Internship
Danifeld on July 31st, 2008
.
.
.
There is no such thing as good internship or a bad internship, is only the you’re internship and how you wanted to be!
Danifeld on July 31st, 2008
.
There is no such thing as good internship or a bad internship, is only the you’re internship and how you wanted to be!
Danifeld on July 29th, 2008
Am fost placut surprins sa vad ca oamenii care le-am trimis blog-ul chiar au citit munca mea de o zi si peripetiile care le traiesc aici. Asadar, multumesc frumos pentru cuvintele frumoase care mi le-ati trimis si pentru indemnul de a scrie in continuare.
Am citit un comentariu foarte interesant, care spunea ca acest blog va ajuta lumea sa inteleaga mai bine cum sunt germanii si cum este societatea in care traiesc. Frumos spus …
Cam asa vad eu germanii si societatea germana. In doua ipostaze total diferite. Am sa incerc sa vorbersc separat, pe deoparte oamenii si societatea pe cealalta parte.
Stereotipul care este creat in jurul germanilor vis-a-vi de raceala care ii caracterizeaza este adevarata. Nemtii sunt un popor rece. Venind dintr-o tara latina, unde este stiut ca latinii si esticii sunt foarte primitori si calzi, am fost surprins mai mult decat ma asteptam. Merg in autobuz si nu aud pe nimeni vorbind, poate doar strainii, dar care si eu s-au adaptat stilului de viata al germanilor. Pe strada, la mall, la supermarket, peste tot este liniste. Toata lumea citeste in tren sau in autobuz, toata lumea isi vede de treaba si pe nimeni nu intereseaza persoana de alaturi.
Sunt oameni care au fost invatati cu reguli si care le respecta cu strictete. Stiu in fiecare zi ca autobuzul sau trenul vine la ora 09.03, la ora 09.02 sunt in statie pentru ca la 09.03 punct si nici un minut mai tarziu vine autobuzul.
In apartament, nu se obisnuieste sa se discute mai mult de 30 minute sau sa se povesteasca ceva mai in profunzime decat “cum a fost azi la servici, esti bine, esti sanatos”. Am crezut la inceput ca e doar la mine, dar am intrebat lumea din jurul meu si in mare parte e la fel, cu mici exceptii.
Ca orice regula, sunt si exceptii. Am intalnit oameni precum Christian sau Sebastian (ar mai fi vreo 2 exemple), care is foarte diferiti. Vorbareti, deschisi, glumeti, plini de viata.
Un lucru am vazut si am invatat dupa scurta mea experienta, germanii au nevoie de timp pentru a avea incredere in tine. Pentru ca sa faca ceva pentru tine si sa nu mai fie nevoie sa le spui de 100 ori si sa discute cu tine mai deschis, este nevoie de timp. Ivan, colegul meu de munca, spunea ca acest timp poate varia de la 1 saptamana, la 2 saptamana, la 1 luna s.a.m.d.
Am avut o experienta interesanta cu Sebastian. A venit la mine si l-am intrebat daca doreste ceva de baut si a spus politicos ca nu vrea, iar cand am insistat si i-am zis sa se comporte natural, a acceptat. Acum de fiecare data cand vine, spune daca vrea ceva, fara sa-l intreb eu. Germanii nu sunt obisnuinti cu caldura.
Cu Yelda e diferit pentru ca ea are dubla cetatenie (germana-turca), iar turcii is calzi ca noi. Sadullag intra in aceeasi categorie.
Am fost placut in primul rand de infracstructura din Germania. Ca sa ajung la job trebuie sa schimb 2 autobuze si 1 tren si merg cam 1 ora. Pentru mine nu este nici o problema. Toate vin la timp, toate is curate, toate is noi, toate is comode, strazile sunt fara gropi (visul meu de a vedea o groapa s-a prefacut in scrum
), sunt legaturi cu toate localitatile. Autostrazile din Germania leaga toate orasele si sunt cea mai rapida cale de a ajunge dintr-un oras in altul.
Societatea are grija de oameni, pornind de la curatenie, la locuri de munca, la facilitati de transport, la grija pentru mediu. Totul aici se recicleaza. Orice sticla care de plastic care o ai in casa te duci cu ea la supermarket si ai o masina care introduci sticlele si-ti da 0.25 eurocenti pe sticla. Pentru prima data in viata mea, nu am stiut cum se arunca gunoiul
. Totul trebuie departajat: hartie, sticla, plastic, altele.
Alimentele is foarte ieftine. Mai ieftine decat in Romania. Cheltui cam 3 euro/zi pe mancare si mananc foarte bine. Aldi, Lidle, Plus sunt cele mai ieftine supermarket-uri. Eu prefer Aldi pentru varietate si pentru preturi mai mici. Serviciile in schimb is foarte scumpe, bauturile si tigarile. Toata lumea ma intreaba cat e un pachet de tigari si ramane surprins cand spun 1.80 euro, iar aici totul e de la 4 euro
. Un tip a zis daca nu vreau sa-i trimit tigari
).
