Nu prea am mai scris pe blog pentru ca se apropie un simpozion aici (o sa scriu despre el intr-un articol viitor) si trebuie sa fiu titirez. Nimeni nu stie ce vrea, dar toata lumea trage de mine. Stiu, mititelul de mine …
Citeam acum vreo cateva zile un articol in Ziarul de Iasi cum clientii din Castel si-au luat bataie de la agentii de paza. Pe mine personal ma enerveaza de mor agentii astia care au cu 10 clase mai putin ca trenul si nici nu stiu pe ce planeta se afla. Este incredibil ca astfel de lucruri inca se intampla si nimeni nu suporta consecintele.
In aceeasi idee, vis-a-vi de articolul care il scriu acum, ma enerveaza si chelneritele sau chelnerii care sunt pur si simplu niste manechine/manechini si cu greu leaga 2 vorbe. Just ca sunt si multe exceptii, dar in mare parte cred ca asta este marea masa. Am lucrat si eu de curiozitate vreo 2 luni la mare ca si chelner sa vad cum e o experienta de genul asta si pfff, raman fara cuvinte de multe ori cand imi amintesc.
Sunt cateva lucruri care imi plac foarte mult aici cand vine vorba de calitatea ireprosabila cand ti se serveste comanda:
- presupun ca toti am patit sa venim cu mai multi prieteni si la sfarsit sa trebuiasca fiecare sa-si plateasca comanda. Mie mi s-a intamplat de multe ori sa primesc raspunsuri in momentul care am cerut nota separata, ca e prea complicat sau ca nu poate sa desparta nota. Aici de fiecare data te intreaba daca vrei “separat” sau “impreuna” nota. Se evit situatiile penibile ca la iesirea din bar sau in bar mai stai 10 minute ca sa dai rest la toti sau sa mai ramai si gaura.
- iesi in oras si mananci. A fost prea multa mancare si vrei sa iei acasa. Eu tin minte ca am cerut de cateva ori si a zis ca nu poate sa puna la pachet. Adica nene este comanda mea si pot sa iau daca vreau doar 1 felie de pizza si sa ma satur. Ce fac, iti las tie toata pizza? Aici poti sa mergi fara probleme si sa ceri la pachet. E ceva absolut normal.
- comanda si nota vine repede. Mai imi amintesc cum stateam cate 30 minute pentru comanda si 30 minute pentru a primi nota.
Hai ca mai trec pe la tine ….
LE: mi-am amintit de un “bacsis”. Vorbeam cu cineva care lucreaza aici ca si chelner si intrebam cum is bacsisurile aici. Am ramas cu gura cascata ca nu stia ce e ala. Am stat cateva minute sa-i explic ce inseamna. De cele mai multe ori nu se lasa bacsis. Asta nu prea imi place, pentru ca multi chelneri sunt studenti si salariul este destul de mic.
Am gasit pe acest blog o prezentare foarte interesanta a activitatilor zilnice si ma gandeam in acelasi timp daca brandurile care le folosesc aici in Germania s-au schimbat. Am stat si m-am gandit si spre surprinderea mea chiar nu s-au schimbat foarte mult preferintele. Is curios voi ce branduri folositi voi .
.
Dimineata
.
Servici
.
Seara
Am mai eliminat pentru ca marcile pentru mancare nu sunt cunoscute si sincer nu stiu cati se uita la brand cand cumpara de mancare. Pretul e cel mai important.
Ce ciudat sentimentul. Mi-am facut rezervare la avion pentru intoarcerea in tara. Cand am facut rezervarea cu un ochi radeam si cu unul plangeam. Ma bucuram ca o sa-i vad pe cei dragi de acasa si cu unul plangeam ca ii las pe cei dragi de aici. Cu adevarat acum inteleg mai bine vorba “timpul e relativ”, pentru ca trece atat de repede uneori.
Dar fara regrete, pentru ca mai am inca 2 luni de spus povesti de aici !
Sper ca week-end-ul care tocmai a trecut sau trece a fost plin de voie buna pentru voi si ca v-ati simtit bine. Pana la urma asta e cel mai important, nu neaparat daca ati facut ceva iesit din comun. Inafara de o petrecere Erasmus aseara, unde am plecat pe la 05:30 dimineata, nu pot sa zic ca am facut mare lucru. Vorba unui coleg de-al meu de la servici: ” Oamenii optimisti se bucura ca vineri incepe week-end-ul, iar pesimistii se gandesc ca acusi se termina si incepe o noua saptamana”.
