Imi amintesc si acum ziua in care mama isi facea bagajele de plecare. Nori grei intunecati se asterneau deasupra primeverii abia dezmortite.Ma jucam cu florile din padure.Le culegeam ca mai apui sa le strivesc sub corpul meu de copila. Inima batea asemeni clopotului de la biserica cand anunta localnicii sa vina la mantuire.Stiam ca ziua urmatoare nu va mai fi la fel ca cea din momentul acela. Incercam sa zambesc soarelui, dar cerul imi citea chipul, acoperea soarele cu nori cum sufletul imi era acoperit de durere.
A fost prima noapte in care am simtit ce e “insomnia” de care vorbea mama. Priveam tavanul infloratat si numaram petalele florilor;adunam, imparteam si tot nu imi placea rezultatul, astfel o luam de la capat.
Zorii de zi m-au intampinat cu un zambet larg si senin.Insa sufletul meu se inchidea tot mai mult intr-o capsula unde se pregatea pentru un clocot de plans. Rascoleam amintiri cand cu fratele faceam cate o boacana si mama tipa la noi “lasa ca vedeti voi cand eu nu voi mai fi!”. Oare de aceasta pleca acum?… Ne-a spus ca pleaca departe sa munceasca, ca sa putem merge la facultate sa avem un viitor mai prosper. Am crezut-o pana in in clipa cand autocarul se ivise la orizont si sentimentele se scufuntau intr-un lac de suspiciune ca nu am sa o mai vad. Aveam doar treisprezece ani, iar visele copilariei s-au sters in acel moment.
Azi cand retraiesc acele clipe, nu mai sunt trista de plecarea mamei, caci vorbim aproape zilnic la telefon si ne vedem o data in an sau chiar mai mult. Tristetea ce ma bulverseaza acum… este instrainarea mea fata de ea, de cei ce ma iubesc si chiar de mine insami…Am ajuns sa constat ca viata este o zi trista doar cu segmente de bucurie sau aceasta ma mai duce cu gandul la o bucata de cascaval gaurit: unde gaurile reprezinta fericirea vietii, iar restul tristetea din ea.
Oare cum se numeste starea in care ti se sterg amintirile….Stai, privesti inapoi si iti dai seama ca nu ai ce spune, ca trecutul tau e vag, ca amintirile sunt alb-negru si chiar nici asa nu le intelegi. Uite, asa se pierde amintirea unei vieti, in uitare! Si cand esti la fundul marii, ai nevoie sa te ridici, cauti clipele in spatele tau, dar toate sunt sterse.
Clipele sunt doar acele pe care le traiesti acum, cand bei un ceai, fumezi o tigara, scriiorice tampenii sau te agiti ca o sticla de Cola printre altii ca tine.Si bah, s-a trecut clipa. Pierdemo viata fara sa ne dam seama ce dracu’ am facut, ieri, azi, ce fac maine….la infinit.
Fumez ca o descrierata…mai beau uneori cate un coniac sa-mi inecsufletul intr-o amorteala de fericire.
Si nu vreau decat sa-mi amintesc copilaria, sa-mi amintesc de parintii , sa-mi amintesc de oamenii dragi, dar consteintizez ca acestia sunt foarte departe. Nici amintirile, nici sentimentele, nici dragostea din tot sufletululnu ii poate aproapia. M-am ratacit.
Chiar zilele acestea am citit la statusul unui prieten: “nu te poti “rataci”, daca cunosti orasul in care te afli”. Poate ca are dreptate, dar eu ma ratacesc chiar si asa. Merg pe strada ma ratacesc printre ganduri, ajung acasa ma ratacesc tot in ganduri, pana si ideile au ajuns sa mi se rataceasca. Viata e un oras labirint, cu ulite mai adanci si infundate in coborasuri. Si faza tare e ca de coborat asa usor cobori, insa cand sa te ridici, tragic aer din cinci in cinci minute.
Ma simt mai rece decat un ghetar din mijlocul Pacificului. Ma plimb cu iluzia unei perfectiuni a clipei prezente, ca dupa inca doua clipe sa-mi dau seama ca nu e nici o clipa din toate clipele, in care sa fiu, perfect, fericita. M-am pierdut intr-o lume mare pentru care eusunt atat de mica. In care gandurile mi se imprastie si se amestica in totfelul de viziuni artistice si monotone. Ce cacat! Totul e de parca ai amesteca zece feluri de mancare in una singura si combinatiile acestea ar forma un gust pe care nu ai vrea sa il incerci… Asta e in creerul meu acum.
