La fiecare pas vorbim despre obstacole, despre hopuri si de cele mai multe ori ne impiedicam de un ciot. Vorbeam cu cineva si imi spunea un lucru foarte fain: oamenii isi fac in cap sute de filme si sute de scenarii despre posibile lucruri care li se pot intampla; de cele mai multe ori se intampla total altceva fata de ce ne-am imaginat.
Mi s-a parut o vorba extraordinar de desteapta si de adevarata in acelasi timp. Avem o situatie si ne gandim la zeci de situatii care ne pot impiedica sa ajungem unde ne dorim. Ne gandim la solutii pentru posibilele situatii. Ne gandim la oameni care ne-ar putea ajuta sa trecem peste acele situatii, ca poate sunt mai avizati ca noi. Dar nu realizam ca trebuie sa lasam lucrurile sa treaca de la sine. Sa incercam sa nu ne complicam viata mai mult decat este cazul. De cele mai multe ori cheia fiecarei probleme suntem chiar noi si cel de langa noi.
Mi se intampla si acum, cand scriu aceste randuri, sa am oameni departe la care tin (stiu ca am mai spus), sa am probleme la care nu stiu cum sa le gasesc rezolvarea. Ma intreba cineva de ce scriu pe blog. I-am raspuns sec, ca am ceva de spus. Nu scriu nici pe departe de un premiu Nobel, dar daca macar unul, din cei care dau click pe blog, se regaseste in ce scriu si gaseste un raspuns sunt fericit.
Mereu m-au fascinat oamenii si mereu m-am intrebat de ce ne cautam probleme, cand totul este asa de simplu. Cand de cele mai multe ori raspunsul il gasim unde ne asteptam cel mai putin. Ma gandesc ca in relatia dintre oameni doua aspecte sunt cele mai importante: increderea si comunicarea. Poate altii le vad pe altele, dar pentru mine astea sunt cele mai importante.
Sunt cele mai importante fix atunci cand intervin aceste hopuri sau obstacole. Cand nu trebuie sa ne facem filme in cap cum am spus mai spus, ci sa avem incredere in noi si in cel de langa. Sa comunicam si sa nu ne inhibam cand vine vorba de adevar.
Inchei cu o secventa dintr-un film care mie mi-a placut foarte mult: Wall-E. Mai mult decat mesajul sa mentinem o planeta curata, pe mine unul m-a dus cu gandul in alta parte. Daca ati vazut filmul, va aduceti aminte ca nici un hop nu-l oprea pe Wall-E sa faca treaba lui pentru care era programat si mai tarziu nici un obstacol nu l-a oprit sa ajunga la Eve. Think about it !
Toata lumea stie povestea cu cei 6 cai frumosi. A tot umblat pe net, s-a facut caterinca si parodiile tot au inceput sa apara.
Banca Transilvania, in perioada de criza vine cu un viral tare interesant. Pentru linia de credit pentru IMM garanteaza cu: 2 cai frumosi . Pentru o banca care incearca sa se puna in topul preferintelor romanilor este interesanta abordarea. Sincer, cred ca este curajos ce au facut cei de la Banca Transilvania si iese putin din tiparul spoturilor clasice.
Partea care nu o inteleg, unde vor sa ajunga cu increderea vis-a-vis consumatori prin acest viral. Dar una peste alta, este chiar interesant de urmarit.
Spuneam aici ca am cunoscut un tip din India si o tipa din Maroc, care au venit in Romania prin AIESEC. Din pacate pentru unul dintre ei, Prateek, indianul, aventura lui aici a luat sfarsit. Dupa 1 luna de zile, a plecat inapoi in Mumbai, dupa ce ne-a invatat pe toti ce inseamna sa lupti pentru dreptul tau si ne-a umplut pe toti cu pofta lui de viata.
L-am condus la gara, pentru a lua trenul catre Bucuresti si mai tristi si mai veseli. Binenteles ca fiecare calatorie cu trenul e plina de intamplari.
