Monthly Archives: March 2009
Acelasi calator in alt taxi
Mai merg din cand in cand cu taxiul si tot observ tot felul de comportamente la taximetristi. Unii sunt relaxati, altii sunt enervanti, altii te fac sa razi samd. Stand ieri cu un prieten de vorba, la un pahar de bere, mi-a povestit o intamplare de a lui, cum l-a facut taximetristul sa rada si ia zis: Stii e mare lucru sa faci clientul sa rada si pentru mine, asta chiar conteaza. Si chiar asa este, pentru ca este un serviciu care daca ai experiente nereusite, te reorientezi spre alte firme.
Ascultand cele spuse de el mi-am adus cateva intamplari, unele placute altele mai putin placute.
1. Acum vreo cativa ani, m-am despartit eu de o prietena de a mea. Cred ca stiti momentele alea cand nu ai nici un chef sa vorbesti cu cineva, si nici nu stii cum sa ajungi mai repede acasa si sa te intinzi in pat.
Am luat un taxi, pentru ca nu aveai nici un chef sa merg par-poc pana acasa si sa fac 1 ora. Am pus capul pe geam si am inceput sa imi fac ca orice om filme in cap. Taximetristul s-a uitat la mine, a zis ca si-a dat seama ca m-am despartit de prietena, a zis sa nu sufar si a inceput sa-mi spuna timp de 20 minute cat a durat calatoria numai poezii.
Vreau sa spun, ca a fost exceptional momentul, pentru ca ascultand poeziile spuse de el, mi-am descretit putin fruntea si am ajuns putin mai relaxat acasa.
2. A doua experienta este cu unul care am zis Sarut Asfaltul ca am ajuns cu bine. De cum m-am urcat in taxi, a inceput sa-mi vorbeasca numai prostii, muzica tuna la maxim si facea niste depasiri de te durea mintea. La un moment dat, era sa intre intr-o masina si a avut si o exclamatie: Ups, chiar nu l-am vazut, ma scuzi !
Am fugit mancand pamantul cand m-am dat jos.
In general vorbesc cu taximetristii, de la vreme, strazi si gropi, pana la politica si relatii. Chiar mi-am dat seama ieri, ca aia care sunt foarte deschisi sunt precum psihologul de serviciu. Nu stii daca o sa-i intalnesti a doua oara si daca ii zici o problema de a ta, si iti mai da un sfat potrivit, iti dai seama ca problema ramane acolo.
Chiar as vrea sa citesc blogul unui taximetrist, cred ca ar fi foarte interesant la cati oameni intalneste 
.
Cameleon
Trebuie sa recunosc ca e primul filmulet care il vad in acest sens. Foarte tare si plin de inspiratie in fata crizei 
Bah, Bucurestene !
Tot timpul am urat diferentele dintre regiuni: eu is din Bucuresti si am ouale mari, tu esti din provincie. Uras taranii de Bucuresti si ca sa raspund la intrebarea unora ca as ceva cu Bucurestiul, le spun ca se inseala amarnic. Am foarte multi prieteni din Bucuresti, tot timpul m-am inteles bine cu cei din Bucuresti, nu si cu taranul de Bucuresti.
Urasc impungerile astea regionale, care daca ai alt accent fata de-al lui esti catalogat intr-un fel sau altul. Am fost foarte mult plecat in tabere, din clasa a IV-a pana in a VII-a si tot timpul m-am inteles foarte bine cu ardelenii, bucurestenii. Numai ca pana sa ma inteleg cu ei, au trebuit sa-si dea seama ca nu sunt prostul de Moldova. Imi amintesc o seara foarte placuta, cand am stat si am spus bancuri despre ardeleni si ei au spus bancuri despre moldoveni. A fost extraordinar de amuzant si este unul din momentele care dupa atata timp imi amintesc cu placere.
Eram acum vreo 2 zile in autobuz in Iasi si mergeam spre universitate. In spate erau 2 tarani de bucuresti care comentau:
- Bah ce fain e aici la Iasi!
