Archive for January, 2009
Danifeld on January 14th, 2009
This is the end and also this is the beginning in the same time. I really can believe that today everything is going to be other. For me, personal is very hard when i’m writing this words, but life must continue his natural way.
I wanted to write this post in english, because this beautiful Google translate will miss the point and I want everybody to understand.
Internship in numbers and feelings:
- 6 months in Germany. Incredible how fast time is flying
- 10 cities visited in these 6 months: Darmstadt, Berlin, Erbach, Frankfurt, Hamburg, Heidelberg, Mainz, Munchen, Neu-insburg, Wurzburg
- 9 countries that I have friends and I know that whenever I want to go i’m more than welcome: Egypt, Germany, Slovakia, Turkey, Bulgaria, Venezuela, Brazil, Belgium, Czech, India
- 6 months in a multinational company “UL International” that I got experience, I worked in business field and I learn how to interact with people
- 3 apartments change in the last 6 months
- Other 40 parties attended and talking with incredible people
- One Aiesec conference that for me was a dream comes true
- 6 months of blogging and other 6300 visitors and 150 articles written
- More than 15 LCM atented in Aiesec Darmstadt
- One speech in public in front of students of Darmstadt University … almost 40 people present
- 3 goodbye parties: Ivan, Sadullah, Me
Internship thanks:
- I want to thank Aiesec Iasi for supporting me in this going abroad and every time that I said that I quit
- I want to thank Aiesec Darmstadt for being every time next to me and supporting me in every stupid thing that I wanted, and doing so many cool things for me. Because they always take me everywhere with them. Understanding every time this phrase: Englishhhhh guys
- Dominika: That I love her so much and she is like my sister. That she was everyday and every hour there for me. That she is so funny and so special in every way and just: Don’t change girl. Don’t forget to understand my crazy things everyday: Good morning sunshine!!!
- Claudio: Because he is not german, because he is Karlshofirian because every time that I had a problem he was there for me, because I couldn’t imagine my first months without him in 6A51 because he knows how to make people smile around him
- Felix: because he is so special and every time he was there for me. For every party and every memory and discussion he was there. For understand me when I was calling in my lunch break: Good morning Papa Felix. Because he knows how to make me feel special and so many surprises happened because of him. I love you dude
- Alex: that was my roommate twice in the last 6 months and supported my snoring and my moods also in the night and also in the day. Because of him, that he let me stay 6A51 I could meet all this people that I know now. Just be yourself you bastard.
- Benoit: that he is my belgium brother and I will never forget all the discussions that we had and how amazing was for me to help him every time and help me also. How much fun we had and the trips that we made. Leave the bike at you’re work and be like you are everyday!
- Moritz: for being the best president of Aiesec in the world and being also a special person. Dude think big and smiling and everything will be perfect in you’re life. Becarefull that we have to finish at you’re place 
.
- Sebastian: Becuase he is the best buddy in the world and he understand that he suppose to be a good friend and a buddy in the same time. I wish you all the best and i will never forget you
- Saddulah: Best turkish biatch ever. Thank you 2 wonderful months together. I hope you’re perfect wherever you are.
- Leonardo: dude i really hate you. Thank you for being one of my brazilian friends and being such a cool guy. You were really a pane in the ass at the begining but you’re so cool. Don’t change and be a support for others and more a friend for them.
- Beatriz and Mariana: for being so two cool girls and special. I’m sorry that we didn’t had time to spend more time together, but I know that friendship is not measured in time only in facts and feelings.
- Jenny and Andreea: 2 wonderful women that changed my life for ever. The man i was and the man i’m now. You’re incredible and i will not forget the time at Mambo and the time here in Darmstadt with you! Come to Romania ….
- And for all of you that have been close to me: I love you and best wishes!
Next post will be from Romania and don’t forget: Don’t hate me because i’m beautiful!
Danifeld on January 13th, 2009
In Romania avem, daca mergi in Papa Guinee gasesti si acolo, Italia, Germania, chiar nu conteaza. Fiecare tara are nebunii ei si chiar asa este.
Ieri a fost ultima zi de munca la UL. Eram pe peronul garii din Neu-Insburg in asteptarea trenului care urma sa ma duca acasa. Eram cu o colega de munca, o duduie la vreo 40 de ani. Pe peron, era un omulet: ochelari de soare, gluga pe cap, telefonul in mana, asculta muzica, canta nevoie mare si mai tragea cate un scuipat. Pana aici nimic din comun, avem si noi din astia. Partea cea mai interasanta vine, in momentul care scoate un cutit si sa-l flutere pe peron. A fost momentul in care duduia a intrat in panica. Nu e vorba ca nu mi-a fost frica, nu sunt Jet Li sa-i aplic 2 scheme si sa-i iau cutitul, dar merg pe principiul ca: sunt oameni in preajma si daca e sa fie, sa fie.
