E oficial, stabilit, batut in cuie, lipit cu Picatura: vineri, sambata si duminica is la Berlin . Tot ma chinui de vreo 2 saptamani sa pun toate detaliile cap la cap, avand in vedere ca sunt in patria planurilor. De fiecare data cand era totul stabilit, in secunda 2 se ivea o problema si trebuia sa o luam de la capat. E frustrant si enervant sa vezi ca nu-ti iese cum vrei tu, iar oricat de spontan ai fi tot nu merge.
Acum vreo saptamana faceam lista cu oamenii care vor sa mearga, aveam mijlocul de transport asigurat, aveam planurile cu ora si tot. Leonardo, noul trainee din Brazilia care a venit, a zis ca vrea sa mearga si el. Pfff..6 oameni o singura masina, absolut minunat. Stai si intreaba in stanga si in dreapta lumea care vrea sa vina. Am innebunit cand i-am vazut pe toti ca isi verificau agenda si toti ziceau ca au alte planuri. Cel mai amuzant a fost cu un tip care s-a hotarat sa vina cu noi. Era perfect, avea masina, nu trebuia sa inchiriem nici o masina, iar conform agendei de pe telef nu avea nimic week-end-ul asta. Il sun acum vreo 2 zile sa-mi confirme daca vine, dar supriza:
- Hi. Ionut here!
- Hi Ionut. How are you?
- Good, good. I’m now with Felix and Dominica and we want to ask you about Berlin and if you’re coming?
- Man, you know we have a problem. The agenda from the phone is not sincronized with the agenda from my computer and i can’t come.
Am ramas masca :/. M-a terminat cu vorba “is not sincronized”. Pe cuvantul meu de onoare daca am sa uit vreodata expresia asta.
Pana la urma am reusit sa adunam o gasca faina. Plecam cu 2 masini, una dimineata (great succes, am reusit sa-mi iau liberi vineri) si una dupa-miaza (cei care lucreaza din greu, pentru acest iubit popor).
Din pacate, dupa spusele multora e cam putin timp sa vizitezi un oras asa de mare, dar asta e mai putin important. Daca ajung sa pun mana pe Zidul Berlinului si sa fac o poza este absolut perfect.
Interesant este ca ironia sortii a facut ca in acelasi timp niste studenti Erasmus din week-end-ul de la Erbach sa mearga si ei in Berlin. Am povestit de ei cand de faini sunt si cat de plini de viata. Ma intorceam ieri de la servici, eram in gara asteptand autobuzul care sa ma duca catre patul meu. La un moment dat, vad o tipa, o recunosc, imi trag gluga pe cap, plec capul, ma duc spre ea fioros ) si ii trag o imbratisare. S-a speriat cam tare, avand in vedere ca sunt mai durduliu acum si cu geaca aia neagra de urs, arat ca un janker.
M-am bucurat sa o vad, dar mai tare m-am bucurat cand am auzit ca vrea sa mearga in Berlin.
- Hiiiiiii. How are you girl?
- Fine, perfect. I hate you. You scared bastard!
- ). Come on! So what’s new?
- Yeah, you know we are planing a trip
- Really? Where? (please say Berlin, please say Berlin)
- Berlin (Yesssssss great succes)
Aceste fiind spuse, cred ca ar trebui sa va doresc de pe acum un week-end placut. Astept cu nerabdare week-end-ul si sa spun povestile de la Berlin. V-am pupat si aveti grija de voi ! :*
Azi intoarcem inca o fila din cultura germana, mai exact “carpenter” sau in romaneste “dulgher“. Pana aici totul banal, pentru ca avem si noi in tara si nu sunt speciali. Aici intervine diferenta – traditia germana.
Este o veche traditie germana care se pastreaza si astazi. Acesti carpenters (prefer sa spun asa) dupa ce termina scoala trebuie sa plece de acasa timp de 3 ani. In tot acest timp ei nu au voie sa se aproprie de casa. Pleaca in calatoria lor fara prea multi bani si strabat toata Germania pentru a invata cum se construieste in alte parti. De cele mai multe ori ei dorm la persoanele care sunt ucenici pe perioada care stau in acel oras.
In caz ca nu gasesc de lucru intr-un oras, merg din bar in bar (asta mi se pare foarte funny ) si stau de vorba cu oameni, le povestesc intamplarile lor si cer un ajutor financiar.
Cam asta s-a intamplat si cu noi aseara. Dupa o intalnire Aiesec, am iesit in oras cu membrii noi si cu cei cunoscuti. Am avut ocazia sa vad un astfel de carpenter si spre bucuria mea stia engleza incat a stat cateva minute cu noi de vorba.