Mi-am pierdut orice credibilitate. Nu mai stiu in ce cred…nu mai am nici o parere…nu am nici o imagine personala despre ce ma inconjoara.Daca pana mai acum un an sustineam caviata nu e viata…ca moartea e mai presus de toate, daca eram sigura ca vreau sa mor, sa-mi tai venele, sa ma maltratez cu ganduri sinister,azi nu mai sunt sigura nici de acestea.Uite, incerc sa vorbesc. Si, desi am spus atat de putine , mi se par atat de multe. Parca gata, s-au terminat cuvintele. Vreau sa citesc o carte…vreau sa ma scufund in tacere….sa ma acopar cu liniste. Ba nu, caci si linistea, acum, ma sperie. Nu am stare sa stau un minut!!! Nustiu cum sa reactionez cu mine insami, nu am mai fost in asa situatie. In care propria personalitate sa se confrunte cu propriile dorinte si nedorinte. Si ce faceam acum un an? Scriam poezii, desenam, priveam filme…vroiam sa ajung la facultate.Hopa, aveam un tel! Azi care mi-e telul? Parca nimic nu ma multumeste, nimic nu ma incalzeste. Merg sa ma caut.
Tocmai stau in pat, dupa 1 saptamana in care am fost la Slanic Moldova cu AIESEC-ul. Am mai spus, ca o sa fiu putin ocupat si de miercuri pana joi am simtit rodul muncii a 6 oameni. O sa incerc in postul de mai jos sa nu vorbesc foarte mult in ce a constat conferinta, ci mai mult pe intamplarile care au fost si despre lucrurile care le-am simtit. In 4-5 zile chiar au fost multe lucruri care s-au intamplat si as vrea sa dau oleaca share, poate in felul asta imi vine si mie cheful de scris mai mult .
Nu stiu cum simtiti voi cand lucrati la un proiect, dar in momentul care vezi munca ta si vezi ca lucrurile care ies sunt peste asteptarile tale, inima ti se umple de bucurie. Cand am venit din Germania, mi-am dorit foarte mult sa ocup o pozitie de leadership si sa coordonez un proiect frumos. Cred ca unul dintre proiectele cele mai frumoase, chiar daca este in AIESEC, chiar daca este in afara lui este o conferinta. Sa vezi atat de multi oameni care se simt extraordinar, care invata ceva, care au experiente, care formeaza prietenii si toate astea in acel tot al tau.
Am avut norocul si onoarea in acelasi timp sa am parte de o echipa in spate de vis. De 5 oameni care s-au descurcat foarte bine si care s-au depasit fiecare pe ei. Am invatat de la ei foarte multe si poate cel mai important am invatat ce inseamna sa fii dedicat si sa-ti doresti sa faci totul ca sa iasa perfect. Cu siguranta nu a iesit perfect, dar cand te chinui iti iese aproape de perfect. Imi place sa cred ca imperfectul, e perfect.
Am avut parte in acelasi timp de intamplari mai speciale.
Trebuia sa facem cafeaua si ceaiul in 3 termosuri si chiar la prima tura de cafea, ni s-a spart un termos. Am stat si m-am gandit ca am inceput cu dreptul si mai bine de atat nu se poate. Am prins un cutremur si ma gandeam oare ce cataclism al naturii poate sa intervina. Am avut parte de un paznic, care ne-a taiat curentul la sala de conferinte, unde faceam si petrecerile pentru ca vroia de baut. Pana nu i-am dat o sticla de bere, nu ne-a dat drumul la curent. Am avut parte de o cadere a semnalului la Orange fix la inceput si m-a intrebat una: Dar nu poti sa faci ceva sa faci Orange-ul?. Oare is un mic pui de depanator sateliti la Orange ?
Am cunoscut in schimb, la hotel cateva persoane care m-au incurajat incredibil de mult. Am zis ca ala este romanul adevarat in care este acea calitate a romanilor de a ajuta pe toti din jur, Cred ca aceasta conferinta era cu totul altfel, daca nu erau acesti oameni. De fiecare data cand am avut nevoie de ajutor indiferent ca a fost vorba de o furculita, tava, ulei, o sala, niste mese, numere de telefon la persoane care sa ma ajute cu o statie cand mi s-a ars statia, a fost promt si fara obligatii. Va recomand cu caldura vila Palas din Slanic. Peisajul este foarte frumos si ca locatie este tot ce iti poti dori pentru un sejur: curat, priveliste samd. Nu ma doare mana sa fac o reclama gratuita, aici.