Intrebarile au inceput sa curga:
Ea: Da de ce are cutitul in mana?
Eu: Habar n-am
Ea: Da de ce se plimba cu cutitul?
Eu: Habar n-am
Ea: Da de ce nu suna nimeni la politie?
Eu: Habar n-am
E culmea, eu ce naiba sa raspund la intrebarile astea fara rost. Neamtul, cand iese din banul si perfectul lui zilnic e blocat si nu mai stie cum sa reactioneze.
Incepe sa se plimbe pe langa noi, duduia tremura, eu mi-am tras si eu o cruce in minte si ne intreaba: daca mergem in Darmstadt, daca nu vrem o pereche de ochelari. Aflam si motivul real pentru care flutura cutitul: ii era frica de caini . Drept este ca tipul arata si foarte ciudat si era si strain.
Duduia, incepe sa faca rugaciuni, sa invoce spritele trenurilor sa ajunga mai repede. Ce ma distra, ca unde era punctualitatea nemtilor cand ai nevoie de ea. Trenul avea intarziere vreo 5 minute.
Ajunge trenul, ne urcam in vagon si primul lucru care il face este sa sune la politie. Aici, am zis jos palaria pentru corectitudinea nemtilor. Is atat de multi tampiti si la noi si ma gandesc ca eu nu stiu cand am sunat la politie pentru asa ceva. Chiar ar trebui luat exemplu din situatia asta. Ignoranta nu este o cale spre progres.
Ne asezam dupa vreo cateva statii in vagon, zice ca ea vrea sa mearga cu mine pana in Darmstadt ca ii este frica sa coboare la o alta statie intermediara si ca din Darmstadt o sa ia alt tren (asta inseamna + 1 ora). Ajungem, politia era pe peronul garii si il aratam pe individul miraculos.
Ce m-a surprins este modul in care mi-am luat la revedere de la ea. Daca in aceeasi zi, mi-a trans mana si mi-a urat numai bine, dupa toata intamplarea m-a strans in brate, mi-a urat numai bine, mi-a cerut adresa de mail si totul cu multa caldura. Am zis, ca uite ca este si o parte buna in toata situatia asta .
Danifeld on January 12th, 2009
Si a trecut si noapte de sambata, cu minunata petrecere. A fost exceptional, cu lume multa, prieteni aproape, rauri de alcool (pacat de roackeri care au golit sticlele pe la 3) si multe surprize.
Am reusit impreuna cu Claudio sa cream si o atmosfera super faina. Am inchiriat lumini de pe la un nenica din Darmstadt, care se miscau foarte fain in functie de basul melodiei. Am pus un proiector si am proiectat pe un perete efectul din winamp cu “vizualization” (aici chiar am rupt duda ). La baie am inlocuit neonul obosit cu lumini faine de discoteca. Era o senzatie foarte haioasa, cand aprindeai lumina si te asezai pe tron . Te apuca zbenga cu toata luminile alea, dar a meritat.
Cei de aici s-au ridicat la asteptari sau mai bine zis la asteptarile lacrimilor mele. Momentul foarte minunat cand au proiectat un filmulet cu momentele mele de aici. Simteam 20 de perechi de maini pe mine care ma strangeau si care traiau filmuletul cu mine. E greu de explicat, ce simti atunci cand vezi o evolutie a ta in 6 luni de zile si iti trec prin minte toate intamplarile si momentele minunate.
Dominika si Alex au facut un tort foarte tare, pe care scria in romana “TE IUBIM!”, iar tricoul cu Kessel (un bar care mergem cam de fiecare data), semnat de patronii barului (“Pentru clientul nostru fidel, cele mai bune ganduri pe viitor!”) si de toti cei care au fost la petrecere.
Atmosfera a fost si ea pe masura. Lumea s-a simtit foarte bine, a durat pana la ora 5 si spre surprinderea mea s-a dansat si lumea nu s-a plictisit. Alcoolul si-a facut simtita prezenta si la domnisoare care au inceput sa se sarute cu pasiunea . Am simtit ghionturile populatiei care ma indemnau la “actiune”. Unde esti Tepes tu doamne, sa vezi dezmatul . Best gift ever, cand alternam cand la o gura cand la alta. Nho, ca am zis-o si pe asta.
Amuzant a fost si cu sticlele, care le-am lasat afara. Chiar era nebunie, daca le lasam inauntru si am preferat sa le punem afara. In Germania, este acum o perioada deosebit de rece si anormala pentru aceste parti. De vreo, 2 saptamani sunt cam -15/0 grade. A inghetat tot si chiar nu a fost nevoie de gheata pentru cola si alte nebunii. Totul era instant.