Vorbeam cu Tudor zilele trecute si imi recomanda sa scriu mai mult despre cultura germana. Am luat atitudine si zic ca urmatorul post trebuie sa se intituleze “Sofer in Germania“.
Am carnet de vreo 5 ani cred. Nu pot sa zic ca in Iasi conduc foarte des, dar nici nu ma plang. Ma gandesc cat de aglomerate sunt strazile la noi si cati dobitoci sunt la volan. Sincer spun ca primul lucru care mi-a placut aici este disciplina soferilor in trafic. Decand am ajuns aici cred ca am auzit doar 3 claxoane. In Iasi si cred ca in oricare alt oras din tara, soferul roman cred ca e excitat de claxon. Nu conteaza ca e verde doar de 1 secunda si apasa claxonul sa pleci. Aici este disciplina. Poate esti din oras, poate nu ai vazut ca s-a facut verde, poate nu stii pe unde trebuie sa mergi, chiar nu conteaza pentru ca nu te claxoneaza. Sebastian imi zicea ca lui i se pare imposibil sa conduci in Frankfurt, iar eu am ramas . Frankfurtul este un oras cu vreo 2 milioane de locuitori cred, dar nu este aglomeratie si soferi nebuni. Totul merge lin si lumea e calma la volan. I-am zis ca il astept sa vina in Iasi sa conduca, nu mai spun de Bucuresti unde este iadul soferilor. Un lucru care imi place, ca soferii acorda pietonilor prioritate si aici ma refer la o straduta unde nu este semafor sau trecere de pietoni. Nu conteaza pentru ei ca poate nu este regulamentar pe unde trec, dar atata timp cat nu am pe unde …
In acelasi timp stau si ma gandesc ca aceasta disciplina a soferilor vine si din infrastructura: sosele bune, intersectii semaforizate, strazi neaglomerate. Ai acea lejeritate la volan care fiecare sofer de la noi o cauta. Cine stie …
…pai cum altfel sa o numesc daca azi zic una si maine alta. Bai si credeam ca la noi in Romania e asa, dar vad ca nici aici nu e foarte diferit. Scriam acum vreo 2 zile ca voi Chair la o conferinta Aiesec din Frankfurt. Foarte tare pana aici!
Am fost la sedinta lor. Am ajuns cam in doua pana in Frankfurt avand in vedere ca am nasul rosu mai ceva decat a lui Rudolf. Am senzatia aia tampita care te dor toti muschii si simti ca abia te poti misca ca nu cumva sa te rupi. Am zis ca de dragul unei chestii asa de tari se merita sacrificiul de a mai sta o zi in pat. Am ajuns acolo, adunati cam 10 oameni foarte tacuti si stingheri de felul lor. Am asteptat sa zica ca trebuie sa ma prezint si ce e cu viata mea. Pauza si liniste, doar un ‘wow’ cand auzeau ca sunt un trainee. Au vorbit oamenii in engleza acolo de dragul meu spre marea mea surprindere si dupa am iesit intr-un bar. M-am tarat si acolo, ca doar nho trebuie sa fac impresie buna la oamenii astia. Am baut o cafea care am dat vreo 4 euro si care avea gust de cafea la 1 leu de pe la noi, am stat oleaca de vorba cu ei si m-am carat acasa. Binenteles am cazut lat…
Ieri nici nu ajung bine la servici si primesc un telef: - Stii sunt X din Frankfurt si vrem sa te anuntam ca am gasit pe cineva mai “experimentat”, si nu te stim siiii… - Daca nu credeam ca fac fata, refuzam din prima. E alegerea voastra, dar cam neprofesional – le zic - Da, dar stii e foarte important siii… - OK, am inteles. Spor in continuare!
Adica, nu ma stiu (intreaba frate ce e cu viata mea si dupa aia poti sa zici ca nu ma stii). Cum zicea un prieten de-al ” daca te doare la basca, ca pe soarece la siloz! “, pe mine de ce m-ar durea mai mult?
Primisem ieri un mesaj de la un prieten care ma intreba daca am fost la Hundertwasser. Am fost saptamana trecuta si am zis ca pun o serie de poze de blog, dar tot am sarit de la un articol la altul si am uitat.