Urmati-va visurile, aveti incredere in oameni si credeti in voi !
Hello again. Nu cred ca v-a fost dor de mine, dar am zis ca de ce sa nu va mai plictisesc putin, asa ca m-am decis sa mai scriu un post. Stand intr-o zi la o bere, bineinteles licoarea curajului, a intelepciunii si in cazul de fata a inventivitatii ma gandeam cu Giovanny ce am putea inventa noi sa fie folositor lumii si in acelasi timp sa ne aduca si noua bani. Am gasit ceva mai mult comic decat original, dar in acelasi timp foarte util omului. Inca nu am gasit un nume, dar sunt foarte curios daca macar unu dintre voi ar cumpara un sul de hartie igienica in forma de frunza de brusture.
Cat de mioritica ar putea fi senzatia? Nici nu se pune in calcul sa nu aibe si un parfum specific, ce mai la deal la val sa fie o frunza de brusture in toata regula numai ca dintr-o hartie speciala. Exact cum v-am spus nu e o idee originala dar cred ca multi dintre cei care au copilarit la tara ar cumpara acest produs doar ca sa-si mai aduca aminte de acele vremuri.
Trebuie sa admit faptul ca inca nu ne-am gandit si la un slogan dar pentru 2% din profit poate se gandeste unul dintre voi. Poate ne facem asociati.
Asa….acum sa trecem la cea de a doua inventie si daca am inceput cu hartia igienica spun sa ramanem in aceeasi zona si va propun un colac de WC cu vibromasaj. Sa va spun la ce m-am gandit cand mi-a venit ideea. Extraordinar de multi oameni citesc reviste carti sau completeaza integrame pe WC, ceea ce ii face sa petreaca o bucata buna de timp acolo. Gandindu-ma la ei am zis ca merita o atentie si ce poate fi mai relaxant decat sa scoti “naduful” din tine in timp ce colacul tau iti ofera un masaj de clasa I.
Probabil incepi sa citesti mai mult ceea ce inseamna ca va creste nivelul de cultura, iar atunci oamenii vor vrea din ce in ce mai multa cultura, satisfacandu-si dorinta vor veni la teatru, acolo ii voi astepta eu, care voi avea mai mult public in sala si odata cu tot ce am scris mai sus imi creste si salarul.
Trebuie sa recunosc, sunt egoist, dar parca ce pot face. Concluzia e urmatoarea: ce poate fi mai misto decat sa citesti un roman de dragoste, politist, sau de alt gen in timp ce colacul de la WC te maseaza, iar la final te asteapta o frunza de brusture sa te faca din nou curat asa cum erai cand te-ai nascut. Imi pare rau daca am intors vreun mat pe dos, nu asta a fost intentia. Cam astea sunt inventiile pentru moment si apropo sa nu uit nu m-am informat inainte sa vad daca ce am scris eu aici nu cumva exista deja si daca cineva a fost mai rapid ca mine imi cer scuze. Pana data viitoare folositi hartia igienica din dotare si mare grija sa nu murdariti colacul. V-am pupat.
Ieri m-am intalnit cu niste prieteni in oras, printre care si KuKa (poate il conving sa scrie ceva ) si am inceput sa vorbim despre despartiri. Subiectulul nu are nici o legatura cu mine, iubesc frumos si sentimentul e si invers , dar ne-am amintit de frazele care le spuneam cand nu vroiam sa fim cu cineva sau le primeam la despartire. Am ras copios, pentru ca de multe ori sunt stupide motivele si fara sens. In acelasi timp am facut si o lista foarte haioasa, care m-am gandit sa vina si explicatiile personale si amintirile personale.
1. Drumurile noastre ar trebui sa mearga separat
Cand am scris asta, mi-a venit in minte ideea: Tu mergi prin centru, eu merg pe soseaua de centura sau cum?
Adica de ce drumurile noastre trebuie sa mearga separat, am ajuns cumva la o intersectie si tu ai galben intermitent si eu rosu? Asta parca ar fi la scoala de soferi, cand trebuie sa inveti toate regulile de circulatie. De asta am luat eu permisul din a 3-a , ca n-am inteles nicioadata afirmatia asta.
