De ceva vreme am niste intrebari care nu ma lasa noaptea sa dorm. Le visez si ma cutremur de fiecare data cand ma gandesc la ele. Merg pe strada, in autobuz sau pur si simplu stau, iar ele ma rod din ce in ce mai tare. Nu stiu cum sa scap de ele si am gandit sa le impart cu voi poate o sa ma lamuriti. Is cugetarile mele, asa ca va rog sa nu radeti de ele, pentru ca este o chestiune de viata si de moarte.
1. Unde dispar sosetele ?
Ati observat ca puneti la spalat sosetele in masina de spalat, iar momentul care le scoateti si le puneti la uscat, ele nu sunt cu pereche. Le luati de pe sarma si vedeti la fel ca nu sunt pereche. Le puneti cap la cap si va convingeti a 3-a oara ca nu sunt pereche.
Pe mine ma omoara intrebarea asta . Am ajuns sa cred ca poate sosetele mor si este un rai ai sosetelor, unde se duc sosetele mele.
Adevaraul ca e frustrant sa vezi ca dintr-o masina de spalat, cel putin 2 nu au pereche. De cele mai multe ori le iei si pe alea si le pui in dulap. Se intampla sa nu ai curate si te imbraci fara pereche. E trist !!!
2. De ce se murdaresc proasoapele de baie ?
Veniti de afara si ca orice om va duceti la baie sa va spalati pe maine. Mama a spus de fiecare data: Vii de afara te speli maini, daca nu iei bataie . Iar tu ca un copil ascultator si echilibrat ii urmezi sfatul. V-ati spalat pe maini si va stergeti pe maini cu sapun. Ati observat ca te speli pe maini si dupa cateva spalari, prosopul e murdar si chiar miroase. Adica de ce e murdar si de ce miroase? Logic sapunul dezinfecteaza, nu murdareste. La urma urmei de asta te speli pe maini, nu?
3. Unde sunt tarile calde?
Poate parea o intrebare stupida, dar pentru mine nu este asa. Oke, tarile calde sunt cele din Africa, dar va aduceti aminte ca la scoala va spunea profesoara sau invatatoarea: Dragi copii, pasarile migratoare toamna pleaca de la noi si se duc in tarile calde.
Unde mama naibii is tarile calde? Citeam ca migreaza spre Africa si Marea Mediterana, dar de ce nu ne-a zis de la inceput asta? Sau oare asta e un mister care n-a fost elucidat inca? Ne-au aruncat aceasta pastila, care poate nici ei nu stiu raspunsul si apoi ne ucidem sanatatea cu ea.
Deci dragilor, poate ma faceti voi pe mine sa dorm mai bine noaptea !
Bucurestiul, asa cum l-am vazut acum este un oras frumos. Daca reusesti sa vezi dincolo de aglomeratie, tigani, gropi samd, poti sa descoperi partea frumoasa a Bucurestiului. Este un oras care poti sa-ti petreci timpul placut si chiar poti sa te distrezi foarte bine, daca stii unde sa cauti. Am fost in 2 parcuri foarte tari, Herestrau si Cismigiu, care mi-au placut de belea. Intr-unul dintre ele, poti sa te dai cu hidrobicicleta pentru 10 lei, marfa tare. Cred ca am petrecut cel 3 ore in parcul respectiv.
Cu aceasta a doua venire am avut ocazia sa vizitez un loc care mie mi-a placut foarte mult si care nu avut ocazia sa-l vizitez pana acum: Muzeul Satului. Cine viziteaza Bucurestiul si are degand sa ramana cu o amintire frumoasa, recomand cu caldura acest loc. Poti petrece linistit 3-4 ore pe aleile muzeului, incarcat de istorie si de frumusete. Spun cu toata sinceritatea, ca n-am mai vazut pana acum un muzeu atat de frumos, precum este Muzeul Satului. Ai peste 300 de case din toate zonele Romaniei, precum si unelte traditionale. Trebuie sa aveti grija, zilele in care le vizitati, pentru ca deobicei doar sambata si duminica sunt deschise majoritatea caselor.
