UNDE ?
Vino in AIESEC si pune-ti in practica ideile.
Vino in AIESEC si adauga experienta teoriei de la facultate.
Vino in AIESEC ca sa inveti si sa te distrezi intr-un mediu international.
DE CE ?
Pentru ca altii s-au regasit aici, iar tu i-ai urmat mai tarziu.
Kofi Annan, Bill Clinton, Jacques Chirac ,Mick Jagger ..
Pentru ca AIESEC este o organizatie internationala prezenta in 107 tari si teritorii.
In Romania, AIESEC se afla in 13 orase, iar AIESEC Iasi este printre cele mai mari.
CAND ?
Aplica pana pe 16 octombrie ora 16:00.
CUM ?
Vino in Corpul B al FEAA, la etajul 3 in sala B606 si ia-ti formularul de aplicare.
Abordeaza-ne la infodeskurile din corpul B si C al Universitatii Alexandru Ioan Cuza
Intra pe www.aieseciasi.ro si completeaza formularul de inscriere.
MAI MULT ?
Hai sa ne cunoastem pe 15 octombrie, la ora 20.00, in amfiteatrul B5 din FEAA corpul B al Universitatii Alexandru Ioan Cuza sa-ti povestim ce putem sa facem NOI impreuna in AIESEC.
Una dintre sesiunile care mie mi-au placut cel mai mult la Iashington, a fost sesiunea de Fire Walking organizata de Bruno Medicina. Probabil unii dintre voi ati auzit ca s-au fript unii dintre participanti la talpi. Ca sa elimin orice intrebari, de ce s-a intamplat partea cu friptul, va dau o parte din comunicatul de presa:
Fiecare din cei aproximativ 40 delegati a decis in mod voluntar sa participe la aceasta activitate, fiind informati in prealabil asupra eventualelor riscuri si fiindu-le prezentate statistici si situatii precedente. Vaidotas Dirtirmeidas si Geoffrey Cheuk, doua dintre persoanele transportate la spital au afirmat: “Am ales sa participam la mersul pe carbuni incinsi deoarece vroiam sa experimentam ceva unic. Noi, spre deosebire de ceilalti 35 de colegi ai nostri care au mers pe carbuni, am suferit arsuri.
De aceea, am fost transportati la spital, unde am fost ingrijiti si tinuti sub permanenta observatie de catre medici si organizatori. Nu ne pare rau ca am participat si, cu siguran??, avem multe de povestit cand ne vom intoarce acasa”.
In cateva cuvinte: persoanele nu s-au concentrat in timpul sesiunii .
Ideea training-ului era foarte simpla: cand iti setezi un obiectiv, incearca sa treci peste obstacole. Prin prisma adrenalinei, avand in vedere ca era un culoar de cel putin 4 metri de jar incins si pentru ca mi-am vizualizat destul de bine obiectivul, is perfect “sanatos” pe talpi.
A fost o experienta extrem de interesanta. Mi-am dat seama inca odata ca nu trebuie sa ma impiedic de nimic, atunci cand imi propun ceva. Cu siguranta nu o sa mai merg prin foc , dar vor fi alte obstacole care vor sta in calea reusitei. Tot timpul am spus, ca depinde de noi in primul rand si apoi de factorii din jur. Nu auzim tot timpul: - Bah, daca nu era ala, mutam muntii !
sau
- La naiba, daca aveam mai mult timp ce reuseam !
Nu contest, ma chinui cu un prieten sa incep un business si de fiecare data ma lovesc de obstacole. Asta este, n-am ce sa fac. O s-o scot la capat si pe asta pana la urma. La urma urmei asta, ma face fericit si daca asta ma face fericit atunci o sa reusim.
Comparatie idioata, dar cred ca si Alexandru Macedon a avut numai obstacole cand a inceput expeditia sa. Eu unul stiu sigur ca nu am sa ajung Macedon, poate tu , dar nu asta este ideea. Ideea ca a reusit !
