Ce este cel mai sfant lucru pentru un student? Cred ca majoritatea dintre noi suntem deacord ca nota 5 este sfanta. Acea sesiune obosita, care nu ai nici un chef sa inveti si te gandesti cum naiba ai putea sa iei 5. Chiar ma distra un prieten de-al meu inainte de a incepe sesiune. L-am intrebat: “-Auzi, tu cand intri in vacanta? - Pai de luni intru in vacanta. - Pai de luni nu e sesiunea? (zic eu contrariat) - Pai eu ce zic!“ Daca inca nu stii de ce sa ai 5 pe linie, Blue Air iti raspunde la intrebare si te mai trimite si la schi in Alpi. Profesional si studentesc vorbind mi se pare o campanie foarte diferita si foarte tare. Pai cine a facut ceva pentru ala care are 5 si-i da maica-sa 2 dupa cap ca nu invata. La urma urmei, 5 nu este o mandrie dar nu este nici o problema ca esti integralist. Studenti, fiti integralisti, aveti 5 pe linie si Blue Air te trimite la schi.
Iubesc sa merg la teatru. Nu e demodat, nu esti mai batran daca mergi, nu e plictisitor si cu siguranta nu te arata nimeni cu degetul. Am inceput sa merg constant de vreo 4 ani incoace si am redescoperit placerea de a vedea o piesa de teatru.
Cred ca toti cand am fost in clasele mai mici ne duceam cu scoala la teatru. Te baga in autobuzele alea obosite care veneau de la teatru sau in cazul cel mai rau faceai un sir indian si mergeai de mana cu cineva pana la teatru. Cat de neplacute erau momentele alea cand nu o tineai de mana pe colega de clasa de care iti placea sau nu erai tu responsabil pentru liniste. Am mers si la liceu cu clasa la teatru. Aveam o profesoara de romana care ne punea 10 daca mergeam la teatru. La inceput nu imi placea, chestia aia de obligatie, dar a inceput sa-mi placa. Aceasta profesoara este una din persoanele care a avut o influenta extrem de pozitiva asupra existentei mele. A fost genul de profesor care iti oferea libertatea de a alege, de a face ceva iesit din comun si cand ma gandesc ca ne-am comportat ca niste copii tampiti la inceput ma doare mintea si imi vine sa-mi dau pumni in cap. Am sa povestesc despre ea intr-un post viitor, pentru ca este cu siguranta o persoana incredibila.
De cand am venit din Germania am fost la 2 piese de teatru, la o piesa la Botosani la un prieten de-al meu care este actor la teatru de animatie si in Iasi la Teatru National. Cand am inceput sa merg din nou la teatru acum 4 ani, am fost placut surprins sa vad cat de mult tinerit poate sa vina. Au inceput sa vina oamenii din nou la teatru si asta este cu adevarat ceva incredibil. Hai sa fim seriosi este altfel decat sa vezi un film. Un film poti sa-l vezi oricand, la calculator sau la cinema. Nu ai ce face intr-o zi te duci la film. Intr-un bar poti sa mergi oricand si fac asta in fiecare zi. Dar la teatru este altceva. Simtiti cum actorul transpira pentru tine, simti actiunea mult mai aproape, simti cum actorul face totul pentru tine spectatorul si mai mult vezi bucuria si emotia pe fata lui cand o sala intreaga se ridica pentru aplauze. Iubesc sa ma usture mainele 2 ore pentru ca am aplaudat atat de tare la spectacolul care mi-a placut.
Astea sunt motivele pentru care iubesc sa merg la teatru si pentru ca in Romania teatru merge si merge din in ce mai bine. Pentru ca din punctul meu de vedere ca si simplu spectator, vad ca avem o generatie incredibila de tineri actori.
