Archive for December, 2008
Danifeld on December 31st, 2008
Fur leapsa lui Dani si fac si eu bilantul pentru anul 2008 si cu bune si cu rele. Trag linie si zic asa:
- am terminat 2 proiecte minunate in Aiesec: Start Me si LPM. Mi-am facut o multime de prieteni si am avut parte de surprize incredibile din partea acestor oameni. Mi-au influentat viata si sper ca le-am creat un impact pozitiv.
- mi-am pierdut un prieten, o bunica, un erou in viata la inceputul anului. O persoana care pentru mine a insemnat totul si tot ce fac ii si pentru ea. Unele persoane is imposibil de uitat. Cum zicea un prieten si-i multumesc pentru vorbele astea “Acum am 2 ingeri pazitori care vegheaza asupra mea”
- am castigat experienta profesionala lucrand in 2 companii din Iasi
- am avut ocazia sa plec intr-un exchange si faptele si amintirile le spun de fiecare data cand scriu niste randuri pe acest blog. Indemn pe toti sa incerce un stagiu de practica in afara. Este o experienta care nu poate fi egalata cu nimic in lume
- inca este regretul ca puteam sa citesc mai mult, sa ma dezvolt mai mult si puteam sa dau o mana in plus de ajutor. Invatam din experiente si tragem linie si spun ” hai ca puteam si mai mult”
- am 3 fete minunate care le iubesc. S-au terminat 2 ani care au insemnat atat de multe amintiri.
- am un mare om care sunt bucuros ca-l cunosc si acel prieten,actor si un om care tot timpul o sa fie special pentru mine
- is mai bogat cu prieteni din Slovacia, Germania, Turcia, Belgia, Brazilia, Egipt, Cehia, Polonia, Egipt, Bulgaria, Coreea
Fara prea multe cuvinte va doresc un sincer “La Multi Ani!“.
Danifeld on December 31st, 2008
Am revenit pe blog dupa mai bine de 1 saptamana, dar avand in vedere ca 2 prieteni de ai mei din Romania au venit la mine nu am putut sa fiu ca butoiasul blogat si sa zic “Stop, eu am de narat pe blog“.
Sper ati avut parte de un Craciun de asa cum l-ati meritat toti si ca ala mic si rosu, a fost bun cu voi.
Pentru mine Craciunul a fost foarte special. A fost primul an departe de toti cei de acasa: de familie, de prieteni, da caine, de colindele romanesti si toate lucrurile care ma leaga de tara. Am dorit sa simt atmosfera de Craciun si ma simt norocos ca am reusit din plin. Am avut parte de prietenii mei din ambele parti, si din Romania si de aici. Eu personal, simt ca oriunde voi fi plecat inima cateodata vrea sa fie in 2 parti in acelasi timp: am vrut si in Romania, dar si aici.
Am avut parte si de traditionalele sarmale, carnati si palinca de sarbatori. Ai mei au avut grija de mine si mi-au trimis un pachet consistent de sarbatori. Am creat senzatie prin Frankfurt cu o sacosa de vreo 30 kg de rafie, carata prin Frankfurt. Ce pot sa-mi mai doresc de la viata, cand vedeam nemtii ca se uitau ca le falul 7 cand vedeau 2 barbati vanjosi (mai ales eu) care carau aratare de 30 kg.
Pe langa partea comica, mi-am dat seama ca bucataria romaneasca rupe duda oriunde. Majoritatea prietenilor de aici, erau plecati la familie de Craciun. Germanii chiar tin cont de aceasta sarbatoare si pentru ei Craciunul inseamna familie. Am prins insa cativa aici si vreau sa zic ca sarmalele, palinca, prajiturile alor mei au creat senzatie. Toata lumea retetele si au avut orgasm gustativ cand le-au mancat.
In noaptea de Craciun, am fost plecat la Felix la masa lui in Familie cu Dominika, Leonardo si unul dintre prietenii de acasa. Din pacate celalalt a fost blocat vreo 4 ore prin aeroport.