Si poze si fulmuletul (cel din film sunt eu, chiar daca se vede mai aiurea ) :
Voi ciocoflenderilor, citandu-l Florin Piersic, cand v-ati pus ultima data intrebarea asta? Cand ati trecut ultima data cu vederea peste aglomeratia din autobuze, peste faptul ca vecinul de la 3 (asta in cazul meu ) te trezeste la 9 dimineata ca are chef de gaurit. Cand ai inceput sa ignori ca profesorul nu vrea sa te treaca la examene, gropile din asfalt care iti f$% masina si primarul ala zelos care nu face nimic pentru orasul tau.
Pe langa faptul ca, maritul si inegalabul Giggiiii Bebecaliiii, a intrat in Parlamentul European si probabil o sa intre de mana cu Fata lui Tata sau o sa faca ce se pricepe el cel mai bine: un – doi si un joc de glezne cu parlamentarii. Macar sa fim fericiti, ca o sa aratam Europei ca suntem mai buni la sport aka fotbal.
Am zis toate aceste lucruri, pentru ca ma surprinde de fiecare data cand stau de vorba cu un strain si spune: Imi place la nebunie in Romania. Si binenteles, ne intrebam: cum de? Adica ciocoflenderul strain, nu vede lucrurile care le vedem noi? Adica nu-l deranjeaza aglomeratia din autobuze sau un cersetor ca si pe noi?
Mai uite ca nu-i intereseaza. Uite ei au putut sa treaca cu vederea toate lucrurile astea, unii chiar se chinuie sa schimbe cate ceva, altii chiar se stabilesc aici. Din toate tarile care le-au vizitat tara asta li se pare raiul de pe pamant si sunt innebuniti dupa coltul asta uitat de lume.
Mi-am largit prieteniile internationale, cu 2 oameni foarte tari. Este o tipa Yasmina, din Maroc si un tip Prateek, din India. Au cred vreo 3 saptamani decand au venit aici si is absolut fascinati de tot ce au gasit in Iasi. Amandoi au venit pentru un internship in AIESEC si le place atat de mult, incat spre exemplu Yasmina, desi trebuia sa stea doar 2 luni, va sta pana in ianuarie. Mi-a placut la nebunie cand am auzit, ca din toate tarile care le-au vizitat, chiar si in Europa, in Romania se simt cu adevarat ca acasa. Nu este Franta, nu este Anglia, nu este Italia, nu este Spania, nu este Bahrein sau alte tari prin care au calatorit. Este Romania.
Nu am de gand sa dau asa un sfat asa mirific incat sa miste pe toata lumea, ci doar spun atat: Daca vreti sa schimbati ceva, schimbati! Daca nu vreti sa schimbati, nu schimbati! Vedeti voi care categorie va place mai mult.
Daca te uiti putin in istorie iti dai seama ca una din intrebarile esentiale ale omenirii a fost: este sau nu pamantul rotund? La inceput s-a crezut ca pamantul este plat si civilizatiile mari ale omenirii au crezut la fel. Mai apoi au inceput sa moara oameni care au crezut ceva diferit, apoi au venit altii si au descoperit ca e rotund, iar din spatiu s-a observat ca este chiar asa.
Dupa ce am facut mica introducere, vreau sa fac si cuprinsul . Mi-am dat seama si eu de cateva saptamani ca pamantul e rotund.
Prima data cand am realizat asta, a fost cand a venit o tipa in AIESEC si a inceput sa vorbeasca despre experienta ei. Tot dand slide dupa slide, a ajuns la o poza cu un bun prieten de-al meu din Germania si incepe sa spuna cat e atasat de el si cat de mult i-a influentat viata. Sincer, am ramas fara cuvinte, pentru e extrem de mica probabilitatea sa se intample asta.
Eram la Top Talents si am iesit intr-o seara cu niste tipi de la conferinta sa bem o bere in oras. Am fost in centrul vechi al Bucurestiului, cand acolo am dat peste un tip care l-am intalnit la o conferinta in Germania. Am zis ca no way, this is not possible. Am inceput sa vorbesc cu el si am inceput sa-mi amintesc de toate momentele care le-am petrecut acolo si de toate persoanele care le stiu. E incredibil sentimentul ca stii ca te-ai intalnit cu o persoana intr-un punct si te intalnesti intamplator in alt punct cu el din senin.