Noi din pacate am prins o zi, in care erau deschise putine case. Lipsa banilor si personalul insuficient isi arata fata aici. Multe din case ar trebui restaurate, personalul ar trebui sa fie mai mult pentru a tine mai multe case deschise.
Si cum chiar azi citeam pe EVZ, ca nu poti trece prin Bucuresti fara sa te opresti la Casa Poporolui, urmatoarea oprire a fost chiar aceasta. Turul pentru studenti e gratuit, iar pentru adulti e 15 lei. Si eu si ei, am ramas muti la cum arata in interior. Ghidul te innebuneste cu cifre si statistici, dar lipseste cu desavarsire partea istorica. E ca o povestire din aia cretina, ca sa spele turistii pe creier. Draperia are 250 kg, candelabru are 5 tone, iar pe mine toti ma intrebau de istorie. Cu siguranta vor avea ce povesti cand vor ajunge acasa, in ciuda cifrelor care cu siguranta nu le-au retinut, inafara ca este a 2-a cladire dupa Pentagon.
Tot timpul e trist si tot timpul te doare atunci cand se termina. E ca un vis din care nu vrei sa te mai trezesti. Cam asa s-a terminat si aventura mea, cu cei 7 oameni minunati, care au venit sa viziteze Romania. Aud in jurul meu tot mai des ca Romania e de cacat sau ca Romania e nu stiu cum. Da, este o tara in care coruptia e in floare, unde te lovesti de birocatie de fiecare data, unde de fiecare data cand vrei sa faci ceva ti se da in cap. Cu toate astea, nu am sa ma opresc sa nu zic ca e o tara frumoasa, cu locuri frumoase si sunt aici si oameni de treaba. Am 7 oameni, care au apreciat asa cum este aici si unii dupa cum spuneam vor sa se intoarca.
Ne place sa ne punem mai multa cenusa in cap decat trebuie, fara sa facem nimic. Ne plangem de mizerie, dar si noi aruncam. Ne plangem ca se da spaga, dar dam si noi spaga. Eu zic de cele mai multe ori, schimbarea vine de la noi.
Quickpost this image to Myspace, Digg, Facebook, and others!
Dupa cele 2 zile petrecute la Bucuresti m-am indreptat spre destinatia Constanta – Costinesti. Nu pot sa nu spun, ca am extrem de curios cum o sa fie. Aveam intr-o mana curatenia litoralului romanesc si in alta mana, nebunia care este in Costinesti si in restul statiunilor. Cand pleci cu un grup asa de mare, cea mai mare problema este ca nu ii poti multumi pe toti. In general sunt genul de persoana, care imi place sa-i multumesc pe toti si mai ales intr-un moment din asta, care oricine este ca un copil care vrea sa vada tot.
Spre surprindirea mea Costinestiul este mai curat decat ma asteptam sau cel putin plaja. Binenteles, ca la inceput nu le-a placut . Cum am ajuns la cazare, nu era curent si ne jucam cu lanterna pe holuri sa vedem unde ajungem. Conditiile pentru mine erau ok si pt unii, dar nu erau niste conditii prea de lux. Nu vreau sa fiu rau, nu vroiam pat cu apa si jacuzzi, dar se putea si mai bine. In fine, la ce preturi sunt mai aproape de plaja de la 100 Ron + , ne-am multumit cu ce avem.
Unul din motivele pentru care am ales Costinestiul a fost, pentru distractia care este acolo. Chiar radeam cu un prieten si spuneam ca, aceasta statiune este: sa-ti dea ai tai niste bani, tu sa te distrezi pe bani putini (in comparatie cu alte statiuni) si stai cu berea in bot, iar la sfarsit cand sa te intrebe ce-ai facut tu sa-i spui ca ai stat doar la plaja si seara ai dormit .
Acum Costinestiul, din Tineretului si Ring, este discoteca, langa discoteca, langa discoteca. Ai de toate si pentru toti. Din pacate este plin de cocalari si pitzipoance, copii si dracarime care deabia i-a crescut par la puta si isi da aere de mare machio.
Am incercat sa evit Costinestiul la inceput si vroiam undeva unde sa fie si lume buna si liniste si distractie si daca se poate ieftin. Din pacate la noi, nu le gasesti pe toate si trebuie sa te plimbi.
