Monthly Archives: May 2009
Cea mai frumoasa zi din viata mea
Cand am mers prima oara la mare, eram prea mica ca sa pot sa simt, sa pot intelege vibratiile ei.. Am vrut sa ma plimb pe malul marii pana sa mai inaintez cu o treapta in drumul vietii. Momentul implinirii acestui vis a fost clipa in care am cedat sa mai lupt pentru alt vis.
De cele mai multe ori imi e teama ca am trecut pe langa cea mai frumoasa zi din viata mea fara ca sa-mi dau seama, fara sa am timp sa ma gandesc ca cea mai frumoasa zi a fost aceea si ca trebuie sa o stampilez in inima mea. Ma tem in fiecare clipa ca poate asta e clipa de maxima de fericire si ma sperie. Si apoi imi dau seama ca e absurd. “Cea mai frumoasa zi din viata mea” sau “cea mai tare zi sin viata mea” nu este decat o expresie pe care o folosim uneori. Si de cele mai multe ori o folosim inconstienti ca mai apoi sa o uitam la fel de inconstient. Pana vine o zi cand cineva iti pune intrebarea: “Care a fost cea mai frumoasa zi din viata ta?. Intrebare la care greu poti sa raspunzi.
As putea spune ca viata insasi e o zi frumoasa daca stii sa o traiesti, daca stii sa o apreciezi. Si daca se intampla sa nu stii? Atunci esti nevoit sa cauti in amintirile sterse, vagi de trecerea timpului si altele mai proaspete dar fara o frumusete aparte. S-au ruinat multe de ceva timp incoace si soarele nu a mai avut putere si iubirea s-a inegrit si bucuriile s-au stropit cu noroi. Insa din tot intunericul care imi inunda existenta am incercat sa ma rezum la o zi, la o secventa a unei zile.
Era 1 martie a.c cand am decis sa plec undeva departe, undeva unde nu am mai fost niciodata. Destinatia nu a fost greu de ales. Vroiam sa vad marea. Am urcat in primul tren spre Constanta. Astfel ma pregateam sa rascolesc intreaga viata la un drum de 9 ore de mers cu trenul. Imi place sa merg cu trenul. Iti ofera siguranta, linistea si ai impresea ca te duce spre un infinit, ca nu se va opri niciodata. As putea spune ca trenul este vehicolul sufletului. Nu stiam unde se va opri sau ce ma asteapta la celalalt capat al liniei. Am ajuns in Constanta in jurul orei 9 diminata, iar aerul din orasul necunoscut parca ma intarea, imi oferea o oarecare incredere si putere. Eram libera, departe de probleme, departe de privirile oamenilor cunoscuti. Incercam o lume noua, incercam o schimbare.
M-am plimbat pe strazile constantene fara sa-mi pese ca m-as putea rataci, fara frica. Am facut poze, am zambit oamenilor pe strada si observam ca acestia imi raspundeau la fel cu un zambet deschis, cu un aer vioi. Pe la orele 12 cand soarele si-a scos dintii deasupra orasului, am decis sa-i dau un telefon doamnei Lucia, o prietena de-a mamei mele care locuieste in Constanta. Mare i-a fost uimirea sa auda ca sunt in oras. M-a intampinat cu atata bunavointa si caldura.
Astfel, am descoperit ca acesti oameni nu au orasul frumos si incalzit doar de soare, ci caldura din el se emana si din sufletul locuitorilor sai.
Intr-o singura zi am reusit sa descopar atat de multe lucruri noi, incat la un moment dat am crezut ca e revelatia unui trecut din care ma voi trezi brusc si cu un gust amagitor. Dar, nu, eram acolo, iar ce vedeam era realitate. Desi, vremea nu era chiar potrivita pentru plimbarile pe plaja, am ajuns pe faleza unde am stat o jumatate de ora ca sa contemplez imaginile in care valurile se loveau de stanci. Iar vantul vuia in libertatea maritima. Portul Tomis era ravasit dupa o iarna lunga. Insa unele vapoare au evadat spre largul marii. O liniste. O fericire dumnezeiasca s-a asternut in sufletul meu dezertat.
A fost o zi in care am uitat cine sunt si de unde vin. Eram acolo, eram eu, Ly si atingeam infinitul. Imi spalam mainele in apa sarata, iar gandurile se lasau conduse de valuri. Ziua se sfarsise pe neobservate. Am urcat in tren ce ma aducea inapoi in orasul studentesc. Cu forte noi luam viata de la capat. Am lasat in urma amintirile si lacrimile celor opt ani de singuratate, am lasat in urma viata de pana atunci.
M-am renascut pe malul marii. Deci, pot spune ca cea mai frumoasa zi din viata mea a fost atunci cand a trecut si nu am realizat si nu atunci cand am spus:” Asta este cea mai frumoasa zi din viata mea!”. Si ziua de azi este cea mai tare zi din restul care au fost si o sa mai vina!
show_e8fe3f8b0b3c51(448, 46);
Vama Veche – Dragostea
Asculta mai multe audio Muzica »
Iubito ce ai facut azi?