Si spunand toate aceste povesti mi-am dat seama, ca: Pamantul e rotund. Ca exista posibilitatea ca din senin, sa ma fluiere pe strada un tip din India sau din Venezuela sau din Germania sau din orice alta tara, cu care nu m-am vazut de ani. Mi-am dat seama acum, mai mult ca oricand, ca facem parte dintr-o noua era a globalizarii. Ca globalizarea, nu inseamna toate kkt-urile cu bani comuni, nu inseamna valori furate sau alte lucruri, ci ar trebui sa insemne: distante mai mici intre oameni. Ar trebui sa insemne, posibilitatea ca oameni din colturi diferite ale lumii sa se intalneasca mai usor si ieftin. Ar trebui sa promovam cultura si dorinta oamenilor de a comunica fara frontiere.
Ar trebui sa ne dam seama ca depinde de noi sa tinem contactul cu oamenii care i-am intalnit si nu mai sunt pe aceeasi strada cu noi sau in acelasi oras. Un telefon, un mesaj pe mess sau pe retele virtuale (ex. Facebook, Hi5 samd), nu strica. Nu stii cand ai sa te intalnesti cu un om si o sa ai nevoie de ajutorul lui sau pur si simplu ti se face dor.
Think about it, let’s leave in diversity ! (Gandeste-te un pic, haideti sa traim in diversitate)
PS: inchei cu aceasta campanie de Free Hugs si am pus filmuletul oficial, pentru un simplu motiv: acest om a unit un pamant (cel care se vede in imagini primul) si a devenit un eveniment global. A pornit de la dorinta unui singur om.
Tocmai stau in pat, dupa 1 saptamana in care am fost la Slanic Moldova cu AIESEC-ul. Am mai spus, ca o sa fiu putin ocupat si de miercuri pana joi am simtit rodul muncii a 6 oameni. O sa incerc in postul de mai jos sa nu vorbesc foarte mult in ce a constat conferinta, ci mai mult pe intamplarile care au fost si despre lucrurile care le-am simtit. In 4-5 zile chiar au fost multe lucruri care s-au intamplat si as vrea sa dau oleaca share, poate in felul asta imi vine si mie cheful de scris mai mult .
Nu stiu cum simtiti voi cand lucrati la un proiect, dar in momentul care vezi munca ta si vezi ca lucrurile care ies sunt peste asteptarile tale, inima ti se umple de bucurie. Cand am venit din Germania, mi-am dorit foarte mult sa ocup o pozitie de leadership si sa coordonez un proiect frumos. Cred ca unul dintre proiectele cele mai frumoase, chiar daca este in AIESEC, chiar daca este in afara lui este o conferinta. Sa vezi atat de multi oameni care se simt extraordinar, care invata ceva, care au experiente, care formeaza prietenii si toate astea in acel tot al tau.
Am avut norocul si onoarea in acelasi timp sa am parte de o echipa in spate de vis. De 5 oameni care s-au descurcat foarte bine si care s-au depasit fiecare pe ei. Am invatat de la ei foarte multe si poate cel mai important am invatat ce inseamna sa fii dedicat si sa-ti doresti sa faci totul ca sa iasa perfect. Cu siguranta nu a iesit perfect, dar cand te chinui iti iese aproape de perfect. Imi place sa cred ca imperfectul, e perfect.
Am avut parte in acelasi timp de intamplari mai speciale.
Trebuia sa facem cafeaua si ceaiul in 3 termosuri si chiar la prima tura de cafea, ni s-a spart un termos. Am stat si m-am gandit ca am inceput cu dreptul si mai bine de atat nu se poate. Am prins un cutremur si ma gandeam oare ce cataclism al naturii poate sa intervina. Am avut parte de un paznic, care ne-a taiat curentul la sala de conferinte, unde faceam si petrecerile pentru ca vroia de baut. Pana nu i-am dat o sticla de bere, nu ne-a dat drumul la curent. Am avut parte de o cadere a semnalului la Orange fix la inceput si m-a intrebat una: Dar nu poti sa faci ceva sa faci Orange-ul?. Oare is un mic pui de depanator sateliti la Orange ?