Am prins in disco Ring, care apropo este in parteneriat cu KissFm, un show erotic cu Sexy Braileanca. Tot am auzit de aceasta noua diva autohtona, dar nu m-a ros niciodata curiozitatea sa vad cine este. Pe langa faptul ca este urata ca ciuma, mai se da si mare miss. Lua toti pustanii din public, ii lua din scena, misca de 3 ori din cur si le dadea pantalonii jos pana la masculinitatea lor. Era stupid, de prost gust si tot ce vreti.
In general nu am stat 2 zile la rand in Costinesti si ne-am plimbat pe litoral. I-am dus in Mamaia si i-am plimbat cu telegondola. Am fost in Constanta de 2 ori si am vizitat Cazinoul, Moscheea si imprejurimile. In alta zi am prins Ziua Armatei, unde recomand calduros la toata lumea care ajunge pe 15 august sa se trezeasca de la 8 si sa ajunga la 9 acolo. Din pacate, noi am prins doar ultima jumatate de ora, dar a fost incredibil.
Un lucru care chiar simt nevoia sa-l spun, este prostia lui Mazare, primarul Constantei. A bagat bani in Mamaia, iar Constanta arata praf. Cazinoul este de la departare o cladire incredibila, cum te apropii este un cacat si jumatate. Este derapanata, geamuri sparte, pavajul este stricat, un paznic care scobeste in nas pe la balcon. Ei au ramas cu gura cascata cand au vazut-o si cu un gust amar cand s-au apropriat.
Centrul vechi al Constantei, este o ruina totala. Spui ca a fost al 2-lea razboi mondial acolo. Are un potential fantastic Constanta, dar e praf ca si aspect.
Toti stiti noile spoturi de la Romania – Land of choice si am tinut sa aflu daca ne promovam corect imaginea si daca avem sansa sa atragem turisti. Nu stiu despre alte locuri, dar litorul chiar il promovam gresit. Il promovam ca un loc linistit, cand aici este nebunia de pe lume si ar trebui sa fie un loc pentru tineret. Pozitionare total gresita din start.
O alta idee, strainii inca au impresia ca traim in copaci, ca in melodia de la Parazitii. Majoritatea din cei care au venit aici si-au schimbat total parerea si vor sa mai vina. Unul dintre ei este la a 2-a revenire in tara, iar unii vor sa vina si in iarna. Rupem duda nu? O sa o rog pe domnisoara Udrea poate ma angajeaza ca ghid turistic.
Pana una alta, am incalecat pe o aluna si v-am spus povestea 2 , uite asa !
E greu de descris in cuvinte sentimentul pe care l-am trait in aceasta vacata, pentru ca a fost cu siguranta una dintre cele mai placute vacante de pana acum. A fost vorba de o revedere dubla. Am revazut niste oameni care vorbesc de atatea ori de ei si care mi-au ramas in inima si dupa jumatate de an. Care desi nu am vorbit cu ei in fiecare zi si nu am impartasit fiecare lucru ca atunci cand eram cu ei, mi-am dat seama nu s-a schimbat mare lucru. Este un lucru care m-a suprins in mod deosebit de placut, pentru ca ma asteptam sa ne mai balbaim si sa nu stim ce sa ne spunem. E posibil si ma bucur ca nu s-a intamplat aici.
Am reintalnit si dupa 2 luni cu o persoana care o iubesc foarte mult si ma bucur ca am putut sa le fac cunostinta. Despre asta vorbesc mai putin, pentru ca viata mea privata sentimentala, imi place sa o pastrez doar pt mine .
Si acum ca sa incep cu inceputul: am plecat din pe data de 09 dimineata din Iasi. Ca orice calatorie care o faci la noi, trebuie sa te plangi macar putin de calitatea CFR-ului. Dupa ani buni, in care trenurile la noi aratau majoritatea ca in Somalia, acum din ce am vazut eu, majoritatea sunt modernizate. Eu am calatorit cu Acceleratul si Rapid-ul, asa ca nu stiu cum e Personalul.
