Danifeld on February 4th, 2009
Culmea nesimtirii inseamna RATP Iasi. Pe langa autobuzele obosite care sunt atat de putine si toata lumea sta ingramadita ca intr-un lagar de concentrare, mai este si problema biletelor. Pentru cei care nu sunt din Iasi si nu stiu, RATP a dat legea secolului conform careia biletele se pot procura numai de la tonetele RATP aflate in statii sau de la unele puncte de difuzare a presei. Pana aici nimic iesit din comun. Problema vine in momentul in care este 22:16 mai exact si ajungi in statie si toneta inchisa. Stai cu banii in buzunar, vrei sa cumperi bilet si dai din buze ca RATP nu stie sa le tina deschise.
Ies in seara asta in oras, ma intalnesc cu niste prietene si ajung in statie cu gandul sa iau autobuzul. Ajung in statie, toneta fermecata inchisa. Avand in vedere ca nu am aveam nici cel mai mic chef sa merg pe jos ma urc in autobuz. Pleaca autobuzul si vin gigeii cu fraza deja stiuta “Biletele sau abonamentele la control“. Ii zic ca nu am bilet si ca m-am urcat din Piata Unirii si toneta inchisa.
De aici a inceput teatru. Incepe sa-mi zica fraze de genul:
” - Nu ne intereseaza
- Pai cum nu va intereseaza? Eu vreau sa-mi cumpar bilet si in statie toneta inchisa la sofer nu se mai vand din luna august.
- Pai soferul este pus acolo sa conduca.
- Bun si eu de unde imi iau bilet daca toneta era inchisa? - Pai peste drum, in statia cealalta toneta era deschisa.
- Da, dar eu n-am luat autobuzul din statia cealalta, ci l-am luat de aici.
- Pai nu trebuia sa va urcati daca ati vazut ca nu este de unde sa va cumparati bilet.
- (Am zis ca turbez) Pai cum sa nu ma urc? E dreptul meu sa circul cu mijloacele de transport in comun si e dreptul meu in acelasi timp sa-mi iau bilet. Daca tot ati dat legea minune, macar tineti tonetele deschise pana la ora care circula toate autobuzele.“
Discutia a continuat tot in stilul asta, pana cand m-a obligat sa platesc o amenda de 20 RON. Mie mi se pare culmea nesimtirii si prostiei sa dai o astfel de lege si sa nu ai acoperire. Maine am degand sa sun la OPC, sa ma duc la sediul RATP si sa-mi recuperez banii de amenda si sa-l dau si cu capul de masa pe directorul RATP. Cum dracu pui tu o astfel de lege, cand eu in calitate de cetatean n-am de unde sa cumpar bilet. Pune naibii taxator in transportul in comun sau tine tonetele alea deschise. N-am degand sa stau indiferent la o hotie pe fata de genul asta.
PS: Tocmai am gasit Tel Verde RATP si am sunat. O duduie care ma lua la partea sentimentala:
” - Ca stiti, daca tinem tonetele deschise pana dupa ora 22, trebuie platiti oamenii si salariile sunt si asa mici. - Noi avem mai multe facilitati: seturi de bilete sau sa va luati bilete inainte de ora 22“
Deci este absolut incredibil si stupida motivatia. Mi-a zis sa astept in termen de 30 de zile telefon, dar astept maxim 10 zile telefon daca nu ma duc personal la sediu.
Danifeld on February 4th, 2009
I just received this mail from a friend in Darmstadt about famous people in AIESEC. Is good that no one is forgotten and I had also a joke at the and. Look and see:
# Martti Ahtisaari – former finnish president and representat of European union in Kosovo, recieved Nobel peace prize (2008).