Am cunoscut in schimb, la hotel cateva persoane care m-au incurajat incredibil de mult. Am zis ca ala este romanul adevarat in care este acea calitate a romanilor de a ajuta pe toti din jur, Cred ca aceasta conferinta era cu totul altfel, daca nu erau acesti oameni. De fiecare data cand am avut nevoie de ajutor indiferent ca a fost vorba de o furculita, tava, ulei, o sala, niste mese, numere de telefon la persoane care sa ma ajute cu o statie cand mi s-a ars statia, a fost promt si fara obligatii. Va recomand cu caldura vila Palas din Slanic. Peisajul este foarte frumos si ca locatie este tot ce iti poti dori pentru un sejur: curat, priveliste samd. Nu ma doare mana sa fac o reclama gratuita, aici.
Urmati-va visurile, aveti incredere in oameni si credeti in voi !
Incep cu o scurta lamurire, referitoare la frecventa cu care scriu in ultimul timp. Mai sunt intrebat de ce scriu mai rar si raspunsul este simplu: timpul. Sunt prins intr-o conferinta AIESEC, care o organizez si cum sunt pe ultima suta de metri si timpul meu este mai limitat. Subiecte ar fi, inca n-am ajuns in pana de idei, dar am zis sa si schimb putin tema blogului. Am incercat sa evit subiectele personale, pentru ca imi doresc cresterea numarului de vizitatori. Nu sunt nici visurat, nici zoso sau dono sa-mi scriu povestirile personale si toata lumea sa ramana wow, dar nu voi renunta la ele.
Am sa incerc in acelasi timp, sa nu las atat de mult timp sa treaca de la un post la altul, pentru ca nu as vrea sa-mi pierd cititorii care mi i-am facut. Cu astea fiind spuse, sper ca am lamurit o parte din intrebarile care au trecut sau nu prin mintea voastra.
De ce titlul: am incetat sa mai zambim? Am observat, mergand pe strada sau in autobuz (viva la RATP ) sau intr-un bar, ca oamenii zambesc din ce in ce mai putin. E ciudat si trist in acelasi timp, sa vezi numai fete posomarate, care nu schiteaza nici un zambet.
Acum ca sunt problemele care le cunoastem cu totii, ca este lipsa unor lucruri necesare, ca este serviciul care nu este prea sigur, ca sunt altele, dar stau si ma intreb: chiar nu este nimic care ne face sa zambim mai mult?
Atunci, imi vine in minte doar o intrebare: De ce ar trebui sa zambim?
1. Cel de alaturi
Unul din motivele care ma fac sa ma ridic mai repede dimineata din pat, este zambetul care il aduc pe fata celor din jurul meu. Ma motiveaza cand un om zambeste in continuare sau mai mult, dupa o conversatie cu mine. Adu un zambet pe fata celor din jurul tau si iti garantez ca vei avea si tu un motiv sa zambesti.
2. Optimism
Chiar daca sunt toate motivele care le-am spus mai sus sau daca sunt altele care le-am omis, incearca sa fii optimism. Viata nu e atat de neagra, uita-te in jurul tau si ai sa vezi culori. Persoana care o iubesti poate iti zambeste frumos, esti sanatos, ai vazut un film care ti-a placut, ai baut o bere cum nu ai mai baut demult. Sunt unele din lucrurile, care te pot face mai optimism.
3. Make an impact
Incearca sa creezi un impact pozitiv, asupra celor din jurul tau. Lasa ceva in urma, ca atunci cand pui capul pe perna noapte sa poti spune: azi chiar am realizat ceva. Acel zambet de satisfactie iti va ramane si a doua zi.
4. Iubeste, ca sa fii iubit
Iubeste si cu siguranta iubirea te va face sa zambesti. Invata sa daruiesti iubire si nu-ti fie frica sa o primesti. Un om care iubeste si care este iubit este un om fericit, un om care zambeste.
Aseara am avut ocazia sa ma intalnesc cu un german, profesor la Facultatea de Agronomie in Iasi, care este de vreo 3 luni pe meleagurile noastre. Chiar a fost o seara reusita si am fost surprins sa vad ca vorbeste foarte bine romaneste, bine avand in vedere ca tot a stat in fiecare vara cate 3 luni in Romania. Omul s-a plimbat foarte mult, Cluj, Timisoara, Iasi si ii place foarte mult aici.
