Amintiri
Danifeld on November 22nd, 2008
A nins aseara!
Mi-am amintit ce frumoase erau copilariile mele pline de ninsoare. Eram trezit de ai mei “Scoala scoala scoala, a nins afara”. Chiaun de somn si cam miop 
, imi cautam ochelarii sa vad acea minune alba. Pupilele mi se dilatau, iar pe fata iesea un zambet cat casa 
. Patul ramaneanefacut si fugeam sa fiu primul care pune mana pe zapada.
Imi amintesc cele mai fericite zile din viata mea erau alea care auzeam la radio “Drumurile sunt inchise si scolile sunt la fel”. Era sarbatoare nationala. Stau si ma gandesc ca am prins putini ani cu aceasta bucurie, iar restul am asteptat sa apara. Acum cand ma gandesc, nu ca nu-mi placea scoala aveam acesta bucurie, dar cred ca nu este un copil sa nu se fi bucurat ca nu se face scoala din cauza zapezii. Era bucuria prea mare …
Imi amintesc ca ma duceam pe Sararie si aproape de Ticau, unde era bunicul nostru Creanga si ma dadeam cu sania. Erau asa de multi copii acolo, incat simteam ca toti copii din lume s-au adunat sa se dea cu sania unde numai mie imi place. Era extraordinar din toate punctele de vedere si zapada era si de alba.
Dupa ce stateam acolo vreo 3-4 ore de imi dardaiau izmenele pe sub pantaloni, fugeam acasa. Aveam in cap doar caloriferul care era un pic mai mare ca mine si ma suiam pe el sa ma incalzesc. Aveam o vedere incredibla cu niste copaci in fata, care erau plini de zapada.
Imi amintesc de frumoasele noastre traditii de Craciun, cand ma duceam cu Colinda. Umblam din usa in usa la blocul meu Y1 de 10 etaje, in speranta ca voi putea spune colinda mea lipsita de voce. Eram 2 copii tembeli, care nu stiam ce-i cu noi, dar ce conta atata timp cat era bucuria colindului.
Aseara parca a fost sarbatoare cat a nins pentru cateva ore, dar in acelasi timp ma gandeam cu tristete ca multi dintre ei nu au gustat zapada in adevaratul sens al cuvantului. Dar ce mai conteaza, cand acea minune cade din cer … 
RSS
FB
LinkedIn
Twitter