Omul nostru si-a luat bilet la clasa I, ca sa calatoreasca mai bine si mai placut. Am luat bagajul, i l-am pus in usa trenului si am inceput sa-i spunem cat de rau o sa fie fara el. In timp ce ei isi luau la revedere, eu ma uitam prin vagon sa-i caut locul pe care trebuie sa stea. In acelasi vagon 2 indivizi, idiotii societatii, erau pusi pe fapte mari. Cum toata lumea vorbea in engleza, au inceput sa ma intrebe daca sunt roman, cine pleaca, de ce pleaca si alte cacaturi total irelevante. I-am alungat repede, pentru ca nu aveam chef de nici o discutie inutila mai ales, cand Prateek pleca.
Am coborat din tren, mi-am aprins o tigara, am inceput sa ma uit pierdut. Ma gandeam la nemurirea sufletului meu, nu prea bagam in seama ce se intampla in jurul meu, pentru ca vroiam sa-mi iau la revedere ultimul, plus imi aminteam si de plecarea mea din Germania.
Nici nu trece 1 minut, ca si vad ca bagajul lui asta nu mai e unde l-am lasat. Idiotii, miscasera bagajul cu piciorul, aproape de punctul in care puteau sa fuga in voia lor cu el. L-am vazut si m-am intors, l-am luat, l-am pus la loc, ei au inceput sa comenteze. Nu am zis nimic, pentru ca mi-am dat seama daca comentez prea multe, asta sigur v-a avea de suferit tot drumul.
Ma duc si-l caut pe nas, si sa incerc sa-i explic situatia.
Dau peste primul, care numerota de zor vagoanele, fara prea mult interes sa ma bage in seama. Incerc sa-i explic situatia si-mi spune:
- Da ce crezi matale, ca asta e trenul nimanui?
- Nu e vorba ca e trenul nimanui, dar el nu stie romaneste si e mai greu.
- Lasa, stai matale linistit, ca nu e nimic.
Binenteles ca nu-l bag prea mult in seama, mai ales ca am vazut o durere in fund acuta din partea lui. Ma gandesc la alta solutie si imi vine ideea sa-l bag in alt vagon.
Vad o tipa care cauta si ea vagonul, o opresc si incep sa-i explic situatia. Imi zice ca nu e nici o problema, imi zice locul si vagonul si sa stau linistit.
Paparudele coboara din vagon si vad ca pleaca, in gandul meu probabil sa-si cumpere ceva de machit. Ii iau bagajul lui asta, vreo 40 kg, de altfel si incep sa plec cu el in spate pana la vagonul urmator.
Ii explic lui asta situatia si spune ca e ok, ca intelege ce i-am zis.
Imi aprind din nou o tigara si rasuflu linistit ca s-a incheiat cat de cat. Il vad pe alt nas sau acelasi, din pmdv toti seamana si ii explic din nou situatia. El, replica de geniul:
- De unde ai spus ca e?
- E din India si pleaca la Bucuresti si dupa ia avionul. Si sunt astia 2 tipi dubiosi de asta l-am mutat.
- Ei lasa, ca tiganii sunt din India ca si el. Care e problema ca e tigan?
Nu am mai avut nici o replica. Asta e CFR-ul care il platim si care biletele sunt din ce in ce mai scumpe, iar siguranta dispare. A plecat rapid, fara sa apuc vreo 2 de masa. Sa fie sanatos, ca altii sunt mai buni decat o sa fie el in 1000 de ani.
Spuneam ca pamantul e rotund si ca e foarte frumos cand distantele sunt mai scurte intre oameni. Momentan, traiesc un sentiment foarte frustant de impartire a sentimentelor in mai multe parti ale globului. Ma simt dependent de tehnologie si tot ce inseamna uneltede comunicare.
Stateam si ma gandeam care e scopul tuturor metodelor de comunicare si cat de mult s-a schimbat ideea pentru care au fost inventat.
Telefonul
Nicodata nu am fost adeptul convorbirilor lungi la telefon, desi imi vin in fiecare luna facturi de imi pun mainele in cap. Telefonul pentru mine e pentru a spune sa ne intalnim intr-un loc, sau hai sa iesim acolo, sau esti bine sau sanatos. Ma trezesc cateodata ca port la telefon niste discutii extrem de filozofice si despre viata, despre probleme sau alte lucruri care se intampla in viata mea.
