3 + 1/2
Sper ca week-end-ul care tocmai a trecut a fost pentru toti plin de voie buna.
Consider ca week-end-ul ar trebui sa fie total diferit fata de restul saptamanii. Am considerat ca o diferenta ar fi faptul sa nu ma ating de blog. Mi-am muscat degetele de foarte multe ori, ca s-au intamplat cateva lucruri care pentru mine au contat. Poate daca multe dintre ele nu pot sa le spun si vor ramane in “cerc inchis”, altele imi place sa le impartasesc. Nu doresc ca viata mea sa fie o televonela cu buget ieftin si nici macar sa se cheme telenovela.
Aventura de 3 + 1/2 (cred ca atatea zile au trecut de la ultima postare 
) a inceput de vineri.
) a inceput de vineri.
Ivan colegul meu de munca s-a intors din fascinanta si pitoreasca lui vacanta din UK. Traditia de cele mai multe ori in Aiesec este sa se organizeze o petrecere de bun ramas pentru trainee-ul care pleaca. In cazul lui Ivan, era ultima lui zi in Germania, urmand ca maine sa plece in Slovacia la parinti si apoi in Cehia la el.
Eu am zis de mai multe ori ca oamenii astia cateodata nu stiu sa se distreze sau poate inteleg cu totul altceva prin distractie. Faptul ca toata “petrecerea” de bun ramas a inceput in sediul la @, mie mi-a lasat un gust amar. Nu am dorit sa fiu un Don Quijote al petrecerii dar am simtit ca trebuie sa fac ceva pentru Ivan.
Plin de voie buna si cu o doza mare de optimism am zis ca primul lucru care as fi putut sa-l fac sa schimb minunata locatie. Asa ca i-am luat pe toti la mine. Nu stiu daca a fost extraordinar sau daca a fost iesit din comun, dar avand in vedere ca toata lumea a plecat bine dispusa si pe la ora 4 dimineata (cam tarziu pt ei 
), eu zic ca a fost o reusita.
), eu zic ca a fost o reusita. 
– de la stg la dr: Yan, Ivan si Sebastian
– uite cine cu cine vorbeste 
– Monika, Claudio si pff imi scapa numele (sunt cuminte )
.
Daca New York e orasul care nu doarme niciodata, Darmstadt e orasul care doarme la orice ora .
. Dupa ce s-a terminat petrecerea Claudio si cu Monika m-au luat pe sus si m-au carat dupa ei in oras. Am cutreierat jumatate de oras sa gasim un loc unde sa putem sa bem o bere sau un suc. Cu cat nu gaseam nimic, cu atat imi venea sa-i strang mai tare de gat si pe atat mai mult ma luau de 2 aripi cand auzeau ca vreau acasa.
Am ajuns la concluzia ca 2 baruri is deschise in Darmstadt-ul indiferent de ora si de zi. Acelasi 2 care le-am vizitat acum 2 saptamani, la acelasi 2 pahare de bere/bere, cu aceeasi 2 omuleti.
Una peste alta imi sunt tare simpatici amandoi si cum a ramas vorba de cu o seara inainte, ii doar “temporary dislike them ” .
..
Sambata l-am condus pe Ivan la gara in Frankfurt. A fost frumos sentimentul ca am fost ultimul care i-am zis la revedere. In acelasi timp a fost foarte dureros.
A fost un sentiment dulce-amarui. M-am bucurat foarte mult la gandul ca eu am sa mai fiu pt inca 5 luni aici si ma asteapta multe experiente si multe intamplari. M-am intristrat cu gandul se duce inapoi la prietenii lui, la familia lui, in tara lui. E ciudat sentimentul si nu stiu daca il pot exprima in cuvinte.
Aceeasi intrebare mi-a venit ca si atunci cand a fost ultima lui zi aici la UL ” Cum voi arata la sfarsit?”. Deocamdata nu vreau un glob de cristal care sa vad ce ma asteapta. Nu cred ca ar mai avea farmec viata. Drept urmare cum zice o vorba veche din strabuni: rabdare si tutun (dar mai putin tutun ca e cam scump )!
)!.
Avand in vedere ca azi e luni si tocmai am luat primul salariu, ma asteapta o noapte lunga. Am niste datorii de platit la colegi. Sa curga rauri – rauri … !
!Va doresc o saptamana plina de satisfactii si pana la urmatorul post fir intins !
of kinder…sa vezi ce fucked up o sa fie cand you'll be the one going home. nu stii daca sa te bucuri ca te intorci la ai tai…sau sa te intristezi ca pleci de la "noii" ai tai
intre timp…@#$%^& *&^%, distractie mare 
)))) :*:*:*
cu siguranta. nu e prima data cand plec dintr-un loc si plec cu inima in 2
!
m-am referit la faptul ca nu pot sa descriu o zi intreaga sau ca nu pot sa descriu o conversatie care o am cu cineva. nu se intampla nimic rau cu mine.
caring is sharing !