Inchei cu multumiri speciale unui prieten, care desi traverseaza momente dificile, a tinut sa vina la petrecere. In aceste momente iti dai seama cat de speciali sunt oamenii si ce inseamna sacrificiul pentru un prieten. Cred ca mie, mi-ar fi fost mult mai greu, pentru inteleg prin ce trece. Asa intalnesti oameni, care iti vor ramane pentru totdeauna in inima ta.
PS: voi reveni cu poze si filmuletul intr-un post viitor. Camera e pe 0 cu bateria si n-am reader aici.
Danifeld on January 9th, 2009
Si a sosit ultimul meu week-end aici, iar singurul lucru care pot sa-l exprim: ca este foarte ciudat. Chiar au trecut foarte repede aceste 6 luni, dar asta este, iar concluziile le voi povesti intr-un viitor post.
Azi voi merge la patinoar cu lumea de aici. Din cate am inteles o sa fie si o discoteca pe gheata, deci viata bate filmul cateodata . Ultima data cand am fost in Frankfurt am trait momentele “tragice” din Poiana Brasov de acum 2 ani cand mi-am rupt mana (prima data pe gheata, prima mana rupta). Chiar m-am simtit precum copilul care puna mana pe plita si se frige si a 2-a oara invata ca nu trebuie sa mai puna mana. Avand in vedere, ca nici nu m-am dat un nou Plushenko a fost ok si nu m-am luat la tranta cu gheata. Drept urmare, acum is mai sigur pe mine 
.
Sambata, va fi petrecerea de “bun ramas”. Momentul cel mai trist, cand o sa trebuiasca sa-mi iau la revedere de la o parte din lume. Desi stau pana pe 15 ianuarie, cu o parte din ei va fi momentul de “la revedere”. La cum ii stiu pe cei de aici, o sa trebuisca sa le vorbeasc oleaca. Sper din tot sufletul sa-mi stapanesc emotiile si sa nu fiu precum Basescu si Stolojan acum 4 ani cand a inceput sa planga. Imi doresc doar sa fiu aproape de toti oamenii care i-am simtit apropiati in decursul acestor 6 luni si sa nu ma gandesc prea mult la momentul plecarii.
Am invatat ca fiecare clipa e importanta si trebuie traita la maxim, deci sa ne bucuram de ele.
Va doresc si voua un week-end placut si plin de voie buna!
Danifeld on January 8th, 2009
Citeam aici: de ce?, cum? si/sau cat? sa vorbim cu strainii. Mi-a placut articolul si am zis sa-l dezvolt si eu.
Nu am fost un copil timid si de cand ma stiu mi-a placut sa fiu inconjurat de oameni. Cateodata ma intreb, daca imi place sa fiu in cetrul atentiei sau se intampla pur si simplu. Cred ca pentru mine raspunsul e undeva la mijloc. Si la scoala, generala, liceu sau facultate mi-a placut sa cunosc oameni noi. Tot timpul am vrut sa cunosc cat mai multi oameni, sa stiu de viata lor, sa stiu un mic secret de-al lor care ne apropia si mai mult. Imi plac oamenii si ma simt conectati cu ei si imi place sa-i simt aproape de mine.
1.Tot timpul mi-a facut o deosebita placere sa pot ajuta pe cineva. Ca s-a chemat prieten, amic sau necunoscut. Nu sunt nici Sf. Petru sau alt apostol, dar in momentul care ajuti pe cineva ai ocazia sa te exprimi altfel. Intri in vorba cu omul respectiv, iti multumeste, ii raspunzi, intreaba de tine si uite asa scapi de o parte de inhibitia de la inceput. Cred ca este unul dintre cele mai simple modalitati de intra in vorba cu strainii, pentru ca omul cu siguranta va fi mai deschis cu tine.
2. Sinceritatea chiar ajuta si te face sa te simti mai relaxat. Personal cand pornesc o discutie cu o persoana nu ma apuc sa spun o tona de minciuni, iar dupa sa am grija ce spun. Mai este si faptul, ca nu pot ascunde o minciuna, pentru ca imi place sa cred ca sunt deschis ca o carte. Tot timpul cei din jurul tau vor remarca sinceritatea si stii prea bine ca si pentru tine e la fel.
3. Fii natural. Multa lume m-a intrebat cum ma comport cu oamenii de aici si raspunsul a fost unul singur: natural. Daca imi vine sa fac misto de unul cu siguranta am sa fac, dar am sa vreau sa-i zic lui unu/una ca e persoana speciala cu siguranta am sa-i spun. Indiferent ca esti in Guatemala, Singapore, Germania, Romania, Africa Centrala fii natural. Am invatat aici ca naturaletea nu tine cont de sex, culoare, religie, etnie samd. Asta a fost si unul dintre motivele care m-am adaptat atat de repede aici: am putut sa ma comport la fel, cum ma comport cu cei mai buni prieteni ai mei.