Am fost in acelasi timp foarte curios sa aflu cum e viata lui in Romania. Asa cum si eu am fost intrebat in Germania, daca m-am adaptat, daca imi place, cum mi se par oamenii, asa si aici a venit curiozitatea mea.
Germania si Romania sunt 2 tari total diferite. De la modul de organizare, de la modul de gandire, de la curatenie si de alte lucruri care le stim cu totii. Chiar am fost suprins neplacut sa aflu ca desi i s-au promis unele lucruri la cazare, nu s-au tinut de cuvant cei de la universitate.
Curios este faptul ca acelasi probleme, intr-un fel sau altul le-am intampinat si eu, pentru ca in momentul care am ajuns acolo tot nu aveam unde sa stau si a trebuit sa stau la o prietena.
Un lucru care l-am spus si am sa-l spun de fiecare data cand cineva vine la mine si cere un sfat sau intram intr-o conversatie este ca, daca vrei sa ai o experienta frumoasa trebuie sa fii constient ca nimic nu e perfect. Peste tot aparea probleme, peste tot sunt neintelegeri, dar trebuie trecute cu vederea. Acelasi sfat i l-am dat si lui .
Cu toate ca avem problemele noastre, cu toate ca sunt gropile, cu toate ca este Romania, strainii care vin aici raman si culmea chiar le place. Radeam cu el si spunea ca el traieste o vacanta aici, avand in vedere ca are doar 10 ore pe saptamana si toate dupa-miaza . E mai frumoasa decat viata de student. In rest s-a inscris prin tot feluri de cluburi si organizatii si iese in oras cu toata lumea, este o persoana foarte placuta sa stai de vorba cu ea.
Am ras si de specia student si de creativitatea lor cand vine vorba de note. A spus ca pe langa nu vin deloc la ore, au niste motive foarte originale de ce au lipsit si vor si 10. Este foarte apreciat, ca le pune 7 la cei care nu vin deloc. Probabil ca a invatat din obiceiurile noastre.
In alte ordine de idei, diseara va invit la ora 20:00 in Corpul Bsala B5 la Big Picture-ul organizat de AIESEC. Este prezentarea pe scurt a organizatiei si vom vorbi despre internship-urile care le puteti urma daca intrati in AIESEC.
O sa vina persoane care au fost plecate, printre care si eu si o sa avem ocazia sa stam de vorba despre experientele noastre.
Va astept cu mic, cu mare, cu prieten si prietena, vecina si colega !
AIESEC, the world’s largest student organization is the international platform for young people to discover and develop their potential to have a positive impact on society. AIESEC enables students to act upon issues like Entrepreneurship, Education and Technology. Our members have the opportunity to go on international traineeships in companies from over 100 countries and territories, build a global network of contacts and practice their leadership skills.
They already fulfilled their dream of having an internship at big companies abroad, working on the field they enjoy and obtaining valuable experience.
Am scris aceaste randuri ca sa mai elimin intrebarile: ce e AIESEC, ce fac astia samd. Spus mai pe romaneste, e organizatia prin care am plecat in Germania, unde m-am distrat si m-am dezvoltat timp de 6 luni. Am mai spus si o sa mai spun, ca aceasta experienta m-a schimbat si am de gand sa fac sharing de fiecare data cand am ocazia.
Pentru cei din Iasi:
1. March 17, 2009: h20:00 – for students from technical profiles – Computer Science or AC – the location will be announced within the next few days
2. March 18, 2009: building B of the “Al. I. Cuza” University, room B7, h20:00 – for students from FEAA and Philosophy
In plus cei de la AIESEC national, mi-au facut o supriza placuta: www.aieseciasi.ro
Si a venit momentul sa scriu si primul post pe noul blog. Sper ca aceasta schimbare sa fie de bun augur, iar eu sa fiu la fel de sarit de pe fix cum am fost si pana acum . Sper ca tema aleasa va place, avand in vedere ca l-am chinuit pe Vlad o zi intreaga si pentru asta trebuie sa-i mai multumesc inca odata. Vlad, poti sa stai linistit ca de acum nu mai scapi de mine la cate intrebari am.