2. Ramanem prieteni
Asta mi s-a parut una dintre cele mai idioate motive de despartire. Chiar nu vreau sa ramanem prieteni, am destui prieteni. Daca stau mai bine si ma gandesc, de ce m-as intalni cu tine in fiecare zi? Cum treci mai usor, daca nu te vezi cu acea persoana sau te vezi cu “prietena” ta si incepe sa-ti povesteasca ca si-a tras-o cu ala, maine se intalneste cu altul. Trebuie sa fii a little bit retard sa te gandesti ca poti fi prieten.
Nu zic, am ramas si eu prieten cu unele foste prieteni, dar ori eram in acelasi cerc de prieten, ori vroiam sa o pastrez. Nu e misto cand: let’s fuck like old times?
3. Nu vreau sa te ranesc
Cum sa nu ma ranesti, cand imi zici ca vrei sa ne despartim. Cred ca orice reta, ajunge la concluzia ca ranesti cand zici PA, tu cum de nu ai ajuns? Nu cred ca iti trebuie o facultate si nici macar o diploma sa-ti dai seama ca ranesti.
4. Mai bine acum decat mai tarziu
Unele persoane cu siguranta se trag din Nostradamus. Ai cumva vreun glob fermecat acasa care prevede viitorul? De unde stii ca o sa fii ranit sau ca eu iti iau bluza albastra cand tu vroiai bluza rosie? Si la urma urmei, ce faci stai cu o intrebare: ce ar fi fost daca … ?
5. Nu esti ceea ce caut
Adica ce cauti: Fat Frumos sau Ileana Cosanzeana, acel perfect care sa-l pui in vitrina nu cumva sa-l pierzi sau sa se sparga. Poate am avut o zi mai proasta si nici nu mi-am luat boxerii norocosi, la intalnirea cu tine. Poate nici nu am luat jackpot-ul la jocul meu preferat si nici nu am dormit cum trebuie.
Zanele si zanii, exista doar in visele tale.
6. Parintii nu sunt deacord
Ok, no comment parintii sunt importanti, dar oare te iei cu parintii. In caz ca nu esti vreun badaran sau vreo pitzi ca la emisiunea de la MTV, nu vad de ce ai baga motivul asta. O replica mai buna chiar nu ai? Mai interactiv e cand de cele mai multe ori nici nu iti stiu parintii. Cum ar putea parintii sa nu fie deacord, cand nici nu ma cunosc. Adica tu iti faci o parere, despre vecinul lui Mitica de la 3, cand habar n-ai cine e vecinul de la 3.
7. Sa nu ne grabim
Inafara de cazurile cand dupa 1 saptamana, ii cazi in genunchi si-i spui ca vrei sa te casatoresti cu ea/el, in alte cazuri nu vad cum te-ai grabi. Ritmul si-l impune fiecare cum crede si in mod natural. O relatie incepe mai repede sau mai relax, depinde de sentimente. Unde ne grabim? Adica, chiar nu sunt ca pe vremea lui Ceasca cand trebuia sa te grabesti ca sa prinzi randul la carne.
8. Nu pot sa-ti ofer ce vrei tu
Din nou, daca nu esti vreun obsedat maniac sexual sau vreun profitor, afirmatia asta chiar nu o inteleg. De unde stii tu atat de bine ce vreau eu, adica inafara de tine langa mine, ce as vrea altceva. Aaaa, ca relatia nu merge, dar ca tragi niste concluzii de genul asta, te gandesti tare ciudat.
Astea ar fi unele dintre amintirile vis-a-vi de despartire sau frazele, care le-am primit si care le-am mai auzit si pe altii. Amandoi am ajuns la concluzia, ca cel mai sanatos este sa-i spui ca nu vrei sa o mai vezi. De ce sa faci atat de mult taraboi, cand poti evita penibilul.
Mi-am adus aminte ca mai primeam mesaje: Auzi, vreau sa ne intalnim sa vorbim ceva ! Binenteles ca puneam mana pe telefon si intrebam: - Vrei cumva sa ne despartim?
- Hmm, chiar nu stiu, hai sa ne intalnim sa vorbim.
- Lasa sa nu ne mai intalnim, ca nu mai dau 1 leu pe calatorie sa-mi aceeasi fraza care poti sa mi-o spui si acum. Ciao bambino !
Si ca sa inchei intr-o nota mai optimista, asta in caz ca nu sunteti in faza aia si nici nu va doresc, spun doar asa: Gadila persoana cand trebuie, saruta cand trebuie si arata ca merita sa iubeasca !