Din pacate sunt dependent de telefon si conversatiile lungi. Ma uit la oamenii care ma inconjoara si imi dau seama ca majoritatea prietenilor mei is plecati din Iasi. Ca sa stiu ca inca fac parte din viata mea, trebuie sa vorbesc la telefon. Ca sa stiu ca inca este mai este in viata mea, trebuie sa umplu un gol de 3 luni.
E frustant si enervant de cele mai multe ori, cand stii ca ai putea sa-i spui mult mai multe lucruri fata in fata, decat printr-o cutie. Ma doare cand nu-i simt respiratia si nu o ating si stau si ii spun atat de multe lucruri la telefon. Cateodata sunt intrebat daca chiar simt ce spun. Simt toate ce spun, dar e vorba de a crede in persoana de langa. Nu se schimba nimic, dar aceasta cutie fermecata, chiar nu ma ajuta cateodata.
Cateodata am impresia ca am o relatie cu telefonul si nu cu ea sau el.
Internet
Eu personal tot timpul am vazut internetul ca un mediu de informare si nu de comunicare. Ma termina conversatiile lungi pe messenger, pe skype, sa intru pe retele sociale samd. Daca esti aici, langa mine, de ce trebuie sa avem conversatii interminabile pe mess. Am incercat tot timpul sa le evit si cateodata ma simt obosit de tot ce se cheama forma de internet.
Spre exemplu eram total impotriva Facebook. Am un cont de hi5 de pe vremea cand eram pustan si era cool sa ai cont. N-am mai facut nimic pe el si il tin pentru simplu motiv, ca am niste oameni acolo care nu prea vreau sa le uit urma.
Facebookul il am pentru ca prietenii din Germania is pe Facebook. Nu pe toti ii am pe Skype, Msn sau alte nebunii care mai sunt acolo si acolo pot sa mai vad o poza, o conversatie sau altceva care ma face sa fiu cat de cat prezent acolo.
Ma gandesc cum au putut oamenii supravetui fara toate mijloacele astea de comunicare. Poate ma simteam mai fericit, cand primeam o scrisoare o data la 1 luna si simteam mai multa sinceritate. Stiam ca vine intr-o luna si nu aveam cresteri de tensiune de fiecare data cand imi suna telefonul.
Poate e un post mai mult de contradictie, dar asta simt: ma simt legat de maini si de picioare, dar nici nu vreau sa scap !
Sunt zile in care mi se pare ca nimic nu merge bine. Ca as vrea mai mult. Ca nu voi avea niciodata ce vreau acum. In clipa asta as da totul pentru o noapte.
O noapte in care visele sa nu se mai sfarseasca.
O noapte din care sa nu ma mai trezesc.
O noapte in care sa nu ma gandesc ca poate veni o dimineata trezindu-ma privind in gol.
O noapte fara cuvinte, doar cu priviri.
(Cuvintele sunt inselatoare si te tradeaza cand te astepti mai putin. De aceea nu le vreau.
Am nevoie doar de tacere, de liniste. O liniste in care doar sufletul sa vorbeasca. El nu poate minti, nu poate insela.)
M-as lasa cuprinsa de un astfel de suflet care nu stie sa minta si m-as pierde intr-o lume ireala, doar pentru o noapte, in care sa simt ce n-am mai simtit. Sa uit ca dimineata sufletul ia forma umana, inselatoare si magia se risipeste. Fara sa-mi fie teama ca visul se pierde in ceata noptii ce se sfarseste.
Vreau doar o noapte. O noapte. Si nici o zi
Piesa urmatoare poate spune mai multe.
Dupa ce am avut probleme cu hostul, am revenit datorita lui Vlad Gidea. Asa ca multumirile mele merg catre el, ca de fiecare ma scoate din ceata cand vine vorba de tehnologie.
Cu astea fiind spuse, o sa revin maine cu articole noi noute.
Sa aveti o saptamana minunata in fata !