Am simtit atmosfera de familie, am gustat bucataria germana si a venit Mos Craciun (chiar am fost copil cuminte). A fost extraordinara o batranica (mama unui prieten de familie), care toata noaptea facea semne ca ne iarta pe toti. O femeie la 87 ani, atat de amuzanta si tot timpul pusa pe sotii nu am vazut in viata mea.
Cu siguranta, Felix citeste aceste randuri si vreau sa-i multumesc pentru ca a facut totul posibil.
Avand in vedere ca prietenii au venit aici, nu puteam sa le arat orasele cele mai apropiate. Ne-am plimbat prin Darmstadt, Frankfurt si Mainz. In principal a fost cate o zi rezervata pentru fiecare oras. Din pacate, aici nu a nins si vremea a fost extraordinar de rece si uscata si nu prea a tinut cu noi. Am avut in schimb parte de atmosfera placuta.
Spuneam intr-un post anterior ca nu e prima data cand aterizez in Mainz. Acolo, am cunoscut acel ruso-american care e soldat in armata Americana. Nu puteam, sa nu ajung in Mainz si sa nu le arat acest omulet fantastic. I-am dat telefon si am ramas surprins ca dupa 4 luni inca m-a recunoscut si mi-a tras urechela ca n-am dat nici un semn de viata atata timp. Ne-am intalnit cu el, iar pentru a fost incredibil de amuzant sa-i vad cum ramane lumea cu gura cascata la cum e Arthur. Omul stie sa-si faca simtita si povestirile lui is tot timpul pline de savoare. Pe mine, m-a distrat cand l-am auzit ca vrea sa vina la petrecerea de bun ramas a mea. Il astept cu placere.
Asta a fost Craciunul meu pentru prima data in afara tarii, inconjurat de prieteni din ambele parti, cu bucurii, cu cadouri, cu sarmale si palinca. Sa fim bucurosi si sa ne bucuram de tot ce avem!
Danifeld on December 24th, 2008
Va urez un Craciun Fericit si linistit alaturi de cei dragi. Sa fiti zambitori si minunati, asa cum sunteti in fiecare zi. Sa va bucarati de toate momentele alaturi de cei care tineti si toate dorintele voastre sa se indeplineasca
Danifeld on December 22nd, 2008
In plina campanie de “consuma produse romanesti“, Dacia isi cauta noi piete de desfacere. Conform Prosport, Dacia urmeaza sa fie sponsorul principal al echipei Udinese.
Dacia, incepe sa devina brandul principal al romanilor si un nume in industria automobilelor low-cost. Personal consider ca este o buna strategie de marketing avand in vedere ca Udinese si Dacia au o oarecare asemanare. La fel cum spune si Prosport, ambele “sunt tinere, ambi?ioase ?i dinamice, în cre?tere“. Sa nu uitam fondul social din Italia, unde traiesc mai bine 2 milioane de romani.
Is curios daca aceasta sponsorizare, vor impulsiona cresterile Dacia pe piata din Italia. Vedem …
Danifeld on December 22nd, 2008
Spuneam ca am avut parte de un week-end foarte deosebit. Zic deosebit, pentru ca is satul de stat in casa de uitat la filme si seriale. Cred ca m-am uitat intr-o saptamana la mai multe filme decat m-am uit in cele 5 luni decat sunt aici. Vorba aia “Omul bolnav isi cauta obiceiuri bolnave“. Cu ocazia asta va recomand si “The Lost Room“, un mini-serial de vreo 5 ore SF foarte bine realizat.
Sambata a fost petrecerea pentru ziua de nastere a lui Benoit, trainner-ul din Belgia. Cum la fiecare aniversare, trebuie sa faci si cadou nu din oblgatie ci pentru ca simti, ne-am luat portofelul intre dinti si dai la cumpaturi. Aici este o moda cu “drinking games”, este cadoul ideal. Dupa cum spune si numele e un joc de baut. De cele mai multe ori e foarte amuzant la o petrecere si e combustibul care face posibilul-imposibil. Daca intri intr-un magazin de jucarii sau de suveniruri este imposibil sa nu gasesti o gama variata si mai ales ca este perioada sarbatorilor ai de unde alege.
