cum te-ai grabi. Ritmul si-l impune fiecare cum crede si in mod natural. O relatie incepe mai repede sau mai relax, depinde de sentimente. Unde ne grabim? Adica, chiar nu sunt ca pe vremea lui Ceasca cand trebuia sa te grabesti ca sa prinzi randul la carne.

8. Nu pot sa-ti ofer ce vrei tu
Din nou, daca nu esti vreun obsedat maniac sexual sau vreun profitor, afirmatia asta chiar nu o inteleg. De unde stii tu atat de bine ce vreau eu, adica inafara de tine langa mine, ce as vrea altceva. Aaaa, ca relatia nu merge, dar ca tragi niste concluzii de genul asta, te gandesti tare ciudat.

Astea ar fi unele dintre amintirile vis-a-vi de despartire sau frazele, care le-am primit si care le-am mai auzit si pe altii. Amandoi am ajuns la concluzia, ca cel mai sanatos este sa-i spui ca nu vrei sa o mai vezi. De ce sa faci atat de mult taraboi, cand poti evita penibilul.
Mi-am adus aminte ca mai primeam mesaje: Auzi, vreau sa ne intalnim sa vorbim ceva ! Binenteles ca puneam mana pe telefon si intrebam:
- Vrei cumva sa ne despartim?
- Hmm, chiar nu stiu, hai sa ne intalnim sa vorbim.
- Lasa sa nu ne mai intalnim, ca nu mai dau 1 leu pe calatorie sa-mi aceeasi fraza care poti sa mi-o spui si acum. Ciao bambino !

Si ca sa inchei intr-o nota mai optimista, asta in caz ca nu sunteti in faza aia si nici nu va doresc, spun doar asa: Gadila persoana cand trebuie, saruta cand trebuie si arata ca merita sa iubeasca !

Acesti tineri-batrani indragostiti, ii observi din cand in cand prin parcuri, in mijlocul de transport in comun, pe strada si culmea desi au + 60 se tin de mana si se nu se ascund sa-si arate iubirea. Prin Iasi cel putini ii vezi foarte des prin parcul Copou si iti lasa impresia ca isi traiesc a doua tinerete impreuna. Pe mine unul ma umple de bucurie si ma gandesc ce inseamna iubirea in ziua de astazi?
Ce dracu e iubirea in ziua de azi, cand totul inseamna numai bani, masini scumpe, restaurante extravagante, baruri de fite, cadouri de milioane. Chiar trebuie sa dovedesti ca o iubesti, daca ai toate lucrurile astea?
Barbati care se uita cat de scurta e fusta si cat de mari sunt sanii, femei care se uita cand de gros e buzunarul si ce masina conduce. Nu asa ca e frumos si adorabil?

Personal, am avut si eu in caz in familie asa si erau bunicii mei. Doi oameni care s-au iubit enorm si care au trait pentru iubirea lor. Desi bunicul meu meu a murit … hmm prin ’92 cred, de fiecare data cand isi aducea aminte de el bunica-mea incepea sa planga si simtea iubirea, chiar daca nu mai este langa ea. E un exemplu viu de iubire care il tin in minte si de fiecare data cand vad o fufa care umbla numai dupa bani si pune egal intre ele, fac stanga imprejur.

Ascultand cele spuse de el mi-am adus cateva intamplari, unele placute altele mai putin placute.
1. Acum vreo cativa ani, m-am despartit eu de o prietena de a mea. Cred ca stiti momentele alea cand nu ai nici un chef sa vorbesti cu cineva, si nici nu stii cum sa ajungi mai repede acasa si sa te intinzi in pat.
Am luat un taxi, pentru ca nu aveai nici un chef sa merg par-poc pana acasa si sa fac 1 ora. Am pus capul pe geam si am inceput sa imi fac ca orice om filme in cap. Taximetristul s-a uitat la mine, a zis ca si-a dat seama ca m-am despartit de prietena, a zis sa nu sufar si a inceput sa-mi spuna timp de 20 minute cat a durat calatoria numai poezii.
Vreau sa spun, ca a fost exceptional momentul, pentru ca ascultand poeziile spuse de el, mi-am descretit putin fruntea si am ajuns putin mai relaxat acasa.

2. A doua experienta este cu unul care am zis Sarut Asfaltul ca am ajuns cu bine. De cum m-am urcat in taxi, a inceput sa-mi vorbeasca numai prostii, muzica tuna la maxim si facea niste depasiri de te durea mintea. La un moment dat, era sa intre intr-o masina si a avut si o exclamatie: Ups, chiar nu l-am vazut, ma scuzi !
Am fugit mancand pamantul cand m-am dat jos.

In general vorbesc cu taximetristii, de la vreme, strazi si gropi, pana la politica si relatii. Chiar mi-am dat seama ieri, ca aia care sunt foarte deschisi sunt precum psihologul de serviciu. Nu stii daca o sa-i intalnesti a doua oara si daca ii zici o problema de a ta, si iti mai da un sfat potrivit, iti dai seama ca problema ramane acolo.
Chiar as vrea sa citesc blogul unui taximetrist, cred ca ar fi foarte interesant la cati oameni intalneste .