4. Vrei sa vorbesti cu un strai: fii cu el. Daca petreci o mai lunga perioada (mai mult de 3 luni) intr-un loc, incearca sa-ti faci prieteni. Cineva mi-a spus: ” Nu-ti fa prieteni, daca pleci si stii ca poate nu te mai intorci”. Zic cu certitudine “bullshit”. Vei fi mai dezghetat si sentimentul de a avea prieteni de pe 10 continente e ceva fantastic. Acum, dupa 6 luni petrecute aici pot sa zic ca nu mai am nici o problema de a intra in contact cu cineva nou.
5. Zambeste si pe bune ca nu o sa doara. Un lucru care m-a surprins in Germania, patria stereotipului “racelii”, e ca oamenii zambesc mult mai mult decat la noi. La cel mai mic gest de politete care il acorzi sau pur si simplu pe strada cand te intersectezi si ii faci cu mana unui copil, oamenii iti vor zambi. Tot timpul vei intra mult mai usor in vorba cu o persoana in momentul cand vei zambi. Cred ca am invatat mai mult sa zambesc aici !
6. Uita-te in ochii oamenilor. Tot timpul cand vorbesti cu cineva uita-te in ochii lor. Stim cu totii expresia “uita-te in ochii mei spune-mi daca ma minti!”. E valabil si in momentul cand vorbesti cu un strain. Trebuie sa iei in considerare ca acea persoana nu te stie si una dintre modalitatile ca se simta mai confortabil in preajma ta este sa stie ca esti sincer. In Germania spre exemplu in momentul care zici “Prost” trebuie sa te uiti in ochii lui si el in ochii tai. Mi-au trebuit 2 luni sa ma obisnuiesc cand ciocnesc cu cineva ca trebuie sa ma uit in ochii lui. Acum, e ceva natural.
7-8. Completeaza TU si incearca in fiecare zi sa cunosti pe cineva.
Danifeld on January 7th, 2009
…cel putin in ultimele 3 zile. In principal pot sa spun ca: unii vin, altii pleaca. Am avut ocazia sa cunosc un nou trainee in Darmstadt din Brazilia. O tipa foarte de treaba si foarte deschisa, care cel putin pe mine m-a impresionat. M-am distrat si m-am intristat in acelasi timp pentru ca m-am uitat la ea si m-am vazut pe mine acum 6 luni: la inceput timid, apoi am inceput sa capat incredere in oameni si restul a venit de la sine. Ce a fost foarte comic e ca a vazut zapada pentru prima data. Asta e unul dintre momentele cele mai speciale in viata unui om: sa fii alaturi de o persoana care traieste ceva nou pentru prima data. Is sigur ca o sa-mi amintesc tot timpul cand am sa vad zapada de aceasta tipa simpatica din Brazilia. Foarte comica, cum topaia ea prin zapada si se bucura de fiecare bulgare care il arunca. Uite ca pentru unii se bucura si la unele lucruri care noua ni se par marunte.
M-am intalnit din nou cu lumea care tocmai venise din Praga. O parte din oamenii de aici au fost plecati in Praga pentru revelion. Nu am apucat sa-i revad, pentru ca s-au intors pe 2 ianuarie fix cand eu eram in drum spre Hamburg.
E greu de explicat in cuvinte ce am simtit cand am auzit de la ei ca s-au gandit la mine si ca la fiecare magazin de suveniruri se intrebau ce as fi facut daca as fi vazut acel magazin (addicted to souvenir). Un lucru care l-am invatat dea lungul timpului este sa spun cu adevarat ce simt pentru o persoana si sa nu fie cu tenta de lauda. Chiar am simtit in acele momente cat de apropiati sunt acesti oameni pentru mine si ca e relatia este in dublu sens.
Am primit si un tricou superb cadou cu “Fucker Ligue” . Trebuie sa-i fac o poza si am sa o pun cat mai repede.
Inchei cu un citat din Camil Petrescu – Jocul ielelor: La roata lumii vor mai invarti multi nebuni pana se va opri masinaria ei cum trebuie.
Danifeld on January 7th, 2009
Pentru cei care poarta numele de Ion/Ioana si celorlalti care se simt legati de acest nume, sa aveti parte numai de impliniri in anul 2009 si sa zambiti mai mult ca in 2008!
This is the end and also this is the beginning in the same time. I really can believe that today everything is going to be other. For me, personal is very hard when i’m writing this words, but life must continue his natural way.
RSS
FB
LinkedIn
Twitter
