Archive for June 19th, 2009

CFR instiga la rasism

Spuneam aici ca am cunoscut un tip din India si o tipa din Maroc, care au venit in Romania prin AIESEC. Din pacate pentru unul dintre ei, Prateek, indianul, aventura lui aici a luat sfarsit. Dupa 1 luna de zile, a plecat inapoi in Mumbai, dupa ce ne-a invatat pe toti ce inseamna sa lupti pentru dreptul tau si ne-a umplut pe toti cu pofta lui de viata.
L-am condus la gara, pentru a lua trenul catre Bucuresti si mai tristi si mai veseli. Binenteles ca fiecare calatorie cu trenul e plina de intamplari.

Omul nostru si-a luat bilet la clasa I, ca sa calatoreasca mai bine si mai placut. Am luat bagajul, i l-am pus in usa trenului si am inceput sa-i spunem cat de rau o sa fie fara el. In timp ce ei isi luau la revedere, eu ma uitam prin vagon sa-i caut locul pe care trebuie sa stea. In acelasi vagon 2 indivizi, idiotii societatii, erau pusi pe fapte mari. Cum toata lumea vorbea in engleza, au inceput sa ma intrebe daca sunt roman, cine pleaca, de ce pleaca si alte cacaturi total irelevante. I-am alungat repede, pentru ca nu aveam chef de nici o discutie inutila mai ales, cand Prateek pleca.
Am coborat din tren, mi-am aprins o tigara, am inceput sa ma uit pierdut. Ma gandeam la nemurirea sufletului meu, nu prea bagam in seama ce se intampla in jurul meu, pentru ca vroiam sa-mi iau la revedere ultimul, plus imi aminteam si de plecarea mea din Germania.
Nici nu trece 1 minut, ca si vad ca bagajul lui asta nu mai e unde l-am lasat. Idiotii, miscasera bagajul cu piciorul, aproape de punctul in care puteau sa fuga in voia lor cu el. L-am vazut si m-am intors, l-am luat, l-am pus la loc, ei au inceput sa comenteze. Nu am zis nimic, pentru ca mi-am dat seama daca comentez prea multe, asta sigur v-a avea de suferit tot drumul.

Ma duc si-l caut pe nas, si sa incerc sa-i explic situatia.
Dau peste primul, care numerota de zor vagoanele, fara prea mult interes sa ma bage in seama. Incerc sa-i explic situatia si-mi spune:

- Da ce crezi matale, ca asta e trenul nimanui?
- Nu e vorba ca e trenul nimanui, dar el nu stie romaneste si e mai greu.
- Lasa, stai matale linistit, ca nu e nimic.

Binenteles ca nu-l bag prea mult in seama, mai ales ca am vazut o durere in fund acuta din partea lui. Ma gandesc la alta solutie si imi vine ideea sa-l bag in alt vagon.
Vad o tipa care cauta si ea vagonul, o opresc si incep sa-i explic situatia. Imi zice ca nu e nici o problema, imi zice locul si vagonul si sa stau linistit.

Paparudele coboara din vagon si vad ca pleaca, in gandul meu probabil sa-si cumpere ceva de machit. Ii iau bagajul lui asta, vreo 40 kg, de altfel si incep sa plec cu el in spate pana la vagonul urmator.
Ii explic lui asta situatia si spune ca e ok, ca intelege ce i-am zis.
Imi aprind din nou o tigara si rasuflu linistit ca s-a incheiat cat de cat. Il vad pe alt nas sau acelasi, din pmdv toti seamana si ii explic din nou situatia. El, replica de geniul:

- De unde ai spus ca e?
- E din India si pleaca la Bucuresti si dupa ia avionul. Si sunt astia 2 tipi dubiosi de asta l-am mutat.
- Ei lasa, ca tiganii sunt din India ca si el. Care e problema ca e tigan?

Nu am mai avut nici o replica. Asta e CFR-ul care il platim si care biletele sunt din ce in ce mai scumpe, iar siguranta dispare. A plecat rapid, fara sa apuc vreo 2 de masa. Sa fie sanatos, ca altii sunt mai buni decat o sa fie el in 1000 de ani.

permalinkRead More CommentComments (2) Catin Romania, SHIT

Tehnologia mama prostiei

Spuneam ca pamantul e rotund si ca e foarte frumos cand distantele sunt mai scurte intre oameni. Momentan, traiesc un sentiment foarte frustant de impartire a sentimentelor in mai multe parti ale globului. Ma simt dependent de tehnologie si tot ce inseamna uneltede comunicare.
Stateam si ma gandeam care e scopul tuturor metodelor de comunicare si cat de mult s-a schimbat ideea pentru care au fost inventat.

Telefonul
Nicodata nu am fost adeptul convorbirilor lungi la telefon, desi imi vin in fiecare luna facturi de imi pun mainele in cap. Telefonul pentru mine e pentru a spune sa ne intalnim intr-un loc, sau hai sa iesim acolo, sau esti bine sau sanatos. Ma trezesc cateodata ca port la telefon niste discutii extrem de filozofice si despre viata, despre probleme sau alte lucruri care se intampla in viata mea.
Din pacate sunt dependent de telefon si conversatiile lungi. Ma uit la oamenii care ma inconjoara si imi dau seama ca majoritatea prietenilor mei is plecati din Iasi. Ca sa stiu ca inca fac parte din viata mea, trebuie sa vorbesc la telefon. Ca sa stiu ca inca este mai este in viata mea, trebuie sa umplu un gol de 3 luni.
E frustant si enervant de cele mai multe ori, cand stii ca ai putea sa-i spui mult mai multe lucruri fata in fata, decat printr-o cutie. Ma doare cand nu-i simt respiratia si nu o ating si stau si ii spun atat de multe lucruri la telefon. Cateodata sunt intrebat daca chiar simt ce spun. Simt toate ce spun, dar e vorba de a crede in persoana de langa. Nu se schimba nimic, dar aceasta cutie fermecata, chiar nu ma ajuta cateodata.
Cateodata am impresia ca am o relatie cu telefonul si nu cu ea sau el.

Internet
Eu personal tot timpul am vazut internetul ca un mediu de informare si nu de comunicare. Ma termina conversatiile lungi pe messenger, pe skype, sa intru pe retele sociale samd. Daca esti aici, langa mine, de ce trebuie sa avem conversatii interminabile pe mess. Am incercat tot timpul sa le evit si cateodata ma simt obosit de tot ce se cheama forma de internet.
Spre exemplu eram total impotriva Facebook. Am un cont de hi5 de pe vremea cand eram pustan si era cool sa ai cont. N-am mai facut nimic pe el si il tin pentru simplu motiv, ca am niste oameni acolo care nu prea vreau sa le uit urma.
Facebookul il am pentru ca prietenii din Germania is pe Facebook. Nu pe toti ii am pe Skype, Msn sau alte nebunii care mai sunt acolo si acolo pot sa mai vad o poza, o conversatie sau altceva care ma face sa fiu cat de cat prezent acolo.

Ma gandesc cum au putut oamenii supravetui fara toate mijloacele astea de comunicare. Poate ma simteam mai fericit, cand primeam o scrisoare o data la 1 luna si simteam mai multa sinceritate. Stiam ca vine intr-o luna si nu aveam cresteri de tensiune de fiecare data cand imi suna telefonul.
Poate e un post mai mult de contradictie, dar asta simt: ma simt legat de maini si de picioare, dar nici nu vreau sa scap !

permalinkRead More CommentComments (6) CatSHIT