Hundertwasser sau Forest Spiral este o cladire construita intre anii 1998 si 2000 de catre Friedensreich Hundertwasser unul dintre cei mai faimosi arhitecti austrieci. Cladirea e celebra pentru ca e plina de iregularitati si pictata in culori vii. Cladirea are 105 apartamente de locuit, un restaurant si cocktail bar.
Un lucru care am auzit este legat de mobila din apartamente tcare trebuie facuta la comanda, datorita interiorului care e la fel plin de iregularitati.
Hundertwasser a murit in Februarie 2000 la cateva luni inainte ca lucrarile sa se termine.
Blogurile si site-urile care pun linkuri catre videoclipuri sau melodii preluate de pe YouTube, Trilulilu si alte site-uri similare si care contin bannere platite sau gratuite pentru a promova servicii si produse, ar putea fi nevoite sa plateasca taxe la Oficiul Roman pentru Drepturi de Autor, avertizeaza, intr-o scrisoare adresata HotNews.ro, Dan Virtopeanu, membru fondator al Voxline Communication si membru fondator al asociatiei de profil ARONSA.
Potrivit lui Vartopeanu, “se intentioneaza modificarea conditiilor de utilizare a muzicii pe internet cu efecte economice dure asupra majoritatii site-urilor si blogurilor din Romania. Astfel, un blog sau un site care va contine linkuri catre videoclipuri sau melodii preluate de pe site-uri de tip Youtube, Trilulilu si care are bannere de orice natura (platite sau gratuite) pentru a promova produse/servicii va trebui sa plateasca minim 1.000 RON pe luna (taxa pentru mai putin de 100.000 de afisari pe luna) pentru acele linkuri”.
El precizeaza ca, daca va fi aplicata, o asemenea schimbare “va afecta viitorul internetului romanesc”. Virtopeanu precizeaza ca ARONSA (Asociatia Furnizorilor de Continut din industria de telecomunicatii) s-a opus in vara acestor pretentii exagerate. Negocierile pentru stabilirea metodologiilor – acte normative cu caracter general obligatoriu – referitoare la cum poate fi utilizata muzica pe Internet au inceput, iar acestea ar putea intra in vigoare la 29 octombrie si 14 noiembrie. Sursa si restul articolului:Hotnews.ro
Stiu ca Youtube se confrunta cu zeci de procese din privinta legilor de autor. ORDA se trezeste ca ar trebui platite aceste drepturi daca le pui pe blogul tau. Intrebarea mea logica e: Daca le ascult direct pe site, nu tot incalc legile autorului? Cum ziceam, Youtube se confrunta cu probleme privind legile autorului. Da mai intai si apoi ai sa primeste. Sa nu se inteleaga ca nu sustin legile autorului, dar legea asta mi se pare o penibilitate.
Ieri am primit o veste foarte tare. Unul din visurile decand sunt in Aiesec s-a indeplinit. La propunerea “El presidente” Aiesec Darmstadt, am fost sunat de catre Aiesec Frankfurt (ce mici is distantele uneori ) si tocmai am fost numit CHAIR IMAS 2008 FRANKFURT. Este conferinta pentru membrii noi din Aiesec Frankfurt. Conferinta va avea loc in Noiembrie 15-16. O conferinta Aiesec si o ocazie perfecta sa promovez Aiesec Iasi si sa pun in aplicare ce am invatat in Aiesec.
Chiar ma gandeam zilele astea cu ocazia week-end-ului petrecut in Erbach ca imi este dor de atmosfera de la o conferinta Aiesec. Acea nebunie si implicare a oamenilor care am vazut-o la fiecare conferinta care am fost. Nu pot sa neg ca sunt si curios cum este o conferinta aici .
Chair e acea persoana care deschide si inchide conferinta, este responsabil cu atmosfera in cadrul conferintei, discuta cu persoanele din board si trainnerii samd.
Sincer e prima data cand sunt chair la o conferinta si sper din tot sufletul sa iasa bine. Deja am programari pe la oamenii care au mai fost chair la conferinte. Am de invatat multe!
Pana la conferinta, maine particip la prim LC Meeting pe acest nou an din Frankfurt. Deabia astept sa cunosc toti oamenii de acolo.