Unirea Principatelor Române a avut loc la jum?tatea secolului al XIX-lea ?i reprezint? unificarea vechilor state Moldova ?i ?ara Româneasc?. Unirea este strâns legat? de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza ?i de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova ?i la 24 ianuarie 1859 în ?ara Româneasc?. Totu?i, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere cultural? ?i economic? între cele dou? ??ri. Procesul a început în 1848, odat? cu realizarea uniunii vamale între Moldova ?i ?ara Româneasc?, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznod?mântul r?zboiului Crimeii a dus la un context european favorabil realiz?rii unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele ??ri, rezultat în urma unor Adun?ri Ad-hoc în 1857 a dus la Conven?ia de la Paris din 1858, o în?elegere între Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formal? între cele dou? ??ri, cu guverne diferite ?i cu unele institu?ii comune. La începutul anului urm?tor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei ?i ??rii Române?ti, aducându-le într-o uniune personal?. În 1862, cu ajutorul unioni?tilor din cele dou? ??ri, Cuza a unificat Parlamentul ?i Guvernul, realizând unirea politic?. Dup? înl?turarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidat? prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constitu?ia adoptat? în acel an a denumit noul stat România.Sursa: Wikipedia
Asta e realitatea care a fost acum 150 ani. Pentru mine ca iesean este o bucurie in fiecare an sa vad ca inca vin oameni din toate colturile tarii. Este o traditie care nu ar trebui sa se piarda. Am spus de 1 decembrie ce simt de ziua nationala si acelasi lucruri le simt si acum. Nu ar trebui sa uitam de istoria noastra. Un lucru care ma “distreaza” de fiecare data este momentul care i-au cuvantul politicienii nostri. Pe langa traditionalul o ducem de cacat si romanii merita o soarta mai buna, vine si mai traditionalul ” La multi ani”. Cum se intampla ca de fiecare data la astfel de manifestari tot mai arunca cate o gogoneata de genul asta?
And now we are in South Park. Take it personal or not? Interesting question, but lets not forget that America is also present in all of South Park episodes.
Mercedes foloseste in mod ciudat dar amuzant o vorba care spune ca “blondele nu sunt niste fiinte foarte inteligente”. Am gasit aceasta reclama si mi s-a parut foarte amuzanta si pentru ca este un caz foarte “special”: o blonda intr-o biblioteca care doreste sa comande mancare. Situatia este funny, locatia este bine aleasa si personajele fac toti banii.
Sloganul campaniei “Beauty is nothing without brains” este foarte bine ales. Mercedes este o considerata o marca de lux si de cele mai multe ori trecem cu vederea detalii tehnice sau “brain”, daca este sa mergem pe firul spotului si uitam ca avem de a face cu tehnologia germana. Iar, Mercedes are dreptate: o masina care arata bine, dar care este slab performanta este ca o blonda intr-o biblioteca .
S-a dat la stiri ca de maine intra in vigoare legea 298/2008 in care se specifica faptul ca de maine toate apelurile, sms-urile vor fi controlate si inregistrate, se va cine a trimis si unde a trimis, iar din 15 martie se va face la fel si pentru internet, se va sti ce descarci de unde descarci ce siteuri joci totul, asta multumita lu retardu de tariceanu! TRIMITE MAI DEPARTE SA AFLE TOATA LUMEA SI SA PROTESTAM!!!
Asta e un spam care l-am primit cand am deschis calculatorul. Toti primim mass-uri idioate si fara sens. Toti le stim pe cele cu: “Un copil are nevoie nevoie de o proteza“. Eu nu stiu nici un copil care are nevoie de proteza si chiar daca ar exista unul, de unde sa stiu ca daca trimit mass-ul ala chiar proteza ajunge unde trebuie. Hai sa ne gandim logic, nu? Sunt mai mult de 1 milion de copii care au nevoie de proteze in Romania, tu chiar crezi ca acea proteza ajunge unde trebuie?
Spre exemplu mass-ul cu care am inceput. Personal nu sufar de paranoia, chiar nu-mi urmareste nimeni telefoanele sau convorbirile de pe messenger. Sunt altii mai mari ca mine, care ar trebui sa fie ascultati, nu eu. Si la urma urmei, daca chiar as fi ascultat mi se rupe in partea dorsala: nu sunt nici un mic Bin Laden si nici un George Bush al Romaniei. Tot timpul m-a distrat aceasta teoria a conspiratiei care o transmitem pe mess .
“Aol si Yahoo se inchide …“. Sunt companii multinationale de miliarde de dolari, fii convins/a ca nu se inchide. Si chiar daca se inchide, tu chiar crezi ca nu se gaseste altceva care sa inlocuiasca aceasta comunicare. Hai sa ne uitam putin in spate ce foloseam acum 6 ani si ce folosim acum. Acum 6 ani, nici nu stiam de Yahoo Messenger sau Skype, foloseam un programel numit Vypress. Is curios, cati din cei care citesc acest articol au auzit de Vypress? Tehnologia avanseaza si cu siguranta, nu o sa fie anuntata printr-un mass. De asta exista trusturi media, agentii de presa si site-uri online.