Concluzia: E greu pentru un roman sa se integreze aici, dar nu imposibil. Eu unul simt ca lucrurile pentru mine se aseaza pe taramul normal.
O sa fii surprins de liniste, de raceala, de stilul de viata diferit. Important e sa stii limba. Recomand tuturor sa invete oleaca de germana inainte de a veni aici.
Daca doriti ceva cu adevarat obtineti. Daca doriti sa va faceti prieteni, va faceti chiar si printre germani. O sa vedeti ca o sa fiti mai atasati de straini, decat de germani. Poate fi si invers
!
Fiti naturali in tot ceea ce faceti si aratati ca sunteti altfel fata de romanii care misuna prin europa la furat. Toti germanii isi schimba parerea cand aud ca esti student si ca esti practicant aici.
Cred ca multe dintre ideile de aici se aplica in orice tara straina, dar nicaieri nu e ca acasa !!!
Danifeld on July 28th, 2008
Am acest blog de foarte mult timp, dar niciodata nu am crezut ca am nevoie de el. Nu ca viata mea ar fi neinteresanta, ci pentru simplu motiv ca lucrurile care le poti povesti aici ajung mai repede la prieteni daca vorbesti cu ei, nu daca citesc.
Pentru prima data in viata mea, simt ca toate aceste lucruri sunt departe: discutiile, iesirile, distractia, privirile sau alte lucruri care te fac sa respiri.
De aici incepe calatoria mea in Germania si in acelasi timp 6 luni departe de toti cei dragi mie.
Toata lumea ma intreaba ce faci acolo, cum este, cum te simti, cum te distrezi. Cred ca este mai bine sa transmit si sa raspund in acelasi timp la toate aceste mesaje prin intermediul acestui blog. In acelasi timp consider ca o sa ma ajute si pe mine sa tin minte toate intamplarile care le voi trai aici.
Am inceput cautarea unui internship prin Aiesec in luna mai. Am vrut sa plec in Olanda si nu am gasit nimic. Am fost umpic dezamagit pentru ca un vis de al meu care ramane si astazi este sa ajung in Olanda.
Pe la inceputul lunii iunie, am gasit 2 internship-uri in Germania: Frankfurt si unul din Darmstadt. Am primit raspuns de la ambele TN-uri, dar am fost convins sa aleg Darmstadt.
Imi place sa cred, ca oamenii pun pasiune in tot ceea ce fac. E-mail-ul care l-am primit din Frankfurt transmitea indiferenta. Nu era nici o problema daca vin si nu era nici o problema daca nu vin. Mi s-a parut rece si lipsit de culoare.
Al doilea e-mail a fost total diferit. Am simtit ca sunt dorit acolo, ca oamenii vor sa ma cunoasca, ca oamenii ma vor ajuta ori de cate ori am nevoie. Vorbele TN manager-ul (o sa-i spun Yelda in continuare, pentru ca voi mai scrie despre aceasta persoana) s-au dovedit adevarate pana in acest moment.
Am inceput sa vorbesc cu Yelda pe net, poate din dorinta de a vedea cum gandesc acesti oameni, poate din dorinta de a avea o persoana de sprijin acolo. Adevarul este undeva la mijloc, dar cu siguranta nu-mi pare rau de alegarea facuta.
Calatoria mea a inceput 18 iulie, cu o stare de frica (pentru prima data inafara tarii, pentru prima data plecat pentru asa demult departe de cei dragi), cu emotii (noi locuri, noi oameni, un nou job), dar cu siguranta cu mult entuziasm si nu in ultimul rand inconjurat de familie si prieteni (Cyobica, Julieta, Adina, Tudor, Razvan – ordinea nu conteaza). Multumesc si va iubesc!
Traim in Romania si desi urasc atat demult vorba asta, asta ne ocupa tot timpul. Am ales sa plec cu Romfour. Nu recomand la nimeni sa mearga cu aceasta firma. Biletul foarte scump, a trebuit sa astept 1 ora sa vina autocarul, am schimbat 1 autocar si 3 microbuze. Este de necrezut cum se zice intr-un fel la agentie si altceva se intampla in realitate.
Toata lumea ma intreaba de ce cu autocarul si nu cu avionul. Aici e partea amuzanta. Poate din dorinta de a vedea ceva nou (orase, drumuri, cum arata o vama) am ales acest mijloc de transport. Proasta alegere
! Ruta a fost Romania (Oradea) – Ungaria – Austria – Germania (Frankfurt). 4 mjloace de transport (2 in Romania, 2 in Germania – again nu alegeti Romfour), 32 ore de drum, 32 ore de oboseala, 32 ore pe autostrada, 32 de benzinarii numarate, 32 de motive sa nu mai merg cu autocarul si un singur oras nou Frankfurt vazut !
Poze drum
.