Liudmila on May 26th, 2009
Cand sufletul se pierde intre confuzitate si luciditate, intre dorinta si frica, ai impresia ca nu vei gasi niciodata acel echilibru care sa-ti ofere liniste, iubire, respect si alinare. E un paradox controversat de idei si ganduri ce leaga trecutul cu prezentul, placerea cu durerea, dorinta si frica. Te confrunti cu propria dorinta, te legi de propriile principii si nicidecum nu renunti la frica. Trecutul ansamblat cu amintiri si clipe frumoase, prezentul legat cu un fir al dorintei de incercare, in care piesa gresita e frica de esuare.
Renunti la trecutul sigur, oarecum, indiferent de episoadele negative pentru prezent si un posibil viitor frumos, dar poate si un esec cranced. Esecul relatiilor este rezultatul ratiunii. Si totul se petrece din cauza valorilor si principiilor din ziua de azi conduse de ratiune si de profit. Unii profita mai mult altii mai putin, dar oricum are loc un schimb de marfa intre relatiile de amor. Noptile in pat sunt frumoase conduse de placeri, sentimente, insa decum lumina isi face loc in zori se incep negocierile. Atunci vorbim cu ratiunea. Desi simti una, faci alta. Pur si simplu ca asa e mai bine, ca asa iti va merge mai bine.
Am ajuns sa realizez ca inaintarea in varsta, si in special dupa ce trecem de 20 de ani, nu mai poti construi relatii frumoase bazate pe iubire si incredere reciproca. Din doi unul castiga profitand, iar altul sufera iubind. Si toate iubirile se duc pe apa sambetei doar din cauza ca ratiunea isi face radacini si incepe a incolti in modul sau. Ratiunea te distanteaza de anumite lucruri doar din cauza ca in modul tau acidic te gandesti cum sa faci sa fie bine. Si atunci normal ca pe primul loc esti tu, caci poti gandi la un bine incepand cu ce ti-e bine tie. Si daca binele tau il afecteaza pe cel de langa tine? Raspunsul e ca cel de alaturi trebuie sa se gandeasca la binele lui si sa isi faca bine singur. In cazul acesta ma intreb ce ar trebui sa faca un cuplu sa le fie bine ambelor parti ? Daca una dintre parti incearca sa faca bine celuilat nu se simte bine el. Si la un moment dat tot se va produce explozia vulcanica, care poate rezulta cu un sir de conflicte. In cel mai fericit caz cu o despartire calma, iar in cel mai rau caz cu violenta.
O alta parte nociva a unei relatii e atunci cand unul face mai mult decat altul. Unul ar da si sufletul sa fie fericiti, iar opusul aplica regula indiferentei si subestimarii. Este o vorba:”Eu sunt mic, nu stiu nimic”, adica nu vad tot binele care mi l-ai facut si clipele frumoase dintre noi, dar la sigur le voi vedea pe cele proaste, voi urmari greselele tale.
Intr-o perturbare de sentimente reactiile sunt diverse unul uita mai usor si trece peste esec gasindu-si refugiul intr-un alt inceput de relatie, iar celalalt isi cauta increderea pierduta in propria fire. Adepti ai optimismului ingrat isi vor spune ca: „Asta e!”.
Liudmila on May 26th, 2009
“Dupa o masa copioasa o tigara canceroasa, ”devenise motto-ul nostru. La care impreuna cu Olga ne ridicam de la masa, ne spalam pe maini si ne pregateam de ritualul confidential.
“Iesim la o plimbare!” suna explicatia noastra catre membrii familiei ei. Si iar ne ascundeam pe dupa blocuri, scoteam pachetul de Kent 8 din buzunar sau uneori se mai intampla sa il ascundem in sutien daca nu aveam buzunare. Ca nah, asa e femeia isi inventeaza buzunare, daca tot ia dat Dumnezeu teren pentru confectionare. Din mana in mana pipaiam pachetul de tigari, precum un barbat pipaie o femeie virgina. Fumam cu ochii in patru sa nu ne vada cineva din cunoscuti, ca de straini nu ne faceam planuri sa ii cunoastem.
Totul a inceput prin clasa a 11-a, cand m-am trezit sufocata de fum in garsoniera in care locuiam cu G. Incepuse sa-mi creasca clorofilul imaginar de dama cu Slims-ul in mana cucerind un amarat de barosan pe terasa Pizzariei Magica. De la un Slims la altul, am ajuns la bucata de Pall Mall cumparata de la chioscul de peste drum. Si la acest fapt s-a ajuns din cauza noii legi aplicate de Guvern de a scumpi tigarile pentru a impiedica minorii sa mai fumeze. Cel putin asa se spunea pe atunci. Nu aveam TV sa urmaresc si eu la ce spun aia de la putere. Chiar si asa nu ne-a impiedicat, caci ne tineam bine, dupa ce cumparam o paine si ne ramanea vreo trei mii, ii aruncam in pusculita. Aceia erau pentru iarba noastra de zi cu zi.
Dimineata ne trezeam cu ceasca de 3 in 1 in mana si stiam ca trebuie sa folosim si cealalta mana pentru ceva. Si asa am invatat sa folosesc a doua mana ca sa tin tigara. Ma uitam la colega mea, ea se uita la mine, apoi amandoua priveam la fumul ridicat deasupra noastra. Era fantastic. La inceput ma amuza cum faceam cerculete in aer, iar cu un suflat le imprastiam. Si nu eram fumatoare. Daca ne intreba cineva “Aveti o tigara?” sau “Aveti un foc?” ne simteam indignate: “Nu fumam domnul’ sau “asa vi se pare?”. Eu stiu poate i s-o fi parand omului, dar de mirosit nu avea cum sa ne simta. Aveam grija sa bagam cantitati considerabile de Passion Dance si eu mai stiu ce parfumuri aveam pe atunci. Erau oricum destule, G. era reprezentata Avon si le incerca aroma la toate, iar eu ma strecuram in spatele ei sa ma spreieze si pe mine.
Cand am plecat de la G. eram deja profesionista in ale fumatoriei. In clasa si in noua casa nu eram fumatoare. In schimb frecventam toaleta de la scoala tot mai des. La un moment dat ma intreba colega de banca daca am patit ceva de ma tot trag la baie: “ Cistita, draga mea, cistita. Stii ce-i aia cistita?” era replica mea. Cistita trecuse demult, dar tigari aveam in fiecare zi. Sa stai pe buda liceului ca sa fumezi un Kent e chiar excitant si mai ales de-ati sti cum creste adrenalina cand te prinde iar femeia de serviciu, iar iti va trage o batjocora. Dar macar esti fericit. Cu ochii bulbucati si creerii facuti sunca, ma intorceam in banca: “ Cistita, draga mea, cistita. Stii ce- aia cistita?”, ii reaminteam colegei de banca in caz ca uitase.
Azi m-am acomodat si cu holul din C5. Nu mai vin cu explicatii de rigoare, nu mai am cistita acuta, iar companie gasesc doar daca bat in oricare usa. Fumez. Asezata in pozitia turceasca scot fum cat scoteam 10 la un loc in toaleta scolii. Si am impresia ca peste capul meu se asterne Dumnezeu. Si cu pachetul de tigari in fata analizez imaginea de pe el. Doi plamani gauriti sau mai degraba copti ca pe jaratic. Si ce daca. In pamant viermii vor mananca din mine, asa ca mai bine sa mananc eu in felul meu. Trag fum dupa fum, fum dupa fum…pana se termina tigara.
RSS
FB
LinkedIn
Twitter