Incep cu o scurta lamurire, referitoare la frecventa cu care scriu in ultimul timp. Mai sunt intrebat de ce scriu mai rar si raspunsul este simplu: timpul. Sunt prins intr-o conferinta AIESEC, care o organizez si cum sunt pe ultima suta de metri si timpul meu este mai limitat. Subiecte ar fi, inca n-am ajuns in pana de idei, dar am zis sa si schimb putin tema blogului. Am incercat sa evit subiectele personale, pentru ca imi doresc cresterea numarului de vizitatori. Nu sunt nici visurat, nici zoso sau dono sa-mi scriu povestirile personale si toata lumea sa ramana wow, dar nu voi renunta la ele.
Am sa incerc in acelasi timp, sa nu las atat de mult timp sa treaca de la un post la altul, pentru ca nu as vrea sa-mi pierd cititorii care mi i-am facut. Cu astea fiind spuse, sper ca am lamurit o parte din intrebarile care au trecut sau nu prin mintea voastra.
De ce titlul: am incetat sa mai zambim? Am observat, mergand pe strada sau in autobuz (viva la RATP ) sau intr-un bar, ca oamenii zambesc din ce in ce mai putin. E ciudat si trist in acelasi timp, sa vezi numai fete posomarate, care nu schiteaza nici un zambet.
Acum ca sunt problemele care le cunoastem cu totii, ca este lipsa unor lucruri necesare, ca este serviciul care nu este prea sigur, ca sunt altele, dar stau si ma intreb: chiar nu este nimic care ne face sa zambim mai mult?
Atunci, imi vine in minte doar o intrebare: De ce ar trebui sa zambim?
1. Cel de alaturi
Unul din motivele care ma fac sa ma ridic mai repede dimineata din pat, este zambetul care il aduc pe fata celor din jurul meu. Ma motiveaza cand un om zambeste in continuare sau mai mult, dupa o conversatie cu mine. Adu un zambet pe fata celor din jurul tau si iti garantez ca vei avea si tu un motiv sa zambesti.
2. Optimism
Chiar daca sunt toate motivele care le-am spus mai sus sau daca sunt altele care le-am omis, incearca sa fii optimism. Viata nu e atat de neagra, uita-te in jurul tau si ai sa vezi culori. Persoana care o iubesti poate iti zambeste frumos, esti sanatos, ai vazut un film care ti-a placut, ai baut o bere cum nu ai mai baut demult. Sunt unele din lucrurile, care te pot face mai optimism.
3. Make an impact
Incearca sa creezi un impact pozitiv, asupra celor din jurul tau. Lasa ceva in urma, ca atunci cand pui capul pe perna noapte sa poti spune: azi chiar am realizat ceva. Acel zambet de satisfactie iti va ramane si a doua zi.
4. Iubeste, ca sa fii iubit
Iubeste si cu siguranta iubirea te va face sa zambesti. Invata sa daruiesti iubire si nu-ti fie frica sa o primesti. Un om care iubeste si care este iubit este un om fericit, un om care zambeste.
Guess Who se pregateste sa isi lanseze albumul “Probe Audio“! A fost produs de Agresiv si va contine 15 piese, printre care colaborari cu Grasu XXL, FDD, Nicalai, Griffo.
Pentru cei care nu sunt fani hip-hop si nu au auzit inca de Guess Who: de formatia Anonim sigur ati auzit (”Extrema zilei”? “Inghetata”?… Au avut un album genial in urma cu cativa ani). Si ati auzit sigur si de “Noapte buna Bucuresti” (Ombladon cu Guess Who).
Presupun ca ati auzit cu totii ce se intampla in Moldova. Toate posturile de TV ieri, erau pline cu imagini absolut incredibile de la Chisinau si pentru o zi am uitat de tot scandalul cu Becali. Se transmiteau imagini in direct cu ce se intampla si personal m-a trecut un fior, pentru ca ce se intampla acolo seamana intr-un fel sau altul cu ce s-a intamplat la noi in decembrie ‘89.
Nu am stat pasiv si am iesit si eu ieri, cu steagul Romaniei pe mine in Piata Unirii din Iasi. Daca in prima seara (06.04) au aprins doar lumanari si s-au strans repede la casele lor, ieri au venit in jur de 800 de moldoveni si nu numai. Au ajuns si cei care au fost opriti la granita si nu au fost lasati sa intre in Moldova.
