Pleci din tara, ajungi intr-o alta tara, incepi sa faci schimbarea de limba dar de cele mai multe este foarte greu. Cum zicea Alexei Mateevici ca limba noastra-i o comoara, ne vine foarte greu sa ne dezlipim de ea. Vrem sa exprimam cat mai bine trairile, dar ne vin de cele mai multe ori expresii in romana.
Cam despre asta e topicul asta, pentru ca vorbeam cu o prietena de aici ca nu au nici un Dumnezeu cand le traducem. Nu exprima nimic si mai suna si funny. Ce o sa vedeti mai jos e o simpla lista. Pe mine m-au distrat copios si imi cer scuze daca nu le-am tradus cum trebuie.
- Te rog sa nu sari calul: please don’t jump the horse
- Ai dat cu mucii in fasole: you thrown the boogies into the beans
- Ai dat cu bata in balta: you hit the water with the stick
- Sa nu faci din tantar armasar: don’t make a horse from a mosquito
- Facerea de bine, futerea de mama: Making good, fucking the mother
Nu m-am inregistrat intr-o alta retea, nu m-am afiliat la nici o retea, ci pur si simplu e vorba de inregistrarea pentru cardul de resedinta. Cam asta ar fi primul pas care trebuie sa-l faci in momentul cand ajungi in Belgia, pe langa telefon sau abonamentul de transport in comun. Este curios, pentru ca in Germania n-am avut nevoie de asa ceva, dar oarecum normal avand in vedere numarul mare de imigranti. Spuneam si in posturile anterioare ca sunt foarte multi straini, iar Brussels nu e tocmai locul preferat al belgienilor.
Daca vorbim de avantajele unui astfel de card ele pot fi:
- la sfarsit de an iti primesti primesti o parte din taxe inapoi. Pentru salariu lunar in medie de 1200 euro/luna primesti inapoi cam 1000 euro
- nu-ti poti face abonament la toate companiile de transport in comun fara numarul de resedinta
Poate mai sunt si altele, dar pana acum nu mi-am dat seama.
In fine, revenind la poveste. Inregistrarea pentru cardul de resedinta se face la unul din “centrele de cartier”. Zona in care stau nu e tocmai cea mai fericita si cea mai luxoasa. Foarte multi straini: turci, arabi, bulgari samd. Gasesti de toate, pentru toti!
Trebuie sa te incarci cu foarte multa rabdare. E ca in filmele cu prosti: se deschid usile la ora 8.00 si toata lumea fuge ca la maraton ca sa prinda un bilet de ordin(pentru a se evita situatii neplacute, toata lumea intra la serviciile publice in functie de numarul de pe bilet). Ai parte de o imagine epica: femei cu copii in brate fugind, altele care imping carutul, batrani cu bastonul, tineri care isi dau coate. Daca esti unul dintre nefericiti care fuge mai incet, ai de stat vreo 3 ore la coada.
Odata ajuns inauntru ai parte de Turnul Babel. Cateodata nu-ti poti auzi propriile ganduri la cate limbi se vorbesc inauntru. In plus, pentru ca tabloul sa fie complet trebuie sa mai ai si niste dopuri ca sa faci fata: certurilor, plansetelor copiilor si rumoarea din sala.
Cam asta am avut de indurat pentru a da niste documente nu mai mult de 10 minute. Pe langa faptul ca cei de la ghiseu, mai mult sau mai putin se uitau la tine ca ultimul om. In plus: cardul vine in 4 luni, politia vine sa te verifice acasa si sa stea de vorba cu vecinii. Toate astea numai in acest cartier.
Asta este o alta fata a Brussels-Capitala Europei!
Am mai tras putin chiulul de pe blog, dar in ultimul timp am apucat sa vizitez putin. Imi fac putin curaj si incerc sa scriu ce se mai intampla aici.
Partea cea mai interesanta este ca incepe sa-mi placa in Brussels (better John? ). Incep sa-mi dau seama ca e un oras frumos in momentul in care ai cu cine sa stai. Incep sa ma aproprii de oameni si sa-mi dai seama ca este un oras in care nu ai cum sa te plictisesti. De fiecare data se intampla ceva si de fiecare data gasesti o parte care nu ai apucat sa o exploarezi.
Covorul de flori (Flower carpet)
Traditia belgiana a spectaculoaselor covoare de flori dateaza din 1971, iar evenimentul are loc la fiecare doi ani. Pe masura ce au trecut anii, imensul covor de flori din Grand Place de Brusells a devenit una dintre cele mai importante atractii turistice ale capitalei belgiene.