Un alt aspect care l-am observat aici este originalitatea cadourilor. Fie ca ai degand sa cumperi un cadou, fie ca nu, este imposibil sa nu faci ceva manual. O felicitare, un afis, orice ca sa se vada ca e facut de mana ta.
Benoit are o vorba “What’s the plan” 
. De multe ori da telefon, are chef de iesit in oras si suna zicand “What’s the plan”. Asa ca sa-l invatam minte si sa inteleaga, ca trebuie sa fie spontan i-am facut un plan de urmat (o sa vedeti in pozele care urmeaza).
Petrecerea a avut loc la apartamentul lui si au fost invitati cam toti oamenii care ii cunoastem. Un alt aspect care l-am observat spre deosebire de la noi e ca la fiecare petrecere trebuie sa fie obligatoriu si mancare. Personal, in Romania, nu-mi amintesc ultima petrecere in care sa fiu servit si cu mancare. Sa curga rauri de bautara, ca restul nu conteaza.
Am dansat, ne-am simtit bine, lume multa, dansuri Aiesec (Loredena-Lelele rupe duda) si mai important prieteni. Cam ciudat pentru mine sentimentul ca am baut numai bere fara alcool, traiasca medicul, dar ce sa-i faci. Iti cam vine sa-ti dai doua palme cand vezi ca nu poti bea macar o bere, dar sanatatea e prioritara.
Era sa uit: nici aici nu am scapat de discursuri. A fost interesant sa stau cocotat pe scaun, sa tin un discurs siropos de ce mult il iubim pe Benoit si special e pentru noi. Cred ca ma fac politician 
).
– Ben plan
O zi de iarna nu se poate fara a pune patinile in picioare si sa simti gheata sub picioare. De vreo 2 saptamani tot se fac planuri si ieri a fost ziua cea mare sa mergem la patinoar in Frankfurt.
Ca spun si partea de costuri, nu e foarte scump si preturile comparabile cu ale noastre: 3.50 Euro 2 ore pe gheata si 4.50 de inchiriat patinile 2 ore. Imi amintesc ca in Poiana Brasov am platit tot atat.
Ne-am adunat o gasca vesela, marea majoritate cea petrecareata de cu o seara inainte. Patinoarul este in centru Frankfurt-ului si plin de persoanele de toate varstele. De la copii de 10 ani care faceau niste piruite de ramaneam cu gura cascata, pana la batrani de 60 ani. La urma urmei sportul nu ar trebui sa tina cont de varsta.
Un lucru care nu mi-a placut a fost forma patinoarului, sub forma de cerc. Dupa ce te dadeai de cateva ori pe gheata, incepeai sa o iei razna de atatea cercuri care le faceai. Deasemeni, patinile erau extrem de proasta calitate. Nu stiu ce a fost in capul celor care le-au luat, dar dupa ce le-am dat jos din picioare ma simteam precum Cupidon.
Diferenta dintre starea de ebrietate din Germania si Romania este calmul. In autobuzul cu care ne-am intors de la gara acasa, am intalnit o gasca de petrecareti. Din cantat si dansat, si aruncat si conversat in engleza si urlat nu s-au oprit. N-as putea sa va spun ce cantau avand in vedere cunostintele mele de germana, dar erau al naibii de comici. Las pozele sa vorbeasca de la sine!
Si-am incalecat pe o sea, si v-am spus povestea de week-end asa !
Danifeld on December 21st, 2008
Am avut parte de un week-end cu adevarat nebun. Incepe cu ziua unui prieten unde a fost nebunie totala. Ne-am chinuit ca nebunii sa-i facem un cadou simpatic si din inima. Zic eu ca am reusit.
Azi am fost la patinoar in Frankfurt si is povestiri si de pe acolo. Am ajuns in Darmstadt si am dat peste o gasca de cantareti dementi in autobuz.
