Copiii spun lucruri trasnite
Danifeld on May 30th, 2009
Mi-am redescoperit o veche pasiune si anume: training-urile. Nu alea care sunt Addidas sau Nike, nu sunt nici negre, nici albastre 
. Am tinut pana acum 2 training-uri la copiii din clasa si a 3-a si a 4-a din Iasi pe un proiect de mediu. Si cum copiii, o sa ramana tot timpul copiii, cateodata sau de cele mai multe ori o sa spuna lucruri trasnite. Problema este cand umorul, devine soc. Da, este dificil sa lucrezi cu copiii, dar mai ciudat este cand la cei aproape 24 ani ai mei, nu mai inteleg generatia care vine din spate. Asa mi-a venit ideea sa scriu, cateva povestiri despre lucrurile care le-am auzit despre copiii si a lor gura minunata.
La scoala care am tinut eu training-ul, am dat peste niste copiii foarte necooperanti. Orice lucru care vroiam sa-l fac, il luau de fiecare data pe nu in brate. Erau foarte galagiosi, tot timpul se bateau intre ei si nu exagerez cand spun ca era o adevarata jungla acolo. Un baietel se batea cu doua fetite acolo, parca erau la wrestling, erau foarte greu de potolit samd.
Ultimul training care l-am tinut a fost pe joculete de cunoastere. Nu a fost nici un aport de cunostinte, doar joculete simple ca ei sa-i cunoasca mai bine pe cei de langa. I-am rugat sa-si spuna numele si desenul preferat. Au zic ca asta au mai facut, le-am spus ca daca nu desenul preferat atunci filmul preferat. Au inceput toti sa insire niste filme care nu le-am auzit in viata mea. O copila a zis ca ea nu se uita la nici un film, ca ei nu ii plac filmele, ca ei nu-i plac nici desenele. Am stat si m-am uitat eu cam stramb dar mi-am revenit repede.
A urmat unul cate unul, pana a ajuns la unul:
- Pe mine ma cheama Ionut (ironic
)
- Asa Ionut si filmul tau preferat?
- Filmul meu preferat este “Fantana Porno” !
Am ramas efectiv fara cuvinte. Am schimbat repede subiectul, nici nu l-am mai intrebat de unde stie de film, pentru ca deja au ciulit urechile si se intra in discutii. Inca sunt marcat, de raspuns …
KuKa, este actor la Teatru de Papusi si mi-a povestit o faza care m-a lasat si asta fara cuvinte. Avea de facut un spectacol pe undeva la tara, un spectacol de papusi pentru copii din satul respectiv. Era un spectacol foarte simpatic cu o vrajitoare, cu printi si zane. Unul dintre momentele spectacolului era ca vrajitoarea sa fie legata pe scena si sa mearga pe la copii si sa intrebe in sala la microfon ce vor sa faca cu vrajitoarea:
- Copilas cum te cheama?
- Georgel
- Bravo Georgel. Si ce vrei sa facem cu vrajitoarea?
- S-o omoram !!!
- Foarte bine. S-o omoraamm !!!- Copilas dar pe tine cum te cheama?
- Ciprian
- Bravo Ciprian. Si ce vrei sa facem cu vrajitoarea?
- S-o omoram !!!
- S-o omoraamm !!!- Copilas si pe tine cum te cheama?
- Ionel
- Bravo Ionel. Si ce vrei sa facem cu vrajitoarea?
- Sa-i tragem un bocanc in chi$%a !!!
Va dati seama ca pe vrajitoare au trecut-o toate transpiratiile si in sala s-a facut liniste, nho mai sunt si parinti .
Si acum ma intreb, de unde vin toate reactiile astea? Cred ca raspunsul cel mai simplu si cel mai adevarat este: din ce vad acasa si din educatia parintilor. Parintii au intreaga responsabilitate pentru cum se comporta acesti copiii. Daca acesti parinti, le-ar pune desene cu: Mica Sirena, Frumoasa si Bestia, lucrurile ar sta putin altfel. Daca ei ar citi din nou povesti si nu s-ar uita la Spiderman si Pokemon, ei ar zambi altfel.
Este adevarat, traim intr-o lume cand un parinte, lucreaza de la ora 8 dimineata pana la 6-7 seara si poate e obosit omul dupa o zi de munca. Dar toate aceste lucruri nu scuza lipsa de implicare, pentru ca copilul tot copil ramane.
Oare ce putem face sa schimbam aceste lucruri? Este o intrebare care eu mi-o pun din ce in ce mai des.
RSS
FB
LinkedIn
Twitter