Nu-mi place la bloc dintr-un singur motiv: sunt multi si nesimtiti. Nu zic de exceptii si nu zic de acei care te ajuta la nevoie si este o placere sa te intalnalnesti cu ei, ma refer la majoritatea care ii vine sa-I arunci de la etajul 4 si dupa sa-I arunci inca odata sa fii sigur.
Am sa spun in continuare cateva dintre intamplarile care pe mine unul m-au marcat si am zis ca “Bleax” Stau intr-un apartament de 3 camere intr-un bloc de 4 etaj intr-un cartier din Iasi. Nu stau in centru, dar dupa mine stau intr-un cartier frumos si linistit. Exceptiile vin cand vine vorba de vecinii din blocul meu. Stau la etajul 2 si deasupra mea stau cred ca 12 oameni si la 4 tot asa. Este o intreaga reuniune de familie, de la bunici, fii si fiice si pana la nepoti si stranepoti. Este un miracol al naturii cum pot sa stea atat de multi si intrebarea cea mai mare e: “unde frate?”.
Cele mai mari probleme le am cu vecinul de la 3. In primul rand de cand ma stiu ca stau aici in cartier, are o pasiune nebuna sa repare tot ce prinde. Pana aici nu ar fi o problema, dar prietenul lui cel mai bun este “masina de gaurit”. Ii place sa gaureasca atunci cand iti este lumea mai draga si numai atunci cand dorm. Am ajuns la concluzia ca s-a creat intre noi o relatie atat de profunda incat ma simte cand dorm si atunci porneste. Sambata, dupa ce am avut petrecerea si dupa ce am ajuns la ora 5 dimineata acasa, m-am culcat si am zis ca dorm ca un trantor pana la ora 14 si nu ma intereseaza de nimic. Pe la ora 10, m-am trezit in zgomotul masinei de gaurit. Se oprea, adormeam si incepea din nou cand fix adormeam. Am fost un generator de injuraturi de nervi.
O alta problema a individului este apa. Omul meu, cred ca visul lui cel mai mare era sa fie marinar. Are o problema cu apa si inundatiile. Ca orice om normal, din cand mai faci o curatenie in casa, mai dai cu varul pentru ca la urma urmei este casa ta si vrei sa se cheme „casa” si nu „hotel”. Inceputul a fost cand mi-am luat apartamentul. A trebuit sa varuiesc tot apartamentul si de abia terminasem de varuit in ultima camera cand la 2 ore distanta m-a inundat. Am zis ca e normal, ca se mai intampla, ca suntem oameni si ne intelegem. Din pacate a fost inceputul sfarsitului. Avea un obicei ca din 2 saptamani in 2 saptamani sa ma inunde: ba ca i s-a spart nu stiu ce teava, ba ca a uitat apa deschisa, ba ca i s-a spart sifonul. Simteai ca fugi pe campii. Intr-o zi imediat dupa ce terminasem de facut curatenie, a inceput sa curga apa ca la cascada Niagara. Am zis ca iau foc. M-am dus la el si i-am zis ca daca se mai intampla odata, il arunc de la etajul 3. Am ajuns sa fiu supertitios: daca nu vorbeam cu el nu ma inunda, daca ne salutam a doua zi ma inunda.
Si am lasat pe final faza cea mai amuzanta. Intr-un de Pasti dupa ce am terminat curatenia pe balcon si stateam si ma uitam cu ai mei la munca noastra de o zi. La un moment dat, a inceput sa curga ceva rosu de la 3 si sa vina un miros puternic de vin. Omul meu ce facuse: s-a gandit sa fiarba vinul intr-o damigeana de 20 kg pe balcon si cu dopul pus. Conform chimiei, de la fermentatie a facut: POC. Am zis ca vad rosu in fata ochilor. Imediat a coborat sotia cu un lighean in mana sa ne intrebe daca nu vrem sa dam perdelele sa ne le spele. Am zis ca asa ceva nu poate sa fie adevarat, in conditiile in care tot varul alb era rosu si tot balconul era plin de vin. A fost unul dintre putinele mele momente cand am zis ca e ireal ce se intampa si nu am avut drept la replica.