- Cred ca e asa curat ca am venit noi.
- Ma ca p*$% mea mea m-am trezit in Iasi direct
- Lasa frate acum ajungem la Moldova Mall
- Uite la astia ce nume au de Mall !
Discutia a continuat tot in stilul asta, pana mi-am pus castile in urechi si palma in fund ca ma deranjeaza prostia.
Eu unul m-am simtit mandru de unde sunt, ca sunt din Moldova, ca am fost plecat si sunt din Romania, dar taranii astia de oras eu personal nu-i inteleg. Nu-i inteleg in mod special pe cei de Bucuresti, care pentru ei e Bucurestiul si provincia. Ma repet si zic ca au murit, strabunii nostrii ca sa fie unire si altii se trezesc sa fie invers.
Gata, bastene am tras cortina si te-am lasat !
De ce pierdem prieteni?
Nu inteleg de ce mi-a venit in minte aceasta idee, chiar nu mi s-a intamplat nimic special care sa aiba legatura cu subiectul in ultimul timp, dar am simtit nevoia sa scriu. Am incercat sa ma gandesc care ar fi motivele pentru care pierdem oameni dragi din viata noastra si ce ar trebui sa facem.
Si eu la randul meu am pierdut prieteni si tot timpul m-am gandit cine este vinovat: eu sau ei. Acest joc stupid eu vs ei, care nu l-am inteles niciodata. Poate scriu si aceste randuri ca am stat aseara de vorba cu Dominika (prietena din Germania) si desi este distanta, peste 2000 km, desi nu este langa mine, desi nu vorbim in fiecare zi am ajuns amandoi la ideea ca ne bucuram foarte mult pentru lucrurile pe care le vorbim, pentru ca impartasim intamplari din viata noastra si nu exista tacere.
1. Orgoliul
Cred ca asta este cel mai important aspect. Sa luam o situatie: te certi, ea/el nu suna, imediat bagi orgoliul si te gandesti: daca el/ea nu suna, eu de ce as suna? Nu te doare degetul sa apesi trei butoane si sa suni. Foloseste orgoliul atunci cand trebuie si nu in relatiile de prietenie.
2. Lasa de la tine
Asta e o vorba care ai mei, mi-o spun foarte des. Daca vezi ca persoana de langa tine nu cedeaza, lasa de la tine. Chiar nu o sa doara si ai sa-ti dai seama ca ai procedat corect. Nu iti pierzi din stima, daca ai lasat de la tine intr-o situatie.
3. Fii sincer
Fii sincer cu tine si vezi cine a gresit. Poate nu tot timpul persoana de langa tine este vinovata. Daca nu vei fi sincer cu tine, e posibil sa nu-ti dai seama de greseala.
4. Nu minti
Daca si cu persoanele care iti sunt prieten ai ajuns sa fii nesincer, atunci ar trebui sa-ti pui semne de intrebare. Nu pune prin minciuna, o bariera de autoaparare. Minciuna de cele mai multe ori se afla si daca se afla o sa fie mai grav. Evita situatiile penibile, cand nu mai stii pe unde sa o intorci ca sa cazi in picioare.
5. Fii empatic
Arata prietenilor tai ca esti alaturi de ei si de sentimentele lor. Nu fii doar camaradul ala de bere, la aniversari si botezuri. Arata ca sentimentele lor is importante si pentru tine si ca se pot baza pe tine.
6. Invata sa asculti
Multi oameni nu au capacitatea de a asculta pe cei din jur. Vei alunga prietenii din jurul tau, daca nu vei sti sa-i asculti. Daca tot timpul te faci ca ploua si in momentul in care ei iti spun o problema, te gandesti la altceva, atunci ai o problema. Cei mai buni prieteni sunt acei care stiu sa-l asculte pe cel de alaturi.
