Arta de a servi
Danifeld on February 9th, 2009
Sunt o persoana mai conservatoare cand vine vorba de locurile care imi place sa merg. Deobicei am cateva baruri care le frecventez si unul dintre motivele pentru care le aleg este si personalul care ma serveste la masa.
Niciodata n-am inteles atitudinea aia nesimtita, care vine la masa chelnerita si te serveste cu un sictir fantastic parca ar da de la ea. Am lucrat in bar, toata lumea stie ca lumea care lucreaza intr-un bar lucreaza pentru bacsis. La noi cel putin, observ ca din ce in ce mai multe chelnerite vin cu aceasta atitudine. De fiecare cand observ un loc de genul asta, chiar daca arata foarte bine prefer sa nu mai intru.
S-a deschis in Iasi un Irish Pub (Dublin Pub pentru cei care sunt din Iasi) si am mers de cateva ori acolo. Deobicei seara sunt 2 dudui care iti vine sa le iei de cap. Amandoua arata foarte bine, dar atitudinea lasa cu mult de dorit. Una dintre ele mesteca guma parca ar mesteca latex, iar alta parca are un bat in fund. Nu zambesc, se misca greu, nu-ti spun “bine ai venit” sau “la revedere”, nimic.
Am avut insa si o surpriza. Acum vreo 2 zile am fost acolo, impreuna cu niste elevi care le-am tinut un training. A venit o alta chelnerita care era fantastica. A inceput sa vorbeasca cu noi, a inceput sa faca glume, a venit foarte repede, de fiecare data cand mai trecea pe langa noi radea si mai vorbea cu noi. Am ramas extraordinar de surprins. Simteam cum berea aluneca mai usor pe gat, fumul de la tigara iese mai usor si bacsisul ei a fost pe masura.
La final, cand i-am dus banii, i-am zis ca este fantastica si ca demult nu am mai avut asa servire.
Un alt bar care mie imi place foarte mult sa merg este cel de langa Gradina Botanica la un mosneag foarte tare. Gesturile lui si expresiile: “daca mai doriti ceva semnalizati” sau ” va rog mai poftiti pe la noi “, fac tot farmecul acelui loc. Nu va imaginati ca este un bar care impresioneaza prin decor. Fetele de masa sunt parca croite de bunici, scaunele si ele vechi, preturi cam mari pentru cum arata, dar ambianta care o creaza el face tot farmecul.
Asa ca, pot sa zic ca este o arta in a servi pe cineva si a tine minte vorba “Clientul nostru, stapanul nostru”