Am vrut decand m-am intors in tara sa scriu un post, dar ca orice persoana care e plecata mai mult timp, m-am concentrat sa vad pe toata lumea. Un sentiment foarte interesant sa-i vezi pe toti la care tii si care stii ca nu i-ai mai vazut de 6 luni. Am sa povestesc in continuare lucrurile care s-au intamplat decand am ajuns in tara. Imi aduc aminte de ultima seara care am petrecut-o in Darmstadt, locul care pentru mine inseamna a 2-a mea casa si care in continuare o consider asa. Am zis ca ultima seara sa ma intalnesc inca odata cu cei care imi sunt apropiati. La urma urmei stau si ma gandesc, de ce as vrea sa lenevesc in casa: viata e tanara si frumoasa si avem tot ficatul inainte . Personal am avut un soc cand am inceput sa-mi fac bagajele: mi-am imprastiat toate lucrurile in stanga si in dreapta si am zis “how the fuck i will put everything inside?”. Este un miracol al fizicii cum au incaput toate, iar Alex colegul de apartament a zis ca nu i-a venit sa creada .
Ne-am intalnit pe la un 19:30 in Kessel, un bar foarte simpatic in care mergeam noi deobicei. Ne-am intalnit cam toti si seara s-a prelungit pana la ora 2:30. A fost extraordinar de amuzant si extraordinar de trist in acelasi timp. Cand te gandesti ca nu stii cand ai sa-i intalnesti din nou, simti un sentiment ciudat. Ca sentimentul ciudat a fost de la raurile de bere si tequila asta nu mai stiu, ideea e ca s-a continuat la mine.
Am avut o surpriza sa vad cati oameni vin cu mine la gara. Foarte tare sa vezi prietenii ca vin sa-si iau la revedere de la tine cu ochii in lacrimi. Multumesc lui Felix, Dominika, Benoit, Moritz, Claudio, Alex, Carmen si Agnes pentru un moment cu adevarat special. Chiar spuneam zilele astea ca am in minte doar ultima imagine cu toti pe peronul garii si eu in usa trenului, inca incerc sa mi-o scot din minte, dar in acelasi timp adevarat ca viata mea merge inainte iar oamenii care iti sunt prieteni iti vor ramane oriunde vei fi.
Dupa 2 ore de mers cu trenul in care m-a durut in partea dorsala de toata lumea si n-am avut chef sa vorbesc cu nimeni, am ajuns in aeroportul din Koln si am zis ca sunt in Matrix. Avand in vedere ca e prima data cand merg cu avionul si atat de multe terminale am zis ca sunt pierdut. Inca odata apreciez germanii pentru amabilitatea lor si rabdarea de care dau dovada. Am ramas impresiodat de cat de frumos a putut sa-mi vorbeasca si cata rabdare a avut sa-mi explice unde trebuie sa ajung si unde este poarta pentru avionul meu. Am trecut de check, am ajuns in duty-free dupa ce in prealabil mi s-a desfacut in aeroport narghileaua ). Am aterizat in Romania 2 ore mai tarziu si sincer nu am simtit cum a trecut timpul atat de repede.
A fost foarte funny sa am intr-o saptamana si o petrecere de “ramas bun” si o petrecere de “bun venit”. Am avut placerea sa-i intalnesc din nou pe acei oameni din Aiesec care imi face placere sa-i vad de fiecare data si sa-i cunosc pe membrii noi. A fost o nebunie totala in Palace Cafe si intrebarile oameni dornici sa vada cum am petrecut cele 6 luni in Germania. Din pacate nu am reusit sa povestesc prea multe pentru ca muzica era extraordinar de tare si cel mai probabil o sa se faca o reeditare.
Acum ca lucrurile s-au linistit intr-o masura, voi continua acest blog si voi continua sa-mi exprim ideile care imi fulgera prin cap in fiecare zi. Incerc sa fac spre un domeniu propriu si voi scrie in fiecare zi. Sunt lucruri minunate care se intampla si aici, voi continua cu pasiunea catre marketing care am neglijat-o in ultimul timp. Astept sa vad comentarii, astept sa vad inspiratie la mine si astept o revenire la un altfel de normal!
Cele mai bune ganduri pentru saptamana care urmeaza!
Am ajuns ieri in Romania pe ruta: Darmstadt-Koln-Bucuresti Baneasa-Iasi. Maine am sa scriu un post despre tot, pentru ca amintirile sunt si in ultima zi.
Danifeld on January 27th, 2009
Ce este cel mai sfant lucru pentru un student? Cred ca majoritatea dintre noi suntem deacord ca nota 5 este sfanta. Acea sesiune obosita, care nu ai nici un chef sa inveti si te gandesti cum naiba ai putea sa iei 5.
.
.
RSS
FB
LinkedIn
Twitter
