Danifeld.com » 2009 » January

Vecinul de la 3

Author Danifeld on January 19th, 2009

Nu-mi place la bloc dintr-un singur motiv: sunt multi si nesimtiti. Nu zic de exceptii si nu zic de acei care te ajuta la nevoie si este o placere sa te intalnalnesti cu ei, ma refer la majoritatea care ii vine sa-I arunci de la etajul 4 si dupa sa-I arunci inca odata sa fii sigur.

Am sa spun in continuare cateva dintre intamplarile care pe mine unul m-au marcat si am zis ca “Bleax”

Stau intr-un apartament de 3 camere intr-un bloc de 4 etaj intr-un cartier din Iasi. Nu stau in centru, dar dupa mine stau intr-un cartier frumos si linistit. Exceptiile vin cand vine vorba de vecinii din blocul meu. Stau la etajul 2 si deasupra mea stau cred ca 12 oameni si la 4 tot asa. Este o intreaga reuniune de familie, de la bunici, fii si fiice si pana la nepoti si stranepoti. Este un miracol al naturii cum pot sa stea atat de multi si intrebarea cea mai mare e: “unde frate?”.

Cele mai mari probleme le am cu vecinul de la 3. In primul rand de cand ma stiu ca stau aici in cartier, are o pasiune nebuna sa repare tot ce prinde. Pana aici nu ar fi o problema, dar prietenul lui cel mai bun este “masina de gaurit”. Ii place sa gaureasca atunci cand iti este lumea mai draga si numai atunci cand dorm. Am ajuns la concluzia ca s-a creat intre noi o relatie atat de profunda incat ma simte cand dorm si atunci porneste. Sambata, dupa ce am avut petrecerea si dupa ce am ajuns la ora 5 dimineata acasa, m-am culcat si am zis ca dorm ca un trantor pana la ora 14 si nu ma intereseaza de nimic. Pe la ora 10, m-am trezit in zgomotul masinei de gaurit. Se oprea, adormeam si incepea din nou cand fix adormeam. Am fost un generator de injuraturi de nervi.

O alta problema a individului este apa. Omul meu, cred ca visul lui cel mai mare era sa fie marinar. Are o problema cu apa si inundatiile. Ca orice om normal, din cand mai faci o curatenie in casa, mai dai cu varul pentru ca la urma urmei este casa ta si vrei sa se cheme „casa” si nu „hotel”. Inceputul a fost cand mi-am luat apartamentul. A trebuit sa varuiesc tot apartamentul si de abia terminasem de varuit in ultima camera cand la 2 ore distanta m-a inundat. Am zis ca e normal, ca se mai intampla, ca suntem oameni si ne intelegem. Din pacate a fost inceputul sfarsitului. Avea un obicei ca din 2 saptamani in 2 saptamani sa ma inunde: ba ca i s-a spart nu stiu ce teava, ba ca a uitat apa deschisa, ba ca i s-a spart sifonul. Simteai ca fugi pe campii. Intr-o zi imediat dupa ce terminasem de facut curatenie, a inceput sa curga apa ca la cascada Niagara. Am zis ca iau foc. M-am dus la el si i-am zis ca daca se mai intampla odata, il arunc de la etajul 3. Am ajuns sa fiu supertitios: daca nu vorbeam cu el nu ma inunda, daca ne salutam a doua zi ma inunda.

Si am lasat pe final faza cea mai amuzanta. Intr-un de Pasti dupa ce am terminat curatenia pe balcon si stateam si ma uitam cu ai mei la munca noastra de o zi. La un moment dat, a inceput sa curga ceva rosu de la 3 si sa vina un miros puternic de vin. Omul meu ce facuse: s-a gandit sa fiarba vinul intr-o damigeana de 20 kg pe balcon si cu dopul pus. Conform chimiei, de la fermentatie a facut: POC. Am zis ca vad rosu in fata ochilor. Imediat a coborat sotia cu un lighean in mana sa ne intrebe daca nu vrem sa dam perdelele sa ne le spele. Am zis ca asa ceva nu poate sa fie adevarat, in conditiile in care tot varul alb era rosu si tot balconul era plin de vin. A fost unul dintre putinele mele momente cand am zis ca e ireal ce se intampa si nu am avut drept la replica.