Toate maine. Noapte buna si somn usor !
Danifeld on December 20th, 2008
Toti ne folosim de emoticons cand vrem sa scriem pe mess. Am dat peste acest site minunat http://emoticarolers.com, unde poti alege trei colinde “Jingle Bells, Deck the Halls, Auld Lang Syne” si emoticoanele tale preferate care sa-ti recite colinda.
Si uite asa emoticoanele sunt prezenta in viata noastra chiar si de Craciun.
Danifeld on December 19th, 2008
Germanii isi planifica totul, inclusiv bolile si mai important ca sfatul medicului este sfant. In Germania, daca stai mai mult de 3 zile acasa trebuie sa iei de la doctor o hartie care e scris perioada care ai fost “imobilizat” la pat.
Cum de vreo 4 zile stau ca boierul la pat, nu de placere ci de nevoie, am zis ca trebuie sa fac si pasul asta sa ajung si la un doctor. Ca am ajuns mai mult la insistentele prietenilor:
” Dude, you’re not normal. I told 1 million times, go to a doctor to see what you have.“
sau altii:
“Ma tu esti normal. Ti-am spus de 1 milion de ori sa te duci la doctor sa vezi ce ai“
Pe cuvantul meu ca nu e traducere. Indiferent de poporul din care sunt, la fel imi dau in cap ca ma doare in basca. Ideea este ca nu sunt obisnuit sa merg la medic. Mama mea e medic, am trait cu un medic in casa, meseria se fura si toata lumea a facut medicina la fara frecventa
. Chiar n-am nevoie sa dau un pumn de bani ca sa-mi spuna ia Paracetamol si stai in casa.
Pe langa “morala” care am primit-o de la prieteni, am fost sunat si de catre sefa. Traditionalul: ce faci, cum te simti, tie bine, ai nevoie de ceva; a urmat si am nevoie de acea foaie sa vada ca am stat acasa. Asta e un lucru care ma scoate din minti in Germania: reguli, reguli si iar reguli.
Asa o iau pe Dominica, si iau in piept aerul rece dupa 3 zile de casa. Ajung in centrul orasului si dai la cautat de cabinete. Reusim sa gasim intr-un final o doctorita din Romania. Toti de pe aici mi-au zis sa merg acolo, ca e super de treaba si super finuta si e super si e super. Anyways, ajung acolo, ma asez, dau buletinul si asigurarea medicala, vine doamna doctor si trage un “Buna ziua” (drept cam stalcit la inceput), Dominika se uita la mine si zic “Buna ziua”.
O femeie in jur la vreo 50 ani, pleacata de vreo 25 ani din Romania, culmea originara din Iasi (asa ca e mica lumea) si stabilita in Darmstadt. Am stat la vorbe, incepand de la ce fac aici si daca sunt student sau lucrez, pana la cum mai e in Iasi si cum e Copoul si ce colegi mai are mama mea.
Sfatul meu e sa va faceti Asigurarea internationala sau Cartea Verde. Nu cumparati asigurari de la agentiile de unde va luati bilet pentru plecat. Distractia mea de ieri m-a costat 30 Euro, pentru ca asigurarea care o am, desi in Romania mi-a zis ca acopera mai toate cheltuielile e defapt o frectie la picior de lemn. Deabia cand ajungi acasa, o parte din bani sunt returnati. Dar stim prea bine, ca sa primesti bani inapoi, ai de umblat de iti iese pe ochi si intr-un final zici ca-ti bagi picioarele in ei.
Si uite asa, mai stau si azi acasa, frec menta pe net, bloghez si ma uit la cel putin 3 filme pe zi. La urma urmei, trebuie sa le faci pe toate. 
Danifeld on December 17th, 2008
Fur leapsa lui Dani si fac si eu bilantul pentru anul 2008 si cu bune si cu rele. Trag linie si zic asa:
RSS
FB
LinkedIn
Twitter