Lasand lucrurile astea la o parte, multumirile si lacramile pentru acest inceput, trebuie sa povestesc de conferinta de la care am venit si datorita careia stau in pat ca o leguma de racit ce sunt.
Cei care ma cunosc sau cei din Aiesec stiu ce inseamna o conferinta. Pentru mine, care tocmai m-am intors din Germania si nu mai stiam membrii noi, a fost ceva deosebit. Am plecat cu o oarecare stare de curiozitate, avand in vedere ca nu stiam la ce sa ma astept. Membrii vechi au fost foarte putini, iar cei noi ne acoperau. Stateam si ma gandeam cum o sa fie si cat o sa fie de curiosi sa ma cunoasca. In astfel de situatii, imi place sa fiu optimist si am mai spus: e atat de usor sa cunosti pe cineva nou atunci cand iti doresti. Pune in fata 2 copii mici si ai sa vezi ca dupa cateva minute incep sa se joace impreuna, iar pe masura ce crestem ne vine din ce in ce mai greu. Ar trebui, sa invatam de la copii si ce inseamna sa fii deschis spre comunicare.
Ma bucuram ca un copil de Craciun, cand vorbeam cu cineva de experientele mele din Germania. Este prea frumos, sa-mi aduc aminte de toate lucrurile care s-au intamplat acolo, sa vad lumea ca este curioasa cum este in Germania. M-am bucurat in acelasi timp, ca am putut sa raspund la intrebarilor celor care se gandesc sa plece.
Conferinta a avut loc la Agafton – Botosani, intr-o tabara scolara veche din 44, dar care arata bine. Marea problema a fost cu incalzirea, a fost un frig de mi-a inghetat orice idee in cap care putea sa evadeze mai repede. S-au pus radiatoare, calorifere electrice si minuni alte ingineriei prin camere si prin sala de conferinte, dar tot era frig de innebuneai. Dar toate lucrurile astea, nu au contat pentru ca am cunoscut oameni foarte tari, am regasit acea atmosfera care o cautam atat demult si cred ca mi-am regasit buna dispozitie si motivarea.
Am sa revin cu poze, in momentul cand am sa pun mana pe ele, dar acum trag linie si ma bag sa comunic cu bunul meu prieten Nurofen.
Ieri a fost o zi foarte incarcata si plina de realizari. Vorbeam cu cei din jurul meu si ma intrebau ce as vrea sa fac in momentul cand ma intorc din internship-ul din Germania. Aveam mai multe posibilitati si am stat si m-am gandit foarte bine. Am vrut sa-mi traiesc un vis, acela de a coordona un proiect in Aiesec. Imi aduc aminte bine, ca la conferintele care am fost, am avut o stare de regret ca nu am intrat mai din timp in organizatie si ca intr-un fel a trecut timpul pe langa mine. Am retinut sfaturile celor care mi-au spus ca decat sa stau cu o stare de regret, mai bine ar fi sa profit de timpul care este in fata mea.
Ieri au fost alegerile pentru conferinta care v-a avea loc in Aiesec in luna aprilie. Am avut emotii, pentru ca unele lucruri s-au schimbat in organizatie si pentru ca am avut cu adevarat un contracandidat incredibil. Mi-am dorit mult acest lucru si sunt extraordinar de bucuros ca am reusit sa castig alegerile. Am dorinta de reusita si dorinta de a progresa. Vreau sa am in jurul meu o echipa extraordinara si sa traim lucruri incredibile impreuna. Multumesc Lunei pentru sinceritate si devotamentul de care a dat dovada. Mi-am dat seama ca desi suntem intr-o competitie, aceasta competitie este benefica si ca mai presus de toate suntem prieteni.
Spun ca greul deabia acum incepe si ca imi doresc ca ideile si reusitele sa vina. Multumesc celor care m-au sustinut si “multumesc pentru gestul care l-ati facut pentru mine” .
Danifeld on October 7th, 2009
.
si pentru ca mi-am vizualizat destul de bine obiectivul, is perfect “sanatos” pe talpi.
, dar nu asta este ideea. Ideea ca a reusit !
RSS
FB
LinkedIn
Twitter