Pentru mine unul chiar este fascinanta povestea acestor oameni si mai mult ca se pastreaza si astazi. Ma intristeaza in acelasi timp, pentru ca la noi multe traditii se pierd si poate doar in zona Maramuresului si Ardealului se mai pastreaza traditii. In fine …
Poza care o vedeti atasata articolului este imbracamintea lor. O sa puteti observa si acel toiag serpuit, care este nelipsit.
PS: Guys I hope the google translate help you understand what i said here. If you want to Add something new, just click “Comentariu” or “Comment”.
Am vazut, trebuie sa recunosc pentru prima data acest film saptamana trecuta. Este un film de geniu, plin de substanta, plin de subinteles si plin de dialoguri inteligente. Cine nu a vazut filmul il recomand cu caldura.
Este povestea lui Nick Naylor Vice-President la Academy of Tobacco Studies. Tipul are un talent incredibil in public speaking. Job-ul este sa promoveze fumatul, intr-o America in care toata lumea incearca sa stopeze acest fenomen. Prietenii lui cei mai buni sunt Polly Bailey (purtator de cuvant “Moderation Council in alcohol business”) si Bobby Jay Bliss (purtator de cuvant “SAFETY” industria armamentului). Ei se intalnesc saptamanal, iar subiectul lor este care industrie omoara mai multi oameni. Dialogurile lor sunt foarte spumoase si cu replici extrem de inteligente.
Eu personal am ramas impresionat de film si cu siguranta intra in Top 10 filme preferate.
Rate imdb: 7.9/10 Cast: Aaron Eckhart … Nick Naylor Maria Bello … Polly Bailey David Koechner … Bobby Jay Bliss Genre: Comedy Drama
Cred ca asta e efectul dorului de casa. Am inceput sa ascult mai multa muzica romaneasca decat am ascultat in toata viata mea. Am reascultat niste melodii care cred ca nu le-am mai ascultat de peste 5-6-7 ani.
La servici am blocate serviciile de la youtube, trilulu si alte site-uri de gen, dar am gasit alte 999 de site-uri . Pe player ascult, deci sa nu radeti pls plox: Genius, Vama Veche, Gica Petrescu, Pasarea Colibri samd. Restul ca restul, dar Genius ). Mi-am copiat de pe net toata discografia si ascult melodii gen: Vara asta, Macho Man. Mama si acum imi aduc aminte ce duduiau boxele la mare cu melodiile de la Genius-Vara asta. Mergeam pe strada si radeam singur, de versurile lor: “Ciocolata e a mea/Si n-o dau la nimeneaaaa”. Mai urmeaza ASXX si cutiuta muzicala e completa.
Daca mai va vin idei de formatii disparute in negura timpului, astept replay-ul vostru .
Asta intra in afirmatia ” 999 de moduri de a invata matematica”. Uite de asta nu am fost niciodata bun la matematica, pentru ca n-am inceput de la o varsta asa de frageda!
Bai pe cuvantul meu ca nu jignesc pe nimeni. “Prost” in germana inseamna “noroc”.
Tot se vorbeste despre soc cultural si cred ca prima experienta cu acest soc cultural s-a intamplat cu acest cuvant mirific. Bine, adevarul ca s-a intamplat ca sunt copac cand vine vorba de limba germana. Acum ma gandeam de ce scriu tocmai acum despre experienta asta.
Zilele trecute a venit un nou trainee din Brazilia si s-a facut o petrecere de bun venit in cinstea lui. In momentul in care am ciocnit un “welcome” si lumea un “prost”, eu am inceput sa rad ). Mi-am adus aminte de prima petrecere aici in Germania.
Eram cred ca in prima saptamana in Germania si s-a facut o petrecere unde stateam. Timid si mai rezervat, ca dhe nu cunoasteam prea multa lume, toata lumea vorbea in germana si toata lumea ma plictisea cu acelasi intrebari: de unde vii, cat stai, ce faci aici. Am zis atunci ca prima investitie care o fac, e sa-mi iau reportofon si sa ma inregistrez.
Si stateam eu intr-un colt acolo, incercam sa schimb vreo 2 vorbe cu lumea, aveam un pahar de bere in mana si vine unul la mine si zice “PROST”. Avea omul asta un zambet pe buze si “prost”-ul lui s-a potrivit ca nuca in perete. Am ramas cu gura cascata. A fost pur si simplu o fractiune de secunda in care nu am stiut ce sa zic. Ii trantesc si eu un “prost” din fundul gradinii si ii zic cam ce inseamna in limba mea “prost”. Am simtit cum fata i se insesineaza si mai tare dupa povestioara mea cu acest cuvant magic.
Am aflat dupa asta ca in Karlshof, avand in vedere ca sunt multi bulgari si alti est-europeni, acelasi cuvant inseamna acelasi lucru ca si in romaneste.
Au trecut de atunci 3 luni (pfff, ce zboara timpul) si toti prietenii din jurul meu zic “noroc” (funny nu?) sau “cheers”. Hai ca mai ridic un pahar – PROST !
Week-end-ul a trecut si o noua saptamana a inceput, la fel de ploioasa .
Week-end-ul asta a fost foarte linistit si nu cred ca a fost ceva iesit din comun. Sambata am stat si m-am uitat toata ziua la filme si am jucat carti cu niste prieteni. Germanii cand se plictisesc sau vor sa se “distreze” joaca carti. Radea Claudio de mine, ca ma transform intr-un “mic german”, daca am ajuns sa ma distrez jucand carti. La urma urmei, noua tara, noi obiceiuri, ne supunem !
Azi trebuia sa fie ziua de salariu si am inteles pe propria piele ce simti cand vezi cardul gol. Probabil ca a fost week-end si nu au putut sa puna banii pe card. Cu toate astea, a trebuit sa ma simt ca acasa si sa fac blatul . Defapt n-am facut doar un blat, ci chiar 3 la numar. Cred ca ajungeam la 15 euro, daca plateam toate biletele, asa mi-am luat numai biletul la tren. Drept este ca pana acum in autobuz am prins doar odata control, dar la fel de drept este ca amenda este de 40 EURO. Deci pff, ustura tare si nici nu te poti targui cu ei.
Dar cum ziua este la inceput, soarele este plecat la plimbare, poate o sa iasa soarele si pe cardul meu !
O saptamana sanatoasa din punct de vedere financiar !
16 persoane au fost r?nite dup? pr?bu?irea unei tribune a circului din Dusseldorf, vestul Germaniei.
Potrivit AFP, 11 persoane au avut nevoie de spitalizare. În momentul pr?bu?irii tribunei, 100 de persoane se aflau în incinta circului. Poli?ia german? a demarat o anchet? în acest caz.
Ieri chiar n-am avut timp sa scriu pe blog oricat mi-as fi dorit pentru ca a fost o zi mai incarcata. In primul rand am fost la un simpozion organizat de UL, iar dupa ce am evadat de la servici am fost invitat de Aiesec sa tin un mic speach legat de experienta mea.
Am sa povestesc azi despre amandoua, dar am zis sa incep cu “Info-evening”. A fost interesant momentul, avand in vedere ca am vazut multe persoane la inceput de drum. Mi-am amintit de mine acum 1 an de zile, cum stateam intr-un amfiteatru si ma uitam la oamenii aia care mi-au devenit prieteni. Mi-am amintit de conferintele care au urmat, mi-am amintit de toate proiectele la care am fost implicat.
Desi mai putina lume cum eram obisnuit acasa, totusi au venit destui oameni interesati. M-a distrat foarte mult ca in acelasi timp a vorbit si Tobby un tip care a facut un internship in Romania. A fost interesant ca a vorbit de experienta lui si cat de bine s-a simtit in Romania, iar eu sa fiu acolo intr-un colt si sa vorbeasca despre tara mea.
Ca o paranteza, am vorbit cu mai multe persoane care au venit in Romania si toti au zis ca le-au placut de belea la noi. Asta ca sa sublinez ca avem creierul mic si nu stim sa aducem mai multi turisti in tara. Dar in fine, mai marii nostri trebuie sa aiba burta mare in continuare .
In continuare este o parte din speach-ul meu si cateva poze. Enjoy !
Danifeld on October 30th, 2008
E oficial, stabilit, batut in cuie, lipit cu Picatura: vineri, sambata si duminica is la Berlin 
. Tot ma chinui de vreo 2 saptamani sa pun toate detaliile cap la cap, avand in vedere ca sunt in patria planurilor. De fiecare data cand era totul stabilit, in secunda 2 se ivea o problema si trebuia sa o luam de la capat. E frustrant si enervant sa vezi ca nu-ti iese cum vrei tu, iar oricat de spontan ai fi tot nu merge.
) si ii trag o imbratisare. S-a speriat cam tare, avand in vedere ca sunt mai durduliu acum si cu geaca aia neagra de urs, arat ca un janker. 
Week-end-ul a trecut si o noua saptamana a inceput, la fel de ploioasa 
!
!
RSS
FB
LinkedIn
Twitter