Am iesit pentru ca, nu am putut sa stau pasiv la evenimente si pentru ca am simtit ca pot sa arat ca imi pasa. Cred ca oricine e roman, a simtit un mic fior la cele intamplate. S-au strigat lozinci anti-comunism, s-a cantat Desteapta-te Romane si alte cantece pro-Romania.
Binenteles, ca uitandu-ma la TV si stand si in Piata Unirii am tras si mici concluzii:
In primul rand e totul haotic, atat ce s-a intamplat in Piata Unirii, dar mai ales in Chisinau. Este de admirat si imi cobor capul pentru tinerii care au iesit pe strada, dar au iesit ca un spirit de turma. Nu au un lider, care sa-i conduca si se vede acest efect de gramada.
In al doilea rand lipseste cu desavarsire o doctrina sau un speach care sa-l prezinte multimii. Ma asteptam sa vad ca sunt niste idei care se prezinta multimii, inafara de lozincile strigate nimic concludent. Nu poti sa ai succes, daca nu ai o logica in gandire si in actiuni. Aici poate este diferenta dintre evenimentele intamplate la noi si cele care se intampla acum in Moldova. In ‘89 au fost cateva voci care au vorbit cu poporul si multimea adunata.
Unde este alternativa? Au iesit in strada, dau jos comunistii, dar cine le ia locul? Am vazut mult prea putin partidele romanesti din Moldova la TV. Si atunci ma intreb din nou, pe cine in loc? Acei tineri, care 99.9% sunt studenti sau partidele de opozitie, PLDM?
Nu vreau sa fiu inteles gresit, repet: cobor capul in fata tinerilor care au iesit pe strada, dar sincer nici sa moara ca prostii. Oricum indiferenta nu e o solutie si ma asteptam ieri sa fie mult mai multa lume si ma asteptam ca studentii ieseni sa fie in numar cat mai mare. Iesi in strada, daca e de iesit si nu sta indiferent !
Revin cu poze si filmulete cand fac rost de ele, pana atunci am gasit asta.
Eu chiar mi-am pus de foarte multe ori intrebarea, de ce imi place sa lucrez in echipa si de ce e mai bine sa lucrez in echipa? Personal nu gasesc o satisfactie mai mare decat atunci cand lucrez in echipa si cel putin pana acum am avut ocazia sa lucrez atat la facultate, atat in viata de zi cu zi, job sau AIESEC.
Frumos este ca au fost si foarte diferite, atat prin prisma proiectelor cat si prin oameni total diferiti unii fata de altii.
1. Experienta
Desi este un termen cam vag si greu de explicat, poti sa-ti faci o idee. Automat in modul in care lucrezi in echipa, experienta este mai mare prin prisma oamenilor. Deobicei intr-o echipa sunt oameni diferiti, de la care ai ceva de invatat. Fiecare om este diferit si oamenii reactioneaza diferit intr-o anumita situatie.
2. Timpul
Este lesne de inteles, ca intr-o echipa care merge bine un proiect se termina mai repede. Traim in secolul vitezei si timpul este parca acum mai mult ca niciodata mai scurt. Vei avea de castigat si te vei putea concentra si pe alte proiecte.
3. Leadership
Intr-o echipa daca tu esti cel care conduce sau leaderul, cu cat vei lucra mai mult cu atat iti vei dezvolta din ce in ce mai mult aceste abilitati. Nu toti sunt facuti pentru a fi leaderi, dar nici nu vei sti daca esti unul dintre ei daca nu practici.
4. Creativitatea Unde e unul nu-i putere, unde-s doi puterea creste. Asa era o vorba, pentru ca degeaba esti creativ, daca nu asculti de cei din jurul tau. A face ceva si mai bun, tine din a pune mai multe idei cap la cap. Imagineaza-ti proiectul ca un tablou: un tablou in culori, este mai placut decat unul dintr-o singura culoare.
5. Asculta
Oare nu invatam sa ascultam cand lucram in echipa? E foarte greu sa asculti, fara sa intrerupi si e mai greu sa pui in practica ce ai ascultat. Iarasi, prin repetitie vei sti sa folosesti ce ai ascultat si vei observa aportul de calitate.
Liudmila on April 29th, 2009
. 
?
, ca n-am inteles nicioadata afirmatia asta. 
RSS
FB
LinkedIn
Twitter