Marea problema este ca le-au modernizat nu prost, extrem de prost si fara cap. Mai toate le-au facut decompartimentate si au multe lipsuri. Cel mai mare este comfortul: nu ai deloc unde sa-ti intinzi picioarele. Eu am mers intr-un tren supraetajat si am zis ca raman schiop pe viata. Spatiul dintre scaune este mult prea mic, pentru un Pasari-Lati-Lungila, ca mine. Mai te rogi de unul, te mai rogi de altul, mai bagi picioarul printre fusta unei tipe, altfel n-ai cum sa supravietuiesti unei astfel de calatorii.
Locul pentru bagaje este aproape inexistent, asa ca daca ai un troler mare sau un bagaj mai voluminos, nu ai unde sa-l pui. Majoritatea stau pe culoar si ca sa te duci si tu sa te pisi ca omul, trebuie sa faci slalom printre ele.
Viteza rupe duda. Ai impresia ca mergi intr-o trasura trasa de melci. Ai portiuni care te opresti in mijlocul campului, dupa asta, iar pleci, ai intarziere cate 1 ora. O iei loco tare .
Si ca sa nu fiu nesimtit ca am zis numai lucruri rele, trebuie sa recunosc curatenia din trenuri. Spre surprinderea mea, chiar este curat in trenuri si la baie cand te duci, nu iti mai este greata sa intri. Aici, jos palaria !
A urmat si momentul mult asteptat. Cu o parte din ei, Felix si Claudio cu prietena (v-am mai povestit de ei), m-am intalnit in gara de NorOd . A fost wow, pentru sentimentul ca m-au asteptat in Romania, ca au venit aici, ca nu ne-am mai vazut samd.
Stiti sentimentul ala, cand te intalnesti cu cineva si vrei sa-i spui atatea si odata totul? Cam asta am trait eu atunci, cand parca vroiam sa le spun toata viata mea.
Am fost la hostel, ne-am cazat, am lasat bagajele si dupa care am asteptat a 2-a tura de oameni. A fost ca pe aeroport cu pancarde pe care era scris numele lor. Asa eram si noi in statia de la Piata Romana. Toata lumea se uita la noi, care la hmmm … straini , daca stau bine si ma gandesc.
Trebuie sa povestesc un moment amuzant din Bucuresti, pentru ca tot postul asta va fi doar despre prima parte a excursiei. Mi-au facut cadou un tricou rosu pe care era scris pe fata ” Fuck me I’m beautiful” si pe spate ” Romania ‘09″ si “Team Ionut”. Am ramas omg, chiar o surpriza foarte tare. M-au alungat repede din camera sa ma schimb, sa nu ma vada fetele. Ma gadesc eu ce naiba, o fi in capul lor, cand ma intorc, toti erau in tricouri albastre pe care scria ” Don’t hate him, because is beautiful” si pe spate la fel . Era foarte tare imaginea.
Tot Bucurestiul, ne-am plimbat numai cu tricourile astea. Se uita lumea la noi, unii radeau, altii se chinuiau sa inteleaga ce scrie, altii imi ziceau ca sunt norocos, cand ramaneam doar cu fetele si credeau ca poarte sunt un soi de pornstar.
Unul din locurile care il recomand cu caldura daca vrei sa mananci traditional in Bucuresti este Carul cu Bere. Sincer n-as putea sa-ti spun pe unde este, pentru ca nu stiu asa de bine capitala, dar este undeva pe langa Cercul Militar. Este o atmosfera foarte tare, daca vrei sa aduci niste straini, sa manance mancare traditionala. Nu este nici foarte scump si ajungi repede, daca intrebi pe cineva din Bucuresti.
Au devoderat tochitura moldoveneasca, papanasi, tigaie de legume si alte nebunii. Mi-am dat seama ca imi pare atat de rau ca nu sunt mai mult restaurante si locuri traditionale in Bucuresti. Nu prea stim ce sa promovam. Toti strainii care vin la noi, is innebuniti dupa locuri de genul asta, iar la noi le numeri pe degete.
Spre suprindirea mea, chiar le-a placut Bucurestiul. Pentru mine, nu este ever ever genul de oras care o sa stau, dar probabil ca i-a tras nebunia si combinatia de vechi, nou si nebunie. Felix, care a fost vreo 10 luni in Liban, spune ca seamana foarte mult cu Beirut. Fiind o tara care i-a ramas in inima, s-a bucurut mult cand a revazut din nou astfel de lucruri.