# Kofi Annan – former general secretary of the UN Best guy in the world!
# Bill Clinton – former president of the USA he knows what’s good in life… uuhm…
# Joseph Deiss – Swiss minister of economy
# Janez Drnovsek – former president of Slovenia
# César Gaviria Trujillo – former president of Colombia and general secretary of the Organization of the states of Americas
# Enrique V. Iglesias – president of the Inter-americas development bank
# Mick Jagger – leadsinger in the band Rolling Stones
# John Fitzgerald Kennedy – former president of the USA
# Helmut Kohl – former german chancellor
# Junidziro Koizumi – former prime minister of Japonska
# Aleksander Kwa?niewski – former polish president
# Gloria Macapagal-Arroyo – president of the Pilippines
# Jean-Pierre Raffarin – French prime minister not sure AIESEC should be proud of that one!
# Cavaco Silva – president of Portugal
# Borislav Skegro – vicepresident of the government of Croatia
# Oscar Iván Zuluaga Escobar – minister of finance in Colombia
# Felix Heinemann – Papa of all the good childrens
# Moritz Keim – Globe Trotter, known for his accurate advices
# Leonardo Golob – the most famous homeless of DA, at least
# Mariana Aragao – leader in the movement of the Hair protection industry! (ok inside joke, sorry…)
# Beatriz Alessandra Avila – the only woman who has to spend money and is not able to!
# Benoit Nicolay – would you describe who Jesus or Chuck Norris are? so …
# Ionut Danifeld – The Jedi master… teaching his young padawan how to leave an impact!
Nice on guys
.
Danifeld on February 4th, 2009
Continui povestirile despre profesorii care au trecut prin viata mea. Cum spuneam am avut si profesori extraordinari, dar si profesori cu adevarati idioti. La urma urmei nimic nu poate sa fie perfect si acum cand privesc in urma ma gandesc cu haz la profesorii care mi-au facut zile negre.
Unul dintre profesorii care mie mi-au facut zile negre este o profesoara de chimie din liceu. Era genul de cadru didactic care daca te scotea in fata stia sa te faca ca ultimul om. Nu mi-a placut chimia, nu era punctul meu forte “tabelul lui Mendeleev” si nici nu suportam stilul didactic. Imi aduc aminte ca orele de chimie erau un adevarat calvar. Eram un grup care ne scotea tot timpul la tabla si din:
” Auzi tu ce ai invatat astazi? Macar stii titlu? Dar tu de ce mai vii la ora mea. Dar tu altceva nu ai defacut? Esti ultimul om …“, nu te scutea. Nu zic fiecare materie are farmecul ei si fiecare profesor trebuie sa-si faca treaba cat mai bine, dar macar vorbeste frumos.
Imi aduc aminte ca ne-a scos odata la tabla. Eram tot morcoviti, invocam spiretele albe si negre la un loc sa ne scuteasca odata de umilinta care urma sa trecem. Ne pune in sir, ne intreaba ce am invatat, balbaiam acolo titlu si vreo 2 formule de inceput si apoi ne aseaza 2 la o tabla 2 la o tabla. Nu eram eu Mendeleev sau alt mare geniu in ale chimiei, dar vorbele care le spunea in spatele tau faceau sa te treaca toate apele.
Deobicei notele se obtineau la sfarsit de semestru. Ne invarteam si ne suceam pe toate partile si echipam laboratorul de chimie. De la planse, care dadeam sute de lei pe ele si pana la eprubete, borcanase, borcanele si borcanoaie si alte substante necesare unui laborator de chimie. Te durea mintea cand cautam ca un nebun prin oras cele mai ieftine Pin-uri si eprubete ca sa treci. Pentru noi atunci era momentul cand invatam toate denumirile de substante sau cand faceam toate plansele. Era gura noastra de “O2″ pentru intreg semestrul.
Cel mai mult ma enerva cand incepea cu politica vietii. Mergea pe principiul ca daca nu stii chimie ajungi un ratat in viata. Niciodata nu am inteles acei profesori cu mentalitate imbatranita care nu iti ofereau libertatea de a te dezvolta acolo unde excelezi. Cred ca la urma urmei asta e marea problema a invatamantului romanesc: libertatea de alege. Eu aleg sa lucrez acolo unde imi place si unde vreau sa-mi cladesc un viitor. De ce trebuie sa fiu un ratat, daca eu nu excelez in materia care o predai tu. N-am inteles niciodata de ce venea la noi si incepe cu filozofii de genul:
“Nu o sa faceti nimic si inafara de cativa care is mai rasariti restul nu aveti nici o treaba“.
M-am intalnit cu colegi care erau considerati zei, dar pentru ca aveau gandirea ingusta se vede unde au ajuns.
Inca consider ca am ajuns sa-l urasc pe Mendeleev din cauza acestui profesor.
Daca ti-a placut citeste si restul povestirilor despre Profesori.