Cu siguranta titlul v-a pus pe ganduri? Cu siguranta va ganditi ce a fost in capul meu, cand am scris acest titlu. Eu am sa va raspund sec: mai nimic. Nu radeti, e pe bune, e real si chiar il simti sau il iei din cand in cand. Daca nici pana acum, nu ai inteles ce am vrut sa zic va explic mai jos.
Reclamele sunt un impuls dat anumitor nevoi ale noastre. Ne dau acel impuls sa cumparam un produs, care satisfac o nevoie. Nevoile sunt si ele de mai multe feluri. Unele dintre ele sunt mai placute, altele hmm mai putin placute. Una dintre ele, e cand nu poti sa iesi si nu poti sa faci mai nimic.
Chiar nu am vrut sa formulez altfel, pentru ca am ramas putin socat de ce a fost in mintea celor de la Tranzactiv, un medicament care ajuta la ce am spus mai sus (vedeti voi in spot 
). Spotul e foarte prost facut, dar ramane in minte dialogul si transmite ideea cat de cat bine. Dar din pacate nu este suficient.
Dar de la a transmite ideea si a vinde un produs e o cale lunga, noua doar ne ramane sa stam relaxati si sa ne punem un semn de intrebare: Oameni buni, daca doriti sa faceti un spot care sa se identifice cu nevoia, chiar trebuie si idee voastra sa fie de $#%^?
Cirque du Soleil
Un spectacol de lumini, costume si nu in ultimul rand CIRC. Cam asa s-ar putea traduce “Cirque du Soleil”. Vizionati fragmente din unul dintre spectacole si puneti mana si cautati spectacolele intregi, chiar merita toti banii 
.
Romania in miscare
Ministerul Tineretului si Sportului a lansat campania “Romania in miscare”, care are ca protagonisti sportivi renumiti precum Ilie Nastase, Gheorghe Hagi, Nadia Comaneci, Elisabeta Lipa, Leonard Doroftei. Intr-o tara in care avem tot mai multi beduini care nu intra pe usa, in care sportul incepe sa dispara din scoli si este luat de noul sport natiional fumatul la coltul scolii, apare aceasta campanie extraordinar de interesanta.
Spotul este foarte reusit si prezinta o realitate care ne-am gandit multi, dar nu a fost expusa pana acum. Poate tanti de la magazin, ar fi ajuns si ea o mare sportiva daca ar fi lasata sa faca sport si incurajata de mica. Dar pana atunci e doar un personaj trecator din viata noastra.
Cu siguranta o sa se trezeasca multi si o sa zica: dar oare nu fac misto de meseriile astea si de oamenii care lucreaza in domeniu ala? Eu zic ca nu, ci prezinta lucrurilor pe nume.
Asa ca, lasati copii sa faca sport si nu-i transformati in clienti fideli ai noului magazin: Grasi si Grasute !
De ce raspundem simplu?
Ti-ai pus vreodata intrebarea asta, de ce raspund oamenii simplu? Tot timpul mi-a displacut cand vorbesc cu cineva si-l intreb de la banalul, ce faci, pana la o intrebare vis-a-vi de o imtamplare spre exemplu. N-am inteles niciodata de ce cand ma intreba cineva pe mine de sanatate, eu stau si povestesc istoria neamului si ii mai spun si ce am mancat azi, el/ea imi raspund sec.
Inteleg, unii oameni sunt mai tacuti, dar cum poti dezvolta o conversatie in felul asta? Sunt eu mai vorbaret, dar am cateodata impresia ca mi se termina si banda de acasa si fituica pe care am scris replici in caz de urgenta. Arta conversatiei consta in a avea o conversatie cel putin in 2. Cand unul vorbeste si altul raspunde simplu, acolo se termina totul. Partea cea mai interesanta, observ din ce in ce mai multi oameni care se pierd in simplitate. Stau si ma intreb poate avem o viata atat de plictisitoare incat nu mai avem ce povesti.
Foarte interesant, mi se pare in cupluri cand unul din cei 2 raspunde asa. Imi amintesc ca nu odata, mi s-a intamplat sa ies cu o tipa si eu sa-i povestesc in luna si in stele, iar la sfarsit sa ma intrebe: Dar nu mai spui nimic? Like come on, ma simt un tonomat in care mai bagi o fisa si astepti sa se schimbe discul.
Conversatiile interesante sau iesirile care nu te lasa sa pleci acasa sunt cele care dintr-o idee, fraza, moment se sare in altul. Atunci cand simti ca ai ceva de facut super important, dar iesirea e atat de interesanta incat nu vrei sa mai pleci.
Atunci, revenim la intrebarea: de ce raspundem simplu?
Este oare ideea care am spus-o mai sus: nu ni se intampla nimic in viata noastra sau oare ne-am pierdut din arta comunicarii? Nu sunt in masura, sa emit un sfat, dar pot sa spun ca repetitia e mama invataturii. Pot sa spun, pentru ca este o vorba veche de a noastra, romanilor. Cu cat repeti mai mult si cu cat incerci mai mult, sa nu fii banal si simplu, cu siguranta iti va reusi.
Stii, decat sa fii un tonomat cu fise, mai degraba trage de maneca si spune: Dezvolta putin, chiar nu o sa doara !
Cu ocazia asta mi-am amintit si de un spot foarte dragut care are cat de cat legatura cu tema. Enjoy!