Desi KissFm nu este un radio pe placul meu, cei 2 carcotasi Serban si Gainusa continua sa fie foarte tari. Citeam astazi pe blogul lui Serban Huidu, despre o campanie tare interesanta: KissFm te trimite in Pula.
Serban Huidu spune pe blogul sau:
Pula este oras in Coratia.) Pentru cei ce nu au aflat inca, aceasta campanie este un semnal de alarma, orientat impotriva valului de falsa pudoare ce razbate dinspre cna.
Ii felicit pe cei 2 carcatosi pentru campanie, pe langa sfidarea lor fata de prea maritul CNA, au gasit si metoda perfecta. CNA in loc sa taie toate bucile si mamelucii care sunt la TV, ca doar asta se promoveaza cel mai bine, taie unde nu trebuie.
Sa facem si noi o campanie despre localitatea noastra frumoasa Baicoi, pentru ca trebuie sa o promovam ca atare. Pana la promovarea valorilor noastre si alte campanii care ne mai vin in minte, felicitari si carcotasilor si ne auzim pe aceleasi unde.
PS:
Am deschis si Photoshop-ul si am incercat sa-i ajut pe carcotasi si am considerat ca ar merge un pact cu diavolita Mihaela Radulescu .
Voi ciocoflenderilor, citandu-l Florin Piersic, cand v-ati pus ultima data intrebarea asta? Cand ati trecut ultima data cu vederea peste aglomeratia din autobuze, peste faptul ca vecinul de la 3 (asta in cazul meu ) te trezeste la 9 dimineata ca are chef de gaurit. Cand ai inceput sa ignori ca profesorul nu vrea sa te treaca la examene, gropile din asfalt care iti f$% masina si primarul ala zelos care nu face nimic pentru orasul tau.
Pe langa faptul ca, maritul si inegalabul Giggiiii Bebecaliiii, a intrat in Parlamentul European si probabil o sa intre de mana cu Fata lui Tata sau o sa faca ce se pricepe el cel mai bine: un – doi si un joc de glezne cu parlamentarii. Macar sa fim fericiti, ca o sa aratam Europei ca suntem mai buni la sport aka fotbal.
Am zis toate aceste lucruri, pentru ca ma surprinde de fiecare data cand stau de vorba cu un strain si spune: Imi place la nebunie in Romania. Si binenteles, ne intrebam: cum de? Adica ciocoflenderul strain, nu vede lucrurile care le vedem noi? Adica nu-l deranjeaza aglomeratia din autobuze sau un cersetor ca si pe noi?
Mai uite ca nu-i intereseaza. Uite ei au putut sa treaca cu vederea toate lucrurile astea, unii chiar se chinuie sa schimbe cate ceva, altii chiar se stabilesc aici. Din toate tarile care le-au vizitat tara asta li se pare raiul de pe pamant si sunt innebuniti dupa coltul asta uitat de lume.
Mi-am largit prieteniile internationale, cu 2 oameni foarte tari. Este o tipa Yasmina, din Maroc si un tip Prateek, din India. Au cred vreo 3 saptamani decand au venit aici si is absolut fascinati de tot ce au gasit in Iasi. Amandoi au venit pentru un internship in AIESEC si le place atat de mult, incat spre exemplu Yasmina, desi trebuia sa stea doar 2 luni, va sta pana in ianuarie. Mi-a placut la nebunie cand am auzit, ca din toate tarile care le-au vizitat, chiar si in Europa, in Romania se simt cu adevarat ca acasa. Nu este Franta, nu este Anglia, nu este Italia, nu este Spania, nu este Bahrein sau alte tari prin care au calatorit. Este Romania.
Nu am de gand sa dau asa un sfat asa mirific incat sa miste pe toata lumea, ci doar spun atat: Daca vreti sa schimbati ceva, schimbati! Daca nu vreti sa schimbati, nu schimbati! Vedeti voi care categorie va place mai mult.
Danifeld on June 22nd, 2009
. Pentru o banca care incearca sa se puna in topul preferintelor romanilor este interesanta abordarea. Sincer, cred ca este curajos ce au facut cei de la Banca Transilvania si iese putin din tiparul spoturilor clasice.
RSS
FB
LinkedIn
Twitter