7. Nu te da la persoanele pe care le iubesc
Am facut si eu greseala asta, nu mie rusine sa recunosc si am incercat sa o repar. Dupa caz, tine-o in pantaloni sau trage bluza mai sus. Razboaiele au inceput tot de la aceasta problema. Stai linistit unde esti si nu incerca sa faci ochi dulci.
8. Nu intoarce spatele
Atunci cand un prieten iti cere ajutorul nu intoarce spatele, poate o sa vina momentul in care o sa ai si tu nevoie de ajutor. Un prieten bun e acela pe care te poti baza. Teoria merge in ambele sensuri, nu astepta tot timpul ajutor fara sa dai nimic in schimb si invers.
9. Fii deschis
Fii deschis cu prietenii tai si nu te inchide intr-o carapace. Arata ca te pot citi si ca pot intra in inima ta. Repet, nu adopta cu prietenii tai o strategie defensiva.
10. Fii natural
Daca esti fals, oamenii isi vor da seama si se vor feri de tine. Fii acel TU, in fiecare zi, la fiecare iesire, povestire spusa, intamplare, poza samd.
Daca mai crezi ca sunt si altele, te asept !
German in Romania
Aseara am avut ocazia sa ma intalnesc cu un german, profesor la Facultatea de Agronomie in Iasi, care este de vreo 3 luni pe meleagurile noastre. Chiar a fost o seara reusita si am fost surprins sa vad ca vorbeste foarte bine romaneste, bine avand in vedere ca tot a stat in fiecare vara cate 3 luni in Romania. Omul s-a plimbat foarte mult, Cluj, Timisoara, Iasi si ii place foarte mult aici.
Am fost in acelasi timp foarte curios sa aflu cum e viata lui in Romania. Asa cum si eu am fost intrebat in Germania, daca m-am adaptat, daca imi place, cum mi se par oamenii, asa si aici a venit curiozitatea mea.
Germania si Romania sunt 2 tari total diferite. De la modul de organizare, de la modul de gandire, de la curatenie si de alte lucruri care le stim cu totii. Chiar am fost suprins neplacut sa aflu ca desi i s-au promis unele lucruri la cazare, nu s-au tinut de cuvant cei de la universitate.
Curios este faptul ca acelasi probleme, intr-un fel sau altul le-am intampinat si eu, pentru ca in momentul care am ajuns acolo tot nu aveam unde sa stau si a trebuit sa stau la o prietena.
Un lucru care l-am spus si am sa-l spun de fiecare data cand cineva vine la mine si cere un sfat sau intram intr-o conversatie este ca, daca vrei sa ai o experienta frumoasa trebuie sa fii constient ca nimic nu e perfect. Peste tot aparea probleme, peste tot sunt neintelegeri, dar trebuie trecute cu vederea. Acelasi sfat i l-am dat si lui .
Cu toate ca avem problemele noastre, cu toate ca sunt gropile, cu toate ca este Romania, strainii care vin aici raman si culmea chiar le place. Radeam cu el si spunea ca el traieste o vacanta aici, avand in vedere ca are doar 10 ore pe saptamana si toate dupa-miaza . E mai frumoasa decat viata de student. In rest s-a inscris prin tot feluri de cluburi si organizatii si iese in oras cu toata lumea, este o persoana foarte placuta sa stai de vorba cu ea.
Am ras si de specia student si de creativitatea lor cand vine vorba de note. A spus ca pe langa nu vin deloc la ore, au niste motive foarte originale de ce au lipsit si vor si 10. Este foarte apreciat, ca le pune 7 la cei care nu vin deloc. Probabil ca a invatat din obiceiurile noastre.
In alte ordine de idei, diseara va invit la ora 20:00 in Corpul B sala B5 la Big Picture-ul organizat de AIESEC. Este prezentarea pe scurt a organizatiei si vom vorbi despre internship-urile care le puteti urma daca intrati in AIESEC.
O sa vina persoane care au fost plecate, printre care si eu 
si o sa avem ocazia sa stam de vorba despre experientele noastre.