Poate o sa vina si intrebarea, de ce: sustinem reintalnirile? Chiar daca trece o perioada, chiar daca trec anii, chiar daca am trecut din clasa in clasa si de la un servici la altul, e bine sa ne mai intalnim. Nu traim din amintiri, dar e bine sa ne aducem aminte de ce a fost. E bine sa radem frumos la lucrurile care s-au intamplat, sa aflam amintirile picante care pe vremea aia nu aveam curajul sa le spunem atunci.
Lumea se schimba deasemeni sau nu! Dar cei care se schimba si cand timpul de la ultima revedere este foarte mare, surpriza este si mai placuta. Sa vezi care si cu cine este, ce facultate a terminat, ce face acum, daca e singur/a, daca a avut realizari samd.

M-am intalnit week-end-ul asta (a fost defapt sambata, dar a durat pana duminica), cu minunatii mei colegi din V-VIII. Cred ca nu am mai ras atat de bine de foarte mult timp. Sa ne aducem aminte, ca mi-a placut de profa de istorie, ca unul e logodit, ca am luat “slapii”, ce facultate au terminat.
Dupa ce am stat la vreo 2 beri printr-un bar, ne-am refugiat la un apartament al unui prieten de-al unui coleg (sper ca am nimerit exprimarea ). Am reusit performanta sa stam pana la 5 dimineata si sa nu ne plictisim si cu o dorinta de revedere.

De asta si ideea titlului, pentru ca e placut si ar trebui sa incercati. Nu cred, ca o sa doara!
Chiar nu gasim timp, chiar nu putem sacrificam o zi pentru a ne aminti de lucrurile care ne-au facut placere. Aud tot mai mult in jurul meu: eu nu vreau sa ma mai vad cu colegii de liceu, pff ce antipatici mi se par. Am spus, oamenii se schimba si chiar crezi ca acele copilarii care le faceai atunci mai au valoare acum. Chiar crezi ca acel coleg de clasa care l-ai capacit sau invers, mai tine remuscari? Adu-ti aminte de anii copilariei, adu-ti aminte de persoanele care au trecut prin viata ta, pentru ca e placut si interesant. S-ar putea sa-ti faci din nou prieteni, nu stii nicioadata.

Prima data cand am avut internet acasa, a fost acum 10 ani (mai mult sau mai putin), cand mi-am luat calculatorul si tocmai aparuse super oferta de la Xnet. Pentru cine nu-si aduce aminte, Xnet era oferta de la Connex, pe partea de internet. Cine avea un abonament la ei, primea un cont de dial-up de a intra pe internet.
Aveai contul, aveai un modem de 56 kb/s, aveai telefon de la Romtelecom si cu un cablu care iti ajungea pana in camera la calculator, erai unul dintre fericitii oameni care nu stateau la internet cafe pe mirc si mai avea si ultimele piese. Problema e ca trebuia sa ai fundul tare si vointa de fier ca sa nu intri inainte de ora 22. Procedeul functia simplu: trebuia sa suni la un numar de Xnet si aprometrul la factura se invartea de te durea fundul cand venea factura. Inainte de ora 22 erau niste preturi la impuls de duamni, iar dupa 22 era la jumatate. Ai mei facusera un calcul simplu si insemna ca aveam voie sa stau pe net, ca sa nu ma doara fundul la ziua facturii cate 2 ore pe noapte. Problema este ca binenteles nu ma puteam abtine si intram si dimineata.
Daca sunam la ora 22, trebuia sa suni pana iti vine acru, pentru ca toata dracarimea era online si nu prindeai ton. Binenteles ca sunam la 21:50 si papam o ora din aia normala. Pac la fund bataita.

Erau vremurile in care prindeam viteze de 5 mb/s, daca trageam o piesa de net cu 6 kb/s eram super fericit. Cine avea ultimele piese ca mine ? In plus, aveam mircul la dispozitie. Da, eram mirc freak pe vremea aia si nu stiu daca din 10 copii pe vremea aia, era unul care sa nu fi stat pe mirc si sa fi zis macar odata: sal, asl pls.
Imi amintesc ca era mania sa ai canalul tau propriu si trebuia sa stea 6 prieteni non stop zile ca sa apara butul X, la tine pe canal. Deja era super plictisitor, sa stai pe canalele mari din Iasi, in plus cam stiam toate tipele interesante. Imi amintesc ca mi-am dat o multime de intalniri pe la Moldova, ca acolo ne intalneam toti. Iarasi imi aduc aminte, ca nu m-am dus la multe dintre ele, la unele nu-mi placea de tipa, la unele m-am dus, la altele am luat eu tapa.

Toate astea erau inainte de a deschide calculatorul si de a avea internetul in a flash. Is momentele de care imi amintesc cu placere si imi place sa fac share cu placere. Am mai multe si ma gandesc sa continui si pe partea asta.