As vrea sa fiu
Kuka on February 16th, 2009
Oare cati dintre noi nu si-au dorit sa ajunga aviatori, pompieri, politisti, super-eroi sau in cazul fetelor asistente, zane, balerine sau cine stie ce si-au mai dorit ele. Urmatorul post vreau sa-l dedic celor care au visat de mici sa ajunga ceva, iar viata si nevoia de bani ia transformat in altceva si de cele mai multe ori in ceva ce nu le place. Stiu, viata e nedreapta, iar meseria pentru care crezi ca esti destinat ajunge un vis din ce in ce mai greu de transformat in realitate. Multi dintre noi se obisnuiesc cu ideea, iar job-ul devine doar un loc unde iti petreci o buna bucata din viata pentru o suma de bani care iti aduce o bucata de paine in stomac si o bere la sfarsitul zilei ca sa uiti de problemele de la servici.
Banul a ajuns din pacate pe primul loc, de fapt cred ca a fost si inainte dar acuma situatia s-a accentuat si in loc sa citim o carte, sa plantam un pom sau sa facem orice chestie care ne-ar face placere cautam sa muncim extra ca sa mai strangem un ban, si nu pentru a trai mai bine ci pentru a trai mai decent. Destul cu cat de greu e sa traiesti, hai sa trecem la lucruri mai serioase.
Eu mi-am dorit toata viata sa ajung marinar(ca Traian Basescu). Am fost fascinat de corabii, toata viata mea o vedeam petrecuta pe mare printre delfini, printre pirati si rechini si prin orase din toate colturile acestui glob oval. Viata nu a tinut cu mine si m-a indrumat spre actorie, si uite asa am ajuns un actor. Sincer sa fiu acum nu cred ca as renunta la meseria asta, dar daca ar fi sa iau viata de la capat cred ca tot marinar as vrea sa fiu. Probabil asta este marele meu regret, dar tot timpul ma consolez spunand:”Sunt capitanul laptop-ului meu iar in seara asta am sa navighez pe net.”, iar navigatul pe net mie imi da o stare de relaxare. Nu cred ca se compara cu o excursie la bordul unei nave dar am invatat sa ma multumesc si cu cat mi se ofera (nu din toate punctele de vedere). Am sa consider ca acest post l-am povestit unor prieteni dintr-un port la un pahar de rom, iar acum trebuie sa ridic ancora si sa plec mai departe spre alte tarmuri, spre alti oameni, iar la voi am sa ma intorc atunci cand voi avea o noua poveste adusa de undeva din larg. Va pup si o sa-mi fie dor de voi.
Ciao
RSS
FB
LinkedIn
Twitter
February 16th, 2009 at 6:42 pm
eu sincer nu imi aduc aminte sa imi fi dorit de mica sa fiu “dotolita”ca toate fetitele.stiu insa ca in clasa a8a cand ne-au intrebat la cursul festiv ce vom face dupa liceu, eu am zis ca vreau sa ma fac asistent socia.inca nu am terminat liceul dar stiu cat de cat ce vreau sa fac mai departe,insa nu ma voi indrepta catre domeniul zis “in copilarie”:)).straina de acest domeniu nu sunt total,pentru ca sunt coordonator al departamentul “socio-uman”.singura motivatie pentru care imi doream sa fiu asistent social si pentru care fac ceea ce fac acum la crucea rosie este ca imi place sa ii ajut pe cei care nu sunt la fel de norocosi ca si noi.daca ma gandesc ce as vrea sa fiu…cred ca mi-as dori sa fiu o zana sa am puteri magice sa pot face ce vreau eu:d….daca ar fi toata lumea in mainile mele:))ha ha …ce as face eu….:P…
February 16th, 2009 at 8:40 pm
fain scris. mi-a placut faza cu portul si cu paharul de rom.
cand eram mic visam sa fiu arhitect!
February 17th, 2009 at 9:39 am
Eu tot timpul mi-am dorit sa fiu profesor de istorie. Daca ar fi sa ma mai nasc odata, cred ca tot profesor de istorie as vrea sa ma fac. Numai o singura conditie, sa am ca profesoara cea pe care am avut-o in generala
.