Va astept cu mic, cu mare, cu prieten si prietena, vecina si colega !
Sustinem reintalnirile
Sper ca ati avut cu toti un week-end placut si relaxant. Nu stiu cum se intampla, dar de fiecare data cand lucram la ceva, trec super repede. Dar vorba aia “cand ne distram, timpul trece prieteneste ” . Eu unul am avut un week-end foarte placut si plin de energie, cu revederi si peripetii care am sa le povestesc in randurile care urmeaza.
Poate o sa vina si intrebarea, de ce: sustinem reintalnirile? Chiar daca trece o perioada, chiar daca trec anii, chiar daca am trecut din clasa in clasa si de la un servici la altul, e bine sa ne mai intalnim. Nu traim din amintiri, dar e bine sa ne aducem aminte de ce a fost. E bine sa radem frumos la lucrurile care s-au intamplat, sa aflam amintirile picante care pe vremea aia nu aveam curajul sa le spunem atunci.
Lumea se schimba deasemeni sau nu! Dar cei care se schimba si cand timpul de la ultima revedere este foarte mare, surpriza este si mai placuta. Sa vezi care si cu cine este, ce facultate a terminat, ce face acum, daca e singur/a, daca a avut realizari samd.
M-am intalnit week-end-ul asta (a fost defapt sambata, dar a durat pana duminica), cu minunatii mei colegi din V-VIII. Cred ca nu am mai ras atat de bine de foarte mult timp. Sa ne aducem aminte, ca mi-a placut de profa de istorie, ca unul e logodit, ca am luat “slapii”, ce facultate au terminat.
Dupa ce am stat la vreo 2 beri printr-un bar, ne-am refugiat la un apartament al unui prieten de-al unui coleg (sper ca am nimerit exprimarea ). Am reusit performanta sa stam pana la 5 dimineata si sa nu ne plictisim si cu o dorinta de revedere.
De asta si ideea titlului, pentru ca e placut si ar trebui sa incercati. Nu cred, ca o sa doara!
Chiar nu gasim timp, chiar nu putem sacrificam o zi pentru a ne aminti de lucrurile care ne-au facut placere. Aud tot mai mult in jurul meu: eu nu vreau sa ma mai vad cu colegii de liceu, pff ce antipatici mi se par. Am spus, oamenii se schimba si chiar crezi ca acele copilarii care le faceai atunci mai au valoare acum. Chiar crezi ca acel coleg de clasa care l-ai capacit sau invers, mai tine remuscari? Adu-ti aminte de anii copilariei, adu-ti aminte de persoanele care au trecut prin viata ta, pentru ca e placut si interesant. S-ar putea sa-ti faci din nou prieteni, nu stii nicioadata.
Un sfat bun
Toti am vrut un sfat bun de la ai nostri: parinti, bunici, prieteni. Am primit un spot foarte interesant, la banalele prezervative, care are si oarecare accent de viral. Fiind un produs mai special si acest spot este mai special.
Abordarea este foarte reusita, sa fim seriosi am adus si noi prietenele noastre acasa si de cele mai multe ori peretii au avut urechi. Intamplarea este cat se poate de posibila, iar amuzamentul vine de la persoana care da sfatul.
Competitia a fost si o sa fie foarte acerba, pe acest segment. Agentiile de advertising s-au dovedit foarte creative cand a fost vorba de campanii publicitare si au stiut cum sa starneasca atentia.
Va invit sa vizionati acest spot si sa zambiti frumos !
Amintiri despre tehnologie
Chiar stateam si ma gandeam mai de mult ce as putea sa scriu astazi si asa mi-am adus aminte de sectiunea mea Amintiri, care tot am cam ignorat-o in ultimul timp. Asa mi-am amintit primul meu contact cu internetul . Toti suntem dependenti de el, unii isi gasesc iubirea pe el, altii se documenteaza, altii se joaca samd. Avem toti acum super viteze, toti tragem filme de pe net (pirateria traieste prin tine), unii dintre noi ne mai plangem cand nu ni se incarca google-ul in 0.000(3) milisecunde, dar astea sunt vremurile bune.