Am ajuns si pe blog. Ziua de duminica am petrecut-o in pat. Chiar am avut nevoie de o zi de relax dupa 2 zile pline. Si acum povestea …
Claudio mai nou si-a gasit o noua pasiune. Face parte dintr-o organizatie studenteasca “AIJE” (sper ca asa se scrie), care are tot felul de activitati cu studentii Erasmus. Ies cu ei pe la petreceri, fac petreceri pentru ei si vacantele le petrec unii la altii.
De vreo saptamana tot ma bate la cap sa merg in acest week-end si avand in vedere ca nu am iesit nicaieri decand am venit din Belgia, am zis ca ar fi o experienta faina. Pe langa nebunia studentilor Erasmus, un plus era si faptul ca se vorbea engleza (Yupiii …).
Plecarea a fost dimineata la 10:00 din Darmstadt Hbf si am facut cam 1 ora pana intr-un satuc de langa Erbach. Atmosfera a fost cu totul deosebita din mai multe motive: am fost cam 50 oameni, am jucat jocuri si toti au fost super deschisi.
Inca de la inceput AIJE ne-a asteptat cu o multime de surprize. Totul a inceput in autobuzul care ne ducea la tabara in care urma sa stam. Mi-am adus aminte de acele jocuri de “get-know-each-other” din AIESEC. Am primit fiecare cate un biletel care era scris numele unei persoane. Misiunea noastra era sa “omoram” persoana care era pe biletel. In momentul cand imprumutam un obiect de la acea persoana inseamna ca l-am “omorat” si luam biletul lui.
Eu n-am vazut niciodata atata nebunie cu jocul asta. Parca era o batalie pe viata si pe moarte ).
Tabara in care am ajuns mi-a adus aminte de excursiile care le faceam in clasele V-VII. Aceleasi tip de cabane de lemn, aceeasi colt uitat de lume si cu o priveliste de vis.
Dupa ce am fost cazati in cabane au inceput jocurile. M-a surprins implicarea acestor oameni.
Am fost impartiti in grupe a cate 10 oameni. Nu am sa descriu jocurile pentru ca nu ar avea acelasi farmec, dar am sa le enumar: drink contest, sport, desenat harta Germaniei cat mai amuzant, poezie, karaoke samd.
Seara a urmat petrecerea. M-a cam plictisit Dj-ul cu rock-ul lui, dar oamenii au stiut sa se distreze. Am ajuns la concluzia ca spaniolii si italienii sunt exact ca noi cand vine vorba de petreceri. Nu se termina la ora 1 noaptea ca petrecile nemtilor, nu stau jos, tipa si danseaza tot timpul. Cred ca pot sa zic ca a fost combinatia perfecta, ca sa-mi aminteasca de petrecerile din Romania.
Am ramas surprins cat de mult s-a legat relatia de prietenie intre mine, Claudio si Dominica. Stateam de vorba cu ei si ziceam toti ce ciudat o sa fie in ianuarie cand o sa plec. O parte din mine chiar o sa ramana aici. I love you guys!
Distractie din plin + gasca de prieteni noi + petrecere perfecta = Perfect week-end
– whatever – Sebastian aka Tarzan – vechiul palat al justiei – pac you’re dead
– n-am inteles care era faza cu Pray Station – Game – “We will win” my line
Danifeld on October 22nd, 2008
Nu prea am mai scris pe blog pentru ca se apropie un simpozion aici (o sa scriu despre el intr-un articol viitor) si trebuie sa fiu titirez. Nimeni nu stie ce vrea, dar toata lumea trage de mine. Stiu, mititelul de mine 
…
.
!
a fost plin de voie buna pentru voi si ca v-ati simtit bine. Pana la urma asta e cel mai important, nu neaparat daca ati facut ceva iesit din comun
.
. Frankfurtul este un oras cu vreo 2 milioane de locuitori cred, dar nu este aglomeratie si soferi nebuni. Totul merge lin si lumea e calma la volan. I-am zis ca il astept sa vina in Iasi sa conduca, nu mai spun de Bucuresti unde este iadul soferilor.
…
) si tocmai am fost numit CHAIR IMAS 2008 FRANKFURT. Este conferinta pentru membrii noi din Aiesec Frankfurt. Conferinta va avea loc in Noiembrie 15-16. O conferinta Aiesec si o ocazie perfecta sa promovez Aiesec Iasi si sa pun in aplicare ce am invatat in Aiesec. 
RSS
FB
LinkedIn
Twitter