Am avut noroc anul asta pentru ca am ajuns exact la timp, in conditiile in care se face odata la 2 ani. Covorul este format din aproximativ 700.000 begonii si il poti vedea in toata splendoarea lui de la balconul Palatului de Justitie. Este impresionat ca si frumusete si te atrage imediat. De fiecare data tematica covorului este alta, iar anul asta din cate mi-am dat seama tema a fost legat de faptul ca Belgia are presedentia Uniunii Europene.
Antwerp
Am reusit sa ajung intr-un oras care imi doream de foarte mult timp. Daca in trecut am reusit sa vizitez Bruges, Brussels, Gent, acum ma bucur ca am reusit sa ajung si aici.
Orasul se întinde în cea mai mare parte de-a lungul malului drept al fluviului Escaut si este renumit pentru portul sau, unul dintre cele mai mari din Europa.
E un oras care mie personal mi-a placut foarte mult, un oras foarte activ si deosebit. Stau si ma gandesc acum ce mi-a placut mai mult: Gent sau Antwerp.
Si compania a fost foarte tare: 4 polonezi, un ungar, o tipa din Rusia si un tip din Slovacia. Avantajul in Brussels este ca poti gasi oricand o companie avand in vedere ca sunt in jur de 60 de trainee AIESEC aici. Numai la Electrolux suntem 14 si inca urmeaza.
Liege
In week-end am fost plecat in Liege si m-am intalnit cu un prieten foarte bun, un fost trainee din Germania. E belgian asa ca pe langa bucuria de a ma intalni cu un om care nu l-am mai vazut de 1 an si jumatate, am avut ocazia sa simt putin si traditia belgiana. Am stat la familia lui tot week-end-ul si e minunat cand te intalnesti cu niste oameni asa de primitori.
Orasul este situat pe cursul fluviului Meuse si este cel mai important centru economic din Valonia.
A fost si un festival in Liege, sincer un fel de balci la noi si sincer alta descriere mai potrivita nu-i pot gasi. Cand ne gandim la vest-europeni, ne gandim la civilizatie si curatenie, dar lucrurile nu stau chiar asa. Mizerie multa, oameni beti si tampiti la tot coltul, toata lumea se pisa la fiecare colt. Incep sa ajung la concluzia ca belgienii au o problema cu urina. Chiar ma miram si-l intrebam: e politicos sa te pisi la usa omului, dar nu e politicos sa suni la ora 2 noaptea la el la usa. Sincer am ramas cu un sentiment nu chiar placut, in conditiile in care ei vin la noi si se plang ca e mizerie.
Chiar vorbeam cu o prietena care e in Viena si spunea ca si acolo, e mizerie mai mare decat in multe orase de la noi.
Pana data viitoare, aveti grija de voi si zambiti la soare pentru ca mie unul, imi este dor de el:).
Pentru cine nu stie serviciul de follow-up inseamna ca dupa cumpararea un produs sau abonarea la un serviciu, teoretic ar trebui sa primesti un telefon sa te intrebe daca esti multumit de ce ai achizitionat si n-ai probleme. Este o metoda foarte simpla de ai face pe clientii tai sa se simta bine si sa revina cu placere si data viitoare. Intr-o societate in care rar mai putem vorbi de monopol, acest serviciu este oricand binevenit.
Cum era normal si firesc, unul dintre primele lucruri care le-am facut cand am ajuns in Belgia a fost sa-mi deschid un cont bancar. Deobicei in Belgia este dificil sa-ti faci cont bancar daca nu ai permis de resedinta. De cele mai multe ori dureaza cam 2-3 luni, iar daca vrei sa-ti primesti banii pe card dai din buze.
Cea mai usoara metoda de a afla unde sa merg a fost sa intreb pe trainee de aici si am gasit o banca care stia de AIESEC. E super tare, avem si relatii . Rezultatul a fost simplu si in cateva minute am devenit client KBC Bank.
Saptamana asta m-am simtit si eu un client important . Am primit un telefon foarte scurt, maxim 1 minut, in care cineva de la banca m-a intrebat ce mai fac, daca sunt multumit de serviciile bancii, daca am probleme si daca am nevoie de ajutor. Partea care mie mi-a placut cel mai mult a fost ca mi-a vorbit din prima in engleza. S-au informat bine si au retinut ca tot contul meu e in limba engleza.
Sincer sper sa vad si pe la noi servicii de genul asta. Nu ma intereseaza cand imi cumpar o pereche de adidasi, dar sa mai sune din cand in cand si sa intrebe: Alo, va merge cablu? Sunteti multumit de internet?