Prima data cand am avut internet acasa, a fost acum 10 ani (mai mult sau mai putin), cand mi-am luat calculatorul si tocmai aparuse super oferta de la Xnet. Pentru cine nu-si aduce aminte, Xnet era oferta de la Connex, pe partea de internet. Cine avea un abonament la ei, primea un cont de dial-up de a intra pe internet.
Aveai contul, aveai un modem de 56 kb/s, aveai telefon de la Romtelecom si cu un cablu care iti ajungea pana in camera la calculator, erai unul dintre fericitii oameni care nu stateau la internet cafe pe mirc si mai avea si ultimele piese. Problema e ca trebuia sa ai fundul tare si vointa de fier ca sa nu intri inainte de ora 22. Procedeul functia simplu: trebuia sa suni la un numar de Xnet si aprometrul la factura se invartea de te durea fundul cand venea factura. Inainte de ora 22 erau niste preturi la impuls de duamni, iar dupa 22 era la jumatate. Ai mei facusera un calcul simplu si insemna ca aveam voie sa stau pe net, ca sa nu ma doara fundul la ziua facturii cate 2 ore pe noapte. Problema este ca binenteles nu ma puteam abtine si intram si dimineata.
Daca sunam la ora 22, trebuia sa suni pana iti vine acru, pentru ca toata dracarimea era online si nu prindeai ton. Binenteles ca sunam la 21:50 si papam o ora din aia normala. Pac la fund bataita.
Erau vremurile in care prindeam viteze de 5 mb/s, daca trageam o piesa de net cu 6 kb/s eram super fericit. Cine avea ultimele piese ca mine ? In plus, aveam mircul la dispozitie. Da, eram mirc freak pe vremea aia si nu stiu daca din 10 copii pe vremea aia, era unul care sa nu fi stat pe mirc si sa fi zis macar odata: sal, asl pls.
Imi amintesc ca era mania sa ai canalul tau propriu si trebuia sa stea 6 prieteni non stop zile ca sa apara butul X, la tine pe canal. Deja era super plictisitor, sa stai pe canalele mari din Iasi, in plus cam stiam toate tipele interesante. Imi amintesc ca mi-am dat o multime de intalniri pe la Moldova, ca acolo ne intalneam toti. Iarasi imi aduc aminte, ca nu m-am dus la multe dintre ele, la unele nu-mi placea de tipa, la unele m-am dus, la altele am luat eu tapa.
Toate astea erau inainte de a deschide calculatorul si de a avea internetul in a flash. Is momentele de care imi amintesc cu placere si imi place sa fac share cu placere. Am mai multe si ma gandesc sa continui si pe partea asta.
Povestea Alexandrei si un anunt umanitar
Nu cred toate mass-urile cretine, am spus si aici, dar avand in vedere ca am fost contactat pe messenger si am fost rugat sa dau o mana de ajutor, nu aveam cum sa refuz. Sa credem in povestile adevarate si sa nu fim indiferenti la ele!
Alexandra Ostafi , studenta in anul 5 la Facultatea de Textile, diagnosticata cu aplazie medulara idiopatia, forma grava, are nevoie de aprox 70.000 euro pentru transplant de maduva in strainatate (Viena).
Orice ajutor este binevenit.
Relatii la tel: 0751 486 837; 0761 166 409.
http://ancagradinaru.blogspot.com/2009/03/ce-imi-povestea-alexandra.html
CONT IN LEI DESCHIS LA BRD : RO27 BRDE 070S V223 8620 0700
World Builder
E povestea unui om care construieste o lume virtuala pentru femeia care o iubeste. Filmul este creat de Bruce Branit si mai multe filmulete gasiti aici.
Enjoy!
World Builder from Bruce Branit on Vimeo.