Am stat foarte mult la povesti si am povestit despre lucrurile, care erau atat de greu de povestit pe skype sau la telefon. Seara s-a terminat foarte frumos, cu o narghilea in Valea Regilor. Din nou nu as putea sa spun pe unde e, dar e aproape de Carul cu Bere.
Obositi, dar plini de voie buna am plecat spre hotel, pentru ca maine dimineata urma sa plecam la Constanta via Costinesti.
Cam atat pana acum, continui acusi cu povestirile, pentru ca ar fi prea mult de povestit intr-un singur post. Pozele vor veni si ele, numai ca trebuie sa fac rost de pe la Felix si ceilalti, de ele. Mai am si eu o partea de pe camera, urmeaza sa le pun.
Acum am ajuns si eu in fata calculatorului, dupa o vacanta de vis. Sunt super obosit dupa un drum obositor si plictisitor cu trenul, asa ca o sa ne auzim maine.
Scriu un scurt post si spun doar ca este incredibil sentimentul sa te intalnesti cu niste oamenii care nu i-ai mai vazut de 6 luni.
Momentan sunt intr-un hostel din Bucuresti si ma pregratesc sa merg cu pasi rapizi spre Gara de Nor(o)d sa luam trenul. Spre surprinderea mea le place la nebunie Bucurestiul .
Avand in vedere ca stau cu un sandwich in fata si toata lumea se uita la mine, ne auzim cand mai prind o conexiune la internet .
In speranta ca v-au placut cele 2 posturi (unu, doi) de azi, ma retrag cu pasi repezi la mare .
Dubla bucurie: plec sa vad o persoana care o iubesc mult si n-am mai vazut-o de vreo 2 luni.
In al doilea rand o sa-mi vad prietenii din Germania.
Facem o gasca mare de vreo 12 !
Ma simt extrem extrem de fericit si cum ziceai care castigau Oscarul: – vreau sa-i multumesc in primului rand CFR-ului, care a scumpit biletul Iasi – Bucuresti si sper macar sa-l lase la fel pe cel Bucuresti – Costinesti
- multumesc tuturor cu care o sa ma intalnesc la Costinesti si la mare. Pune mana pe telefon si da un tzarrrrrr. Ai nr la contact.
Una dintre sesiunile care mie mi-au placut cel mai mult la Iashington, a fost sesiunea de Fire Walking organizata de Bruno Medicina. Probabil unii dintre voi ati auzit ca s-au fript unii dintre participanti la talpi. Ca sa elimin orice intrebari, de ce s-a intamplat partea cu friptul, va dau o parte din comunicatul de presa:
Fiecare din cei aproximativ 40 delegati a decis in mod voluntar sa participe la aceasta activitate, fiind informati in prealabil asupra eventualelor riscuri si fiindu-le prezentate statistici si situatii precedente. Vaidotas Dirtirmeidas si Geoffrey Cheuk, doua dintre persoanele transportate la spital au afirmat: “Am ales sa participam la mersul pe carbuni incinsi deoarece vroiam sa experimentam ceva unic. Noi, spre deosebire de ceilalti 35 de colegi ai nostri care au mers pe carbuni, am suferit arsuri.
De aceea, am fost transportati la spital, unde am fost ingrijiti si tinuti sub permanenta observatie de catre medici si organizatori. Nu ne pare rau ca am participat si, cu siguran??, avem multe de povestit cand ne vom intoarce acasa”.
In cateva cuvinte: persoanele nu s-au concentrat in timpul sesiunii .
Ideea training-ului era foarte simpla: cand iti setezi un obiectiv, incearca sa treci peste obstacole. Prin prisma adrenalinei, avand in vedere ca era un culoar de cel putin 4 metri de jar incins si pentru ca mi-am vizualizat destul de bine obiectivul, is perfect “sanatos” pe talpi.
A fost o experienta extrem de interesanta. Mi-am dat seama inca odata ca nu trebuie sa ma impiedic de nimic, atunci cand imi propun ceva. Cu siguranta nu o sa mai merg prin foc , dar vor fi alte obstacole care vor sta in calea reusitei. Tot timpul am spus, ca depinde de noi in primul rand si apoi de factorii din jur. Nu auzim tot timpul: - Bah, daca nu era ala, mutam muntii !
sau
- La naiba, daca aveam mai mult timp ce reuseam !
Nu contest, ma chinui cu un prieten sa incep un business si de fiecare data ma lovesc de obstacole. Asta este, n-am ce sa fac. O s-o scot la capat si pe asta pana la urma. La urma urmei asta, ma face fericit si daca asta ma face fericit atunci o sa reusim.
Comparatie idioata, dar cred ca si Alexandru Macedon a avut numai obstacole cand a inceput expeditia sa. Eu unul stiu sigur ca nu am sa ajung Macedon, poate tu , dar nu asta este ideea. Ideea ca a reusit !
Si poze si fulmuletul (cel din film sunt eu, chiar daca se vede mai aiurea ) :
In tot timpul asta care am stat pe tusa, unul dintre lucrurile care le-am facut a fost sa merg la Iashington . Este o conferinta internationala organizata de AIESEC. Cred ca a fost una dintre cele mai interesante conferinte la care am participat pana acum. M-am simtit ca un burete, iar oamenii care au venit au fost foarte tari.
Cu siguranta, unele dintre articolele care vor urma o sa fie despre lucrurile care le-am invatat acolo. Nu sunt o fire, ca sa tina totul pentru el. Am mai spus, daca unul dintre cei care imi citesc blogul o sa fie influentat intr-un sens pozitiv de ce scriu aici, inseamna ca se merita sa-mi bat capul in continuare.
La una dintre sesiunele care am fost, Social Behavior (Comportament Social), am vazut un spot de la o campanie sociala. Este vorba de campania Child Friendly, iar spotul este cu totul si cu totul reusit.
Postul acesta nu este despre a comenta calitatea spotului, ci despre influenta adultilor, in mod special al parintilor vis-a-vi de copii.
Mergeam intr-o zi cu mirificul autobuz si am vazut o fetita cu un tata. Era atat de beat tatal, incat adormea pe scaun. Fetita tot incerca sa vorbeasca cu tatal ei si logic, asta deabia se tine pe picioare. Mi s-a parut penibila, groteasca toata imaginea. Nu stiu cat de bine realiza fetita ce se intampla, dar eu unul eram fara cuvinte. Ma simteam neputincios, pentru ca eram intr-un cerc vicios si nu puteam realiza nimic. Nu stu cine era in masura sa faca ceva pentru fetita respectiva.
Am 24 ani si imi dau seama ca incep sa fiu copiat la gesturi de catre copii din jurul meu. Inca raman surprins de ce copii de la bloc imi spun “Buna ziua!” , dar nu sunt singurii. Odata cu varsta vine si responsabilitatea. Daca vrem sa facem o schimbare, sa incercam sa fim un model.
Lasa naibii tigara din bot, cand vezi un copil prin preajma. Nu mai fi asa de slobod la gura, cand trece unul pe langa tine. Sunt unele dintre lucrurile marunte care au importanta pe mai tarziu.
Hai sa ne dam seama ca niste lucruri atat de simple, care de multe ori nu ne dam seama de ele, pot avea un impact atat de mare!
…Robocop si mai agil ca Superman. Imi pare rau pentru perioada lungaaaaaaaa de inactivitate pe blog, dar avand in vedere unele probleme personale m-au facut sa lipsesc atat.
Sper ca o parte din cei care ma citesc, inca dau cu privirea aici si se intreaba daca o sa mai revin. Raspunsul este simplu: DA!
Chiar nu am vrut sa-mi scriu articolele intr-un cot si sa pierd din calitate. O sa revin maine cu articole noi, pentru un inceput de vacanta. Chiar am de scris multe.
O vara insorita!
Danifeld on August 26th, 2009
. Am ajuns sa cred ca poate sosetele mor si este un rai ai sosetelor, unde se duc sosetele mele.
!
.
.
RSS
FB
LinkedIn